Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6004/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.72R
Ședința publică din data de 08.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții Consiliul Local de Vede, Primăria Municipiului de Vede și Școala Specială de Vede, împotriva sentinței civile nr.954 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.353/2009 atașată la fila 31 dosar, lipsind recurenții Consiliul Local de Vede, Primăria Municipiului de Vede, Școala Specială de Vede, și intimatul Inspectoratul Școlar al Județului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează instanței că intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tad epus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură, la data de 05.01.2010.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin avocat, solicită respingerea celor trei recursuri ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.954 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T,
A fost admisă acțiunea formulată de reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat -, HG, și, împotriva pârâtelor Școala Specială de Vede, Instituția Primarului Municipiului de Vede și Consiliul Local de Vede,
Au fost obligați pârâții să plătească salariaților unității școlare, membri ai sindicatului reclamant, drepturile salariale, reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr.220/2007, pentru intervalul 01.01.2007 - 17.07.2007, cu actualizare la data plății,
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și,
A fost obligată pârâții la 400 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește lipsei calității procesuale pasive și a lipsei capacității procesuale de folosință invocate de pârâți Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primarul Municipiului de Vede că sunt neîntemeiate, întrucât Primarul Municipiului de Vede, în calitate de autoritate executivă are obligația de a aduce la îndeplinire plata drepturilor bănești solicitate de reclamant, întrucât acestea fac parte dintr-un capitol distinct din bugetul local, respectiv din cheltuielile de personal care beneficiază de prioritate în bugetul local.
Pe de altă parte, primarul este cel care poartă responsabilitatea întocmirii propunerii de buget local.
Ca urmare, nici împrejurarea că aprobarea bugetului local este atributul Consiliului Local, în condițiile în care acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune, nu justifică susținerea că n-ar dispune de calitate procesuală pasivă.
În consecință, având în vedere și faptul că primarul, în calitatea sa de ordonator de credite are sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare precum și disp.art.63 al.1 lit.c) și alin.4 din Legea nr.215/2001, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât este neîntemeiată.
Referitor la pârâtul Consiliul local al municipiului de vede, în raport de dispozițiile art.15 și 19 din Legea nr.273/2006 și art.167 al.3 din Legea nr.89/1995, instanța a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă întrucât asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești cuvenite cadrelor didactice.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință invocată de acești pârâți, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată, aceștia participând în proces tocmai în temeiul acestei capacități care este dată de competențele legale de care dispun în temeiul dispozițiilor anterior menționate.
Ca urmare, în cazul acestor pârâți, calitatea și capacitatea procesuală este conferită de competențele legale de care dispun în privința drepturilor solicitate și nu de regulile generale ale dreptului civil și dreptului procesual civil.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată pe considerentul că obiectul acestuia nu este determinat conform dispozițiilor art.112 pct.3 pr.civilă, este neîntemeiat, întrucât prin obiectul acțiunii se înțelege pretenția concretă a reclamantului, care printre alte condiții trebuie să o îndeplinească și pe aceea de a fi determinat sau determinabil.
Ori, în cauză obiectul acțiunii este determinabil, instanța fiind sesizată cu rezolvarea unei probleme concrete și nu a unei probleme de principiu; așa încât susținerile pârâților Consiliul local și primarul municipiului de vede pe acest aspect nu pot fi primite.
Însă, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului Școlar al Județului T, invocată din oficiu de instanță, se constată că în raport de dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, din care rezultă că unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, aceasta este întemeiată.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, salarizarea personalului didactic se realizează potrivit Legii nr.128/1997, iar Ordonanța nr.11/2007 a stabilit creșterile salariale ce urmau a se acorda personalului didactic din învățământ în cursul anului 2007.
Astfel, potrivit actului normativ menționat, în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ urmau să fie majorate prin modificarea coeficientului de multiplicare în 3 etape; pentru etapa 01.01.2007-31.03.2007 a fost prevăzută o valoare a coeficientului de multiplicare de 221,307 lei, pentru etapa prinsă între 01.04.2007-30.09.2007 de 225,733 lei, iar pentru perioada 1.10.2007-31.12.2007 de 259,592 lei.
