Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7248/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7248
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.5549/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă, avocat, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.5549/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, a fost admisă acțiune formulată de reclamanta, in contradictoriu cu intimata SC SA.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre salariile medii brute acordate și calculate la nivelul anului 2007 și salariile medii brute cuvenite la momentul concedierii, conform Planului Social pe anul 2007, sume ce vor fi reactualizate la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins-o cu motivarea că, sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele colective sau individuale de muncă) sunt incidente prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani, și nu aceleia invocată de către intimată și prevăzută la art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Petenta a fost concediată în data de 14.01.2008, în temeiul art.65 și art. 66 din Codul muncii, ca urmare a reorganizării activității Zonei G conform Programului de reorganizare al aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al din datele de 07.06.2005 și 09.08.2005.
In conformitate cu Planul Social, anexă la Contractul Colectiv de muncă al societății înregistrat sub nr.2643/11.05.2005 punctul 4 " financiare" - invocat, de altfel, și de intimată în preambulul deciziei de concediere, angajații disponibilizați sunt îndreptățiți să beneficieze, în funcție de vechimea în muncă în cadrul intimatei, de indemnizații de concediere, calculate conform art. 50 din CCM.
Conform art.50 din Contractul Colectiv de munca pe anul 2007 al, "la concedierea individuală din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acestuia, o indemnizație minimă de concediere, în cazul petentilor, peste 15 ani - 5 salarii medii nete.
Se menționează că valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu, prevederile domeniului vizat în articol completându-se cu prevederile Planului Social însușit de părți.
Conform adresei nr.504/11.06.2007, începând cu data de 01.06.2007 în cadrul structurilor teritoriale, conform Contractului Colectiv de Muncă încheiat între și conducerea, se va aplica cuantumul de 2.000 lei RON pentru salariul mediu brut.
Conform Planului Social susmenționat, salariul mediu brut care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004, majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că indemnizația de concediere acordată potrivit pct. 4 din Planul Social a fost calculată prin raportare la salariul mediu brut pe din anul 2006, ci din anul 2007, sumă brută din care au fost reținute impozitul pe venit și contribuțiile de asigurări sociale în cotele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prima critică vizează modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta precizând că dreptul la suplimentările salariale solicitate rezultă din CCM, acțiunea formulată fiind prescrisă, raportat la dispoz. art. 283 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă or ale unor clauze ale acestuia.
Fără nicio motivare instanța a respins această excepție, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prev. art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției de 3 ani.
Cea de-a doua critică vizează fondul cauzei, recurenta învederând, mai întâi, că reclamantul nu putea beneficia și de prevederile art. 50 din CCM, atâta timp cât părțile semnatare ale Planului social și ale amendamentelor care l-au modificat, au statuat că cele două categorii de măsuri nu pot fi cumulate,
În ceea ce privește cererea de plată a diferenței de indemnizație de concediere, instanța de fond a menționat că aceasta trebuia calculată pe baza unui salariu mediu pe anul 2008.
Această motivare nu poate fi avută în vedere întrucât raporturile de muncă ale părților au încetat la data de 14 ianuarie 2008, astfel că, salariul mediu brut care trebuie luat în considerare pentru stabilirea indemnizației de concediere trebuie să fie cel din anul 2007 și nu cel din anul 2008, așa cum în mod greșit a stabilit prima instanță.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Cu privirela modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Esențial pentru stabilirea termenului de prescripție aplicabil în cauză este a se determina natura juridică a dreptului pretins.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în contractul colectiv de muncă nu poate constitui în sine un argument suficient pentru a atrage aplicare dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, ci trebuie avută în vedere natura juridică a acestei indemnizații.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă indemnizația de concediere - aceea de a acoperi prejudiciul suferit de salariat ca urmare a încetării intempestive a contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata indemnizației de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, indemnizație care are natura juridică a unei despăgubiri, termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamantă nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii.
Criticile recurenteilegate de modul greșit de soluționare a fondului cauzeisunt parțial întemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prima dintre criticile ce vizează fondul cauzei nu poate fi primită ca fondată, dat fiind că obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie decât obligarea pârâtei SC A la plata drepturilor bănești constând în echivalentul a 12 salarii medii brute la nivel de, conform pct. 4 din Planul Social, nu și obligarea la plata indemnizației prev. de art. 50 CCM.
De altfel, observând dispozitivul sentinței recurate, această obligație nu este menționată nici de către instanța de fond, astfel că această primă critică este lipsită de obiect.
Referitor la cea de a doua critica ce privește diferențele salariale dintre salariile medii brute acordate și cele calculate și acordate la nivelul anului 2007 și salariile medii brute cuvenite la momentul concedierii, Curtea reține următoarele:
Potrivit pct. 4 din Amendamentul nr. 1 la Planul Social, salariul mediu brut pe care va fi luat în considerare pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate salariaților în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Din chiar petitul cererii de chemare în judecată dar și din Decizia nr. 1/14 ian. 2008 privind încetarea contractului individual de muncă și carnetul de muncă al reclamantei, se reține că raporturile de muncă ale reclamantului cu unitatea pârâtă au încetat la data de 14 ianuarie 2008.
Prin urmare, rezultă că indemnizația de concediere acordată reclamantului a fost calculată corect de către angajator, prin raportare la salariile brute acordate salariaților în anul 2007, astfel că se constată întemeiată această critică formulată de către recurenta pârâtă.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 304 pct. 9 rap. la art. 3041și art. 312 cod. pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica sentința și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr. 5549/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința civile nr. 5549/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul că respinge acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei SC SA - Membru Grup.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. LE/ 2 ex./ 20 ian. 2010
Tehn. red. IB /2 ex /16.12.2009
Jud. fond / S și E
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
