Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7189/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5891/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7189/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă "" -, împotriva sentinței civile nr. 1010 din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă "" -, prin apărătorul ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 16 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă "" -, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă "" -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința modificării, în tot, a hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Cauza de află în cel de-al doilea ciclu procesual.
În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 219 din data de 21.01.2008, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr. 5608/2007), Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului B - Membru și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de de Paște pentru anul 2005 și de C pentru anul 2004, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care a susținut că sumele solicitate de reclamant prin acțiunea formulată au fost introduse deja în salariul lunar al salariatului, astfel că pretențiile acestuia sunt neîntemeiate.
Prin decizia civilă nr. 3383 R din data de 17 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr. 3285/2008), a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă - Membru Grup și în consecință, sentința atacată a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate intimatului reclamant. S-a mai reținut că procedând astfel, instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Totodată, instanța de recurs a apreciat că, din examinarea probelor administrate în recurs, rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamantului în raport de prevederile art. 168 alin. 1 din, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu au fost achitate salariatului intimat-reclamant.
Ca urmare,în cel de-al doilea ciclu procesual, rejudecând cauza,Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința civilă nr. 1010 din data de 18.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului B - Membru.
În consecință, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.649 lei cu titlul de primă de C pe anul 2004 și primă de Paște pe anul 2005, actualizată cu indicele de inflație la data introducerii acțiunii (30.11.2007).
A obligat pe pârâtă să plătească suma de 400 lei în contul Biroului de Expertize din cadrul Tribunalului Teleorman, pentru expertul.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei - - Sucursala T din anul 1999 până la data de 11.11.2005, când contractul de muncă i-a încetat în temeiul dispozițiilor art. 65-66 din Codul muncii.
În calitate de salariat, acesta beneficiază de drepturile prevăzute în Contractele Colective de Muncă încheiate legal la nivel de unitate (art. 236 Codul muncii ).
Conform prevederilor art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
În alin. 2 al aceluiași articol s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Pentru anul următor (2005) Contractul Colectiv de Muncă a păstrat în aceeași formă și conținut prevederea de la art. 168 alin. 1, aducând o modificare alin. 2, în sensul că: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a reținut că, prin acțiunea de față, reclamantul a contestat că primele în discuție au fost incluse în salariul de bază și achitate pentru sărbătorile de Paști 2005 și C 2004, precum și că această susținere este probată prin raportul de expertiză contabilă administrat în cauză, conform căruia pârâta nu a inclus primele în discuție în salariul de bază al reclamantului pentru perioada 2004-2005, aceasta datorând suma de 1.649 lei, actualizată cu rata inflației de 2.149 lei, conform art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Având în vedere că pârâta, căreia îi incumbă sarcina probei, conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii nu a produs dovezi din care să rezulte că a achitat pretenția reclamantului, instanța, în temeiul prevederilor art. 161, art. 166 și art. 243 din Codul muncii și art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de pe anii 2004, admis în parte acțiunea și, în consecință, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.649 lei, reprezentând primă C pe anul 2004 și primă Paști pe anul 2005, actualizată cu rata inflației la data de 30.11.2007 (data introducerii acțiunii). Astfel, prima instanță a avut în vedere că reclamantul a solicitat plata de despăgubiri materiale, pentru neexecutarea la termen a obligației, de la data nașterii dreptului, până la data introducerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reia descrierea situației de fapt, arătând, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului, corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate salariaților prin Contractul Colectiv de Muncă, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă.
Deși a fost legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând motivele de recurs, față de hotărârea atacată și de probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele, după cum dispun dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta - - membru Grup nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând, doar în mod generic, dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. 3 Cod proc. civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă, urmând a analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
În ceea ce privește recursul, Curtea va înlătura critica referitoare la prematuritatea acțiunii, deoarece din dispozițiile art. 168 alin. 1din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru anii 2003 - 2006, rezultă că dreptul salariatului de a beneficia de venituri suplimentare este prevăzut sub condiția suspensivă a evenimentelor de Paști și de C, acest drept născându-se la data împlinirii condiției suspensive.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care dreptul solicitat este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii condiției sau expirării termenului, dreptul la acțiune fiind actual născut personal, reclamantul având un interes material ce a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea acestui drept.