S-a apreciat că, prin art.9 s-a prevăzut că prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Modificarea esențială care vizează membrii de sindicat din prezenta cauză o reprezintă majorarea cu 10% a coeficienților de ierarhizare prevăzuți în anexa 2 pentru personalul didactic cu gradul
S-a considerat că Ordonanța nr.11/2007 a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ prin care au fost modificate doar anexele privind coeficienții de multiplicare, fiind menținute aceleași etape de acordare.
S-a menționat că, față de aceste modificări legislative, pârâtele au procedat la calcularea și acordarea creșterilor salariale, respectiv a majorării cu 10% a coeficienților de ierarhizare pentru personalul didactic cu gradul I, începând cu data de 20.07.2007, deși Legea nr.220/4.07.2007 nu a menționat data de la care se aplică modificările.
S-a constatat cu privire la termenul de aplicare a dispozițiilor modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din Lg.nr.220/2007 de aprobare a OG nr.11/2007, că în condițiile în care art.9 privind termenul de la care se operează creșterile salariale,nu a suferit modificări, OG nr.11/2007, astfel cum a fost modificată, aplicată de la data stabilită în cuprinsul său, prin art.9, respectiv 01.01.2007 și nu de la data de 20.07.2007, cum în mod greșit au procedat pârâții.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Primăria Municipiului de Vede, Școala Specială de Vede și Consiliul Local de Vede, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.3041pr.civ. recurenta Primăria Municipiului de Vede, prin Primar a arătat că instanța de fond a respins eronat excepția lipsei capacității procesuale de folosința si excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului R de Vede, cu încălcarea dispozițiilor legale in materie.
Recurenta a susținut că primarul are, conform Legii nr.215/2001, capacitate procesuala de folosința si calitate procesuala pasiva sau activa limitate, in sensul ca poate fi chemat in judecata, in calitate de parat, numai in acele litigii in care sunt contestate dispozițiile pe care le emite.
Au fost invocate dispozițiile art.68, al.1, lit. b), teza I și art.67, al.1 din Legea nr.215/2001, susținându-se că Primarul poate fi chemat in judecata in contencios administrativ, in calitate de parat in doar doua situații: atunci când obiectul dosarului consta in anularea, totala sau parțiala, a unei dispoziții emise de acesta, precum si in situația de reprezentant al unității administrativ - teritoriale, in cazul de față al municipiului.
În prezentul litigiu, în opinia recurentei, Primarul putea fi chemat in instanța in calitate de parat doar in situația in care reclamantul ar fi dovedit instanței de fond ca a fost împiedicat sa-si valorifice aceste drepturi salariale printr-un act distinct emis de către primar (dispoziție) sau ca primarul nu ar fi sprijinit consiliul local in procedura de alocare de la bugetul local a sumelor pretinse de reclamanți cu titlul de drepturi salariale. Or, in cauza nu suntem in fata unei astfel de situații.
Mai mult decât atât, având in vedere faptul ca reclamanții reprezentați prin Sindicatul învățământului Preuniversitar T sunt angajații Scolii Speciale R de Vede, este evident faptul ca unitatea de învățământ este, pentru acești reclamanți, unitatea angajatoare. Or, aceasta unitate angajatoare are personalitate juridica, are buget propriu si deține calitatea de ordonator terțiar de credite. Prin urmare, nici sub acest aspect, primarul nu poate fi chemat in instanța ca parat, având in vedere ca nu are competente de inițiativa in aceasta materie.
Dimpotrivă, a arătata recurenta, aceste drepturi salariale se stabilesc de către directorul unității de învățământ respective, cu care reclamanții au încheiate contracte de munca. Directorul acestei unități de învățământ este organ de conducere executiva al acestei unități de învățământ. Pe de alta parte, însăși unitatea de învățământ angajatoare este persoana juridica de drept public, are calitatea de angajator si de ordonator terțiar de credite. Unitatea de învățământ, după ce calculează si stabilește aceste drepturi salariale, va cuprinde sumele necesare îndeplinirii acestei obligații in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, si abia după aceea finanțarea cheltuielii respective urmând sa fie făcuta de la bugetul de stat, prin bugetul local, in cadrul finanțării de baza, in conformitate cu dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995. In aceste condiții, primarul ar putea fi chemat in judecata in calitate de parat doar in situația in care nu ar duce la o buna îndeplinire hotărârea consiliului local prin care ar fi prevăzute in bugetul local al unității administrativ - teritoriale (prin care se face finanțarea de baza a învățământului preuniversitar) aceste sume necesare plații drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Prin urmare, numai cazul unui refuz, act sau fapt săvârșit de către primar in aceasta procedura ulterioara de includere a sumelor respective in bugetul local ar putea justifica calitatea procesuala pasiva a primarului in prezenta cauza. Or, este mai mult decât evident că, în cauză, nu există o asemenea situație, având in vedere ca nu s-a susținut de către reclamanți ca primarul ar avea o culpa directa in ceea ce privește neplata către ei a drepturilor salariale pretinse prin formularea cererii introductive de instanța.
