Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7186/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7186
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.452/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și intimații reclamanți, A, MARI, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 452/14.04.2008 a admis excepțiile invocate de Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, privind lipsa calității procesual pasive.
A admis din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins acțiunea față de pârâții Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor și, ca neîntemeiată.
A respins ca neîntemeiată excepția invocată de Guvernul României privind necompetența materială a instanței.
admis acțiunea formulată de reclamanții, A, (), MARI, și a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI TRIBUNALUL OLT CURTEA DE APEL CRAIOVA la plata drepturilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, față de 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de martie 2007 și 11% începând cu 01 octombrie 2007 față de septembrie 2007, actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Deși a fost invocată lipsa competenței materiale a instanței se apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 544/2004, obiectul cererii dedus judecății reprezintă creșterile salariale ca urmare a aplicării Ordonanței Guvernului 10/2007.
Astfel, instanța a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție (unități bugetare), în calitate de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul O l
Însă, printr-o o serie de acte normative (G nr.10/2007; G nr.11/2007; G nr.16/2007; G nr.27/2007; Legea nr.232/2007; G nr.8/2007; G nr.20/2007; G nr.23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat de majorările salariale anuale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate discriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, respectiv: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din G Nr.10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.3 din G nr.10/2007; personalul Curții de Conturi (art.2 din G nr.27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din G nr.10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din G nr.8/2007.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din sistemul judecătoresc, sub aspectul primirii unui salariu, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului din același sistem.
Astfel, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OG nr.137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională ce a beneficiat de creșteri salariale în anii 2006-2007, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, instanța a pus în discuție din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000, apreciind că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, având în vedere că între reclamanți și pârât, nu există raporturi juridice de muncă.
A fost admisă și excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, având în vedere prevederile constituționale și cele ale Legii 90/2001, modificată și completată, în sensul că raporturile juridice la care participă sunt numai raporturi administrative care se, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de modificare reglementat de art.304 pct.9 pr.civ. întrucât instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Ministerul Justiției în recursul formulat a criticat în esență sentința pentru faptul că legiuitorul a acordat creșterile salariale respective personalului auxiliar de specialitate prin OG 8/2007 aprobată prin legea nr.247/2007.
A mai fost criticată sentința și pentru faptul că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin aceea că obligarea ministerului și a celorlalți pârâți la plata unor sume ca urmare a neindexării salariilor intimaților-reclamanți pe anul 2007, constituie o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considrente:
Este întemeiată critica vizând faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că acele indexări au fost acordate reclamanților.
Astfel potrivit anexelor la OG 7/2007, aprobată prin legea nr. 247/2007, personalului auxiliar de specialitate din instanțele de judecată și parchete, au beneficiat de indexările respective începând cu 01 ianuarie 2007, aprilie 2007, și octombrie 2007, prin majorarea coeficienților de salarizare în tranșele respective.
În aceste condiții concluzia instanței de fond în sensul că reclamanților nu le-ar fi fost acordate aceste creșteri fiind astfel discriminați față de alte categorii de salariați din sistemul bugetar este una fără temei legal, hotărârea fiind astfel una nelegală.
Acestea sunt considerentele în raport de care în baza art. 304 pct.9 cod proc. Civ. la art. 312 cod proc. Civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.452/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și intimații reclamanți, A, MARI, .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn./3ex/15.12.2009
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