Curtea reține și faptul că aspectele față de care recurenta invocă prematuritatea cererii de chemare în judecată, vizează negocierile ce ar fi trebuit purtate între patronat și salariați cu cel puțin 15 zile calendaristice, anterior evenimentelor de Paști și însă pe care semnatarii Contractului Colectiv de Muncă le-au impus anterior acordării fiecărui salariat suplimentărilor de Paști și C, nu afectează în nici un fel dreptul salariatului de a beneficia de această suplimentare a drepturilor salariale, ci doar condițiile concrete în car,e la nivelul unității se acordau sumele respective. Așadar, obiectul negocierii nu era însuși dreptul la suplimentarea drepturilor salariale, ci, nivelul sumei, beneficiarii suplimentărilor între salariații, etc. Urmează așadar a se înlătura aceste susțineri asupra prematurității acțiunii, neplata unui drept salarial la împlinirea condiției suspensive prevăzute în dând dreptul beneficiarului de a se adresa instanței de judecată cu o cerere.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii fiind vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în contractul colectiv de muncă indiferent că acestea sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
Potrivit dispozițiilor art.283 lit. c) din Codul muncii:
"Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
Ca urmare, va fi înlăturată susținerea recurentei privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 lit. e) din Codul muncii, deoarece aceste norme sunt aplicabile unei alte situații juridice atunci când se pune problema executării sau neexecutării Contractului Colectiv de Muncă, iar nu a unor drepturi bănești recunoscute salariatului, situație ce se încadrează în dispozițiile lit. c) din același text.
Cu privire la fondul dreptului dedus judecății, Curtea constată pozițiile divergente ale părților litigante: astfel, reclamantul a susținut că suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, pentru perioada arătată, nu au fost plătite de către angajator, în timp ce angajatorul - A s-a apărat susținând că a achitat tuturor salariaților aceste suplimentări, însă nu în lunile în care s-au sărbătorit Paștele și Cul, ci în fiecare lună, întrucât suplimentările ar fi fost incluse în salariile de bază ale angajaților societății.
Astfel, prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004 și 2005), invocând, în susținerea acestor pretenții, prevederile art. 168 alin. 1 din la nivelul societății angajatoare.
Potrivit acestui text: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - - ".
Dacă potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004 - 2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin. 2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este, în mod neîndoielnic, neclar.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și de C, prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a, înregistrată sub nr. 12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006, conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești, cuvenite intimatului, a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă prevederilor art. 9 și art. 10 din contractele colective de muncă, cât și prevederilor anexei 2 pct. 4 al acestor contracte.
Totodată, s-a considerat că aceasta reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă, provenită de la semnatarii respectivelor contracte și valabile, din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract.
S-a mai reținut că, fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Având în vedere caracterul echivoc al clauzei contractuale cuprinsă în art. 168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte formulate în prezentul conflict de drepturi, Curtea apreciază că instanța de fond avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Întrucât cuantumul sumei pretinse de intimatul-reclamant este contestat de către recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, rezultă că instanța de fond avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de prevederile art. 168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2004 - 2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului-reclamant, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte în ceea ce privește achitarea suplimentelor salariale, prin administrarea, în acest scop, a probei cu expertiză contabilă judiciară.
Or, Curtea constată că, la instanța de fond, pârâta - - membru Grup nu a probat în nici un fel susținerile sale. Astfel, deși, în temeiul dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, pârâtei, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, cu toate acestea, atât reclamanții, cât și pârâta, au solicitat doar proba cu înscrisuri.
Pentru acest motiv, exercitându-și rolul activ, procedând în concordanță cu principiul nemijlocirii și, totodată, respectând dispozițiile instanței de recurs, obligatorii în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. 5, art. 201 și art. 315 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța de fond, din oficiu, a dispus administrarea probei cu expertiză contabilă judiciară, care să stabilească cu certitudine dacă suplimentările salariale au fost sau nu au fost incluse în salariul lunar al reclamantului.
În raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză (raport cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni), expertul contabil a concluzionat că nu i-au fost acordate salariatului reclamant suplimentările salariale pretinse, aferente anilor 2004 și 2005, al căror cuantum se ridică la 1.649 lei, iar prin actualizare cu rata inflației la 2.149 lei (fila 36 din dosarul de fond).
Rezultă, așadar, că, evaluând proba cu expertiză nu ca pe o probă singulară, ci în contextul întregului material probator administrat în cauză, în mod justificat instanța de fond a reținut că pârâta - - membru Grup, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, nu a făcut dovada celor susținute prin cererea de recurs, în sensul că ar fi acordat deja salariatului reclamant pretențiile bănești solicitate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - - membru Grup.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată -, sediul în Calea nr. 239, Sector 1 sau prin reprezentant și Asociați, cu sediul în B--8, House, de Vest, etaj 8, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1010 din data de 18.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator, cu domiciliul în R de Vede, str. -, - 5,.1, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 08.01.2010.
Jud. fond:;
Cu opinia separată a doamnei judecător- -, în sensul:
recursului.
Modificării în tot a sentinței recurate, în sensul că:
Respinge pretențiile, ca neîntemeiate.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta - SA - GRUP este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate și respingerii pretențiilor ca neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimatului-reclamant fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