S-a mai susținut că Instanța de fond a încălcat principiul potrivit căruia instituția răspunderii solidare este inadmisibila in materia contenciosului administrativ.
Din cauza faptului ca instanța de fond nu a analizat cu atenție excepțiile invocate in apărările recurentei, respingându-le pe toate ca nefondate, insa fără a-si motiva in mod legal aceasta decizie, precum si din cauza ca instanța de fond nu si-a exercitat pe deplin rolul activ, a menținut in proces toate părțile introduse de reclamant prin cererea de chemare in judecata, in mod eronat si nelegal. Procedând astfel, în opinia recurentei, instanța de fond a pronunțat in final o hotărâre nelegala și a încălcat in mod vădit si principiul de drept potrivit căruia instituția răspunderii solidare este inadmisibila in materia contenciosului administrativ. Singurul caz de solidaritate procesuala permis in contenciosul administrativ este acela in care este chemata o instituție sau autoritate publica, împreună cu cea ierarhic superioara, insa si in acest caz trebuie dovedita inclusiv culpa instituției publice ierarhic superioare.
În cazul de fata nu poate fi identificata o ierarhie administrativa, fiind vorba de instituții care nu se afla in relații de subordonare. Singura legătura existenta intre parații menținuți in cauza in mod eronat rezulta din procedura de plata a sumelor de banii pretinse, în sensul ca plata drepturilor salariale solicitate se face prin nota de fundamentare a instituției angajatoare; ulterior, aceasta va cuprinde sumele necesare îndeplinirii acestei obligații in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, si abia după aceea finanțarea cheltuielii respective urmând sa fie făcuta de la bugetul de stat, prin bugetul local, in cadrul finanțării de baza, in conformitate cu dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995. Acestea sunt singurele raporturi existente intre parați si este mai mult decât evident ca nu sunt raporturi de subordonare, de ierarhie administrativa, în acest sens Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția de contencios administrativ si fiscal, a subliniat inadmisibilitatea instituției răspunderii solidare in materia contenciosului administrativ, inclusiv prin Decizia nr.2001/13 aprilie 2007.
În recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 și art.3041pr.civ. recurenta Școala Specială de Vede, a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile nulității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar Județean T, susținând că acțiunea nu este semnata si nici stampilata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal, nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridica - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T, iar tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior.
A mai arătat recurenta că nu se face nici dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data acțiunii, acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care, nu poate formula in accepțiunea art.28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, încheiate cu angajatorul unitatea școlară.
În opinia recurentei, prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramura.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că, în mod greșit instanța fondului a reținut că noile dispoziții ale Legii 220/2007 se incorporează in actul de baza Ordonanța Guvernului României nr.11/2007 si, prin urmare se aplica de la data intrării in vigoare a ordonanței premenționate 01.01.2007, deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactiva, a actului normativ, in considerarea unui efort financiar semnificativ datorat numărului personalului didactic cu gradul I la nivel național, județean si pe localități.
Într-adevăr, de regula Ordonanțele Guvernului României, aprobate ulterior de Parlament produc efecte juridice de la data intrării in vigoare a ordonanței. De la aceasta regula sunt exceptate acele prevederi legale prin care legea de aprobare a ordonanței modifica sau completează ordonanța, cum este cazul, in speța. Prin urmare raportat la prevederile art.1 din Codul civil, care stipulează ca legea civila produce efecte juridice numai pentru viitor, atunci când legiuitorul nu precizează expres ca se aplica si retroactiv, noile prevederi ale legii intra in vigoare după publicarea in Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o alta data.
În acest sens, sunt si prevederile Legii 24/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea 189/2004 din care rezulta intrarea in vigoare a noilor prevederi din legea care modifică si completează o Ordonanța Guvernului României, care prevede la art.101 alin.1 că "legile si ordonanțele emise de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare intra in vigoare la 3 zile de Ia data publicării in Monitorul oficial al României", în același sens fiind și prevederile art.58 din Legea nr.24/2000, ce prevăd că "Dispozițiile de modificare si de completare se incorporează, de la data intrării lor in vigoare, in actul de baza, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de baza.
A mai arătat recurenta că interpretate gramatical, dispozițiile menționate prevăd că norma juridica se refera ca moment al intrării in vigoare la data adoptării si publicării noilor dispoziții care modifica sau completează ordonanța. de la data intrării in vigoare se refera la noile prevederi si nu, cum greșit, a înțeles reclamanta la data intrării in vigoare a ordonanței. Faptul ca noile prevederi modificatoare sau completatoare se incorporează in actul de baza nu conduce la concluzia ca intrarea lor in vigoare este retroactiva, este retroactivă.
Recurenta a susținut că Legea 220/2007, anexa nr.2, referitoare la învățământul preuniversitar a modificat coeficienții de multiplicare la personalul didactic cu gradul I pentru fiecare transa de vechime in învățământ, înscriși in anexa nr.2 a Ordonanței 11/2007 asigurând o majorare suplimentara de 10%, iar faptul ca Legea 220/2007 nu modifică valoarea coeficientului de multiplicare 1 pentru toate cele trei perioade (ianuarie -martie-221,307 lei; aprilie - septembrie -225,733 lei, octombrie - decembrie - 259,593 ) inclusiv pentru perioadele de pana la intrarea in vigoare a Legii 220/2007, nu conduce la concluzia prevederii exprese de aplicare retroactiva a majorării suplimentare. Aceasta, deoarece valoarea coeficientului de multiplicare (1) in aplicarea art.48 din Legea 128/1997, rămâne constanta indiferent la ce coeficient de multiplicare pentru personalul didactic pe transe de vechime si grade didactice se aplica. Pe de alta parte, preluarea valorii coeficientului de multiplicare (1) prevăzut de însăși Ordonanța 11/2007 anexa 2 s-a impus pentru rațiuni de aprobare a ordonanței de către lege, lege care astfel cum s-a arătat, in același timp, modifica si completează anexa 2 ordonanței in privința coeficieților de multiplicare pe transa de vechime in învățământ si grade didactice, modificare si completare care nu retro activează.
A mai arătat recurenta că s-au acordat cheltuieli de judecată reclamanților membrii de sindicat in condițiile in care aceștia nu au făcut dovada prin actele de la dosarul cauzei ca au efectuat cheltuieli personale ocazionate de proces, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, in calitate de reprezentant legal, neavând calitatea de parte procesuala in cauza, nu-si poate recupera cheltuielile nici in mod direct nici indirect prin intermediul reclamanților.
Recurentul Consiliul Local de Vede, în recursul său, a arătat că, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local R de Vede cu încălcarea dispozițiilor legale in materie, deoarece fiind vorba in petitul cererii de chemare in judecata despre drepturi salariale, pentru corecta soluționare a cauzei trebuie sa fie aplicate dispozițiile Legii nr.84/1995. Astfel, in conformitate cu dispozițiile art. 167, al.5 din Legea nr. 84/1995, legea învățământului, modificata si republicata, aceste drepturi salariale suplimentare sunt cuprinse in finanțarea de baza a unităților de învățământ preuniversitar de stat. Potrivit aceleiași legi, finanțarea de baza acestor unități de învățământ preuniversitar de stat se înscrie in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, întocmit anual de către respectiva unitate.
Recurenta a invocat dispozițiile art.167, al.13, 14 și 15 din Legea nr.84/1995, potrivit cărora directorul unității de învățământ preuniversitar de stat ( unitatea angajatoare ) este ordonator terțiar de credite, fiind evident ca stabilirea, calcularea si plata acestor drepturi salariale trebuia sa fie făcuta de către directorul unității de învățământ, aceasta nu poate fi făcuta nici de Consiliul Local si nici de către instanța de judecata.
S-a mai arătat că după calcularea drepturilor salariale ce fac obiectul acestei pricini, conform normelor legale in materie, tot unitatea de învățământ angajatoare era obligata sa includă aceste sume in bugetul propriu de venituri si cheltuieli si abia după aceea finanțarea cheltuielii respective urma sa fie realizata din bugetul de stat, prin bugetul local, in cadrul finanțării de baza.
Doar in situația in care reclamantul ar fi dovedit, pe de o parte, ca unitatea de învățământ angajatoare a efectuat anterior toate aceste demersuri si ca, pe de j alta parte, consiliul local ar fi refuzat sa prevadă in bugetul local al unității administrativ - teritoriale aceste sume necesare plații drepturilor salariale pretinse de reclamant, Consiliul Local putea sta in judecata si putea fi obligat sa își îndeplinească atribuțiile ce ii sunt conferite de lege in mod corespunzător. Or, în opinia recurentului, pana la momentul formulării cererii de chemare in judecata, inclusiv pana la momentul prezent, unitatea de învățământ preuniversitar de stat nu a fundamentat sumele necesare plații drepturilor salariale ale reclamanților, acestea neputând fi cuprinse in bugetul local.
Mai mult decât atât, legea prevede ca exista si un termen pentru aceasta procedura, anume 30 de zile de la data aprobării bugetului, în aceste condiții, Consiliul Local nu are nici un fel de atribuții in ceea ce privește plata drepturilor salariale pretinse.
A mai arătat recurentul că, instanța de fond, in mod nelegal, a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive ca nefondata, fără a se apleca cu suficienta atenție asupra textelor de lege invocate, interpretând greșit legislația in materie.
Instanța de fond, în opinia recurentului, a înțeles si aplicat in mod trunchiat dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 fără a înțelege procedura de realizare a unor plăți din bugetul unității administrativ - teritoriale către unitatea de învățământ angajatoare.
Mai mult, intr-un mod cu totul surprinzător, instanța fondului a reținut in considerente, faptul că, " consiliul local este ordonator de credite", deși ordonator terțiar de credite este directorul unității de învățământ, iar pentru unitatea administrativ - teritoriala, conform Legii nr.215/2001, ordonator principal de credite nu poate fi decât primarul.
A mai arătat recurentul că instanța de fond face confuzie asupra distincției dintre un consiliu local si o unitate administrativ - teritorială, in sensul ca, aceasta consideră că ar fi vorba despre aceeași instituție publică, obligând-o in solidar cu ceilalți parați la plata acestor drepturi salariale, deși Consiliul Local este doar o autoritate deliberativa, nu are personalitate juridica, nu are buget propriu, nu are organe de conducere si nici patrimoniu propriu, acestea atribute aparținând doar unității administrativ - teritoriale.
S-a mai arătat că instanța de fond a încălcat principiul potrivit căruia instituția răspunderii solidare este inadmisibila in materia contenciosului administrativ.
Intimații reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, respingerea recursurilor, ca nefondate.
La dosarul cauzei s-a depus, în copie, adresa Consiliului Superior al Magistraturii nr.6/17488/1154/2008, privind unificarea practicii judiciare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de recurenți, cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Astfel, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, constatând că majorarea coeficienților de ierarhizare care se aplică personalului didactic din învățământ, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică retroactiv iar nu de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv de la 20.07.2007 în lipsa unei dispoziții legale exprese a actului normativ.
Sub acest aspect sunt fondate criticile formulate de către recurent, referitoare la faptul că doar actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres o dată de aplicare a prevederilor acestuia (01.01.2007), și că Legea nr.220/2007 chiar dacă nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007 nu a prevăzut expres faptul că dispozițiile sale retroactivează, câtă vreme potrivit art.11 alin.1 și 3 ale Legii nr.24/2000 legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor iar atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text, fiind fondate sub acest aspect criticile recurenților; pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil, legea dispune doar pentru viitor.
Mai mult, se reține că Legea nr.220/2007 pentru aprobarea OG nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, care prin urmare nu se pot aplica retroactiv,retroactivitatea ca excepție a unui principiu constituțional trebuind a fi prevăzută expres, neputând fi dedusă indirect din raționamente și împrejurări extrinseci actului normativ precum acelea că prevederile exprese de retroactivitate ale art.9 din OG nr.11/2007 nu au fost modificate prin legea de aprobare, că aprobând actul normativ emis de puterea executivă, acesta a fost aprobat în totalitate inclusiv sub aspectul retroactivității acordării drepturilor mai favorabile.
De vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că Legea nr.220/2007 retroactivează câtă vreme conform art.78 din Constituția României,legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, drepturile salariale ale recurenților-reclamanți fiind cuvenite potrivit coeficienților de ierarhizare stabiliți prin Legea nr.220/2007, începând cu data de 20.07.2007.
Referitor la criticile recurenților pârâți Consiliul Local și Primăria, prin Primar privind lipsa calității procesuale pasive și a capacității procesuale de folosință, a celui din urmă, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.
În acest sens, Curtea reține teza contrară potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, ce prevăd că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea ", coroborate cu dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 republicată care statuează că "nitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: cheltuieli de personal; etc."
Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigură din bugetul de stat, ca finanțare de bază a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Concret, atribuțiile instituțiilor publice locale implicate în această finanțare pot fi lămurite ținând seama, pe de o parte, de prevederile art.38 din Legea nr.215/2001 republicată potrivit cărora consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite etc. iar pe de altă parte, de prevederile art.63 alin.1 și 4 din Legea nr.215/2001 republicată potrivit cărora primarul îndeplinește atribuții referitoare la bugetul local, are funcția de ordonator principal de credite, întocmind proiectul bugetului local pe care îl supune spre aprobare consiliului local.
Cum drepturile bănești pretinse de către intimații-reclamanți cu titlu de drepturi salariale neîncasate de la 01.01.2007 (majorarea coeficientului de ierarhizare dispusă prin Legea nr.220/2007) sunt cheltuieli de la bugetul de stat, dar aprobate spre plată prin intermediul ordonatorului principal de credite, primarul, prin bugetul local aprobat de către consiliul local, rezultă fără îndoială, calitatea procesuală pasivă a acestor două instituții publice locale în cauza de față.
Totodată, în mod corect a reținut prima instanță că având în vedere atribuțiile Primăriei Municipiului prevăzute de dispozițiile legale mai sus menționate, această instituție are capacitatea procesuală în cauză, în înțelesul legii civile, iar nu a dispozițiilor Legii nr.215/2001 coroborată cu Legea nr.554/2004.
Nefondate sunt și criticile recurentei-pârâte Școala Specială de Vede, privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T întrucât potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 sindicatele pot să-și reprezinte membrii în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora. Or, în cauză reclamanții au făcut dovada că la data formulării cererii de chemare în judecată erau angajați ai școlii în funcția de învățători, respectiv profesori și au semnat tabelul care le atestă calitatea lor de membri de sindicat și împuternicirea dată sindicatului de a le reprezenta în conflictul de muncă; mai mult prin cererea de chemare în judecată intimații-reclamanții au solicitat în conformitate cu dispozițiile art.112 alin.1 pct.3 pr.civ. obligarea recurenților-pârâți la plata drepturilor salariale pretins cuvenite corespunzătoare Legii nr.220/2007, aferente perioadei 1.01.2007-20.07.2007, în mod generic, după cum corect a reținut prima instanță obiectul cererii de chemare în judecată, este prin urmare, precis determinat, și sub acest aspect criticile recurentei Școala Specială de Vede, nefiind fondate.
În ceea ce privește susținerile recurenților Primăria și Consiliul Local al Municipiului de Vede, referitoare la nelegala obligare a pârâților, în solidar, față de cele reținute mai sus de către instanța de control judiciar, sub aspectul fondului litigiului dedus judecății, cercetarea acestora este de prisos.
Curtea apreciază ca fondată și critica referitoare la caracterul necuvenit al cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță în sarcina recurenților-pârâți, câtă vreme, în cauză, nu se poate reține conform celor de mai sus, culpa procesuală a acestora.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea, va înlătura obligarea pârâților la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată și va fi menținută dispoziția privind respingerea acțiunii față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarat recurenții Consiliul Local de Vede, Primăria Municipiului de Vede și Școala Specială de Vede, împotriva sentinței civile nr.954 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat -, HG, și, împotriva pârâtelor Școala Specială de Vede, Instituția Primarului Municipiului de Vede și Consiliul Local de Vede.
Înlătură obligarea pârâților la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată.
Menține dispoziția privind respingerea acțiunii față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
18.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
