Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7267/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7267
Ședința publică de la 09 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Tribunalul Olt și Institutul Național al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 442/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, cu intimații-intervenienți în interes propriu -, -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Prahova, Tribunalul, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la 27.11.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză inițial la 03.12.2009, ulterior la 09.12.2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 442 din 14 mai 2008, în baza art. 246 cod procedură civilă, a luat act că reclamanții, A, au renunțat la judecata cauzei.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, ca fiind autoritate de lucru judecat.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MEF și constată că nu are calitate procesuală pasivă.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Justiției.
A respins excepțiile invocate de pârâtele Institutul Național de Magistratură B și Tribunalul Prahova, privind lipsa calității procesuale pasive și constatat că au calitate procesuală pasivă în cauză.
A admis în parte acțiunea formulată de intervenienți după cum urmează:
A fost obligat Ministerul Justiției, chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, B pentru perioada 0l.l0.2003- 07.2005 și Tribunalul Prahova pentru perioada 0l.09.2005- 0l.l0.2005, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de 30- 40 % către intervenienta -;
A fost obligat Ministerul Justiției, chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, B pentru perioada 0l.l0.2003- 07.2005 și Tribunalul Olt pentru perioada 0l.09.2005- 0l.l0.2005, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de 30- 40 % către intervenientele, - și;
A fost obligat Ministerul Justiției, chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, B pentru perioada 0l.l0.2003- 07.2005 și Tribunalul Olt pentru perioada l5.08.2005- 0l.l0.2005, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de 30- 40 % către intervenientele și ( ).
A fost obligat Ministerul Justiției, chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, B și Tribunalul Olt pentru perioada 02.02.2004- 3l.03.2006, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de 30-40 % către intervenienta.
A constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada ll.04.2002 0l.02.2004.
Au fost obligați pârâții și la plata dobânzii legale calculate conform OG 9/2000 către intervenienți.
Pentru a se pronunța astfel, având în vedere prevederile Decretului 168/1957, privind termenul general de prescripție de 3 ani, anterior formulării intrevențiilor, instanța reținut că reclamanții intervenienți în perioada în care și-au desfășurat activitatea nu au beneficiat de sporul de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare lunară brută, deoarece ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției a acordat aceste sporuri personalului care a participat la soluționarea cauzelor privind infracțiunile de corupție.
Astfel, prin dispozițiile art.28 alin 4 din nr.OUG 43/2002 aprobată prin Legea nr. 503/2002, s-a prevăzut că numai personalul din cadrul PNA și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție primesc pentru activitatea desfășurată, potrivit art. 29 alin 2 din Legea 78/200, un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară. Ulterior prin OUG24/2004 a fost majorat acest spor la 40%,iar prin legea de aprobare a acestei ordonanțe - nr. 601/2004 a fost extinsă aplicarea acestuia și la alte categorii de personal.
Prin hotărârea nr. 185/22.07.2005 - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, sesizat cu privire la discriminarea creată prin acordarea limitativă a sporurilor de 30% și 40%, a constatat existența unei discriminări directe potrivit art. 2, alin 1 și 2 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată și aprobată prin Legea 48/2002.
S-au avut în vedere de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prevederile art. 2 pct. 1, 2 și 3 din OG 137/2000, în sensul că situația supusă analizei se încadrează în noțiunea de discriminare, fapt care atrage după sine necesitatea remedierii ei. În temeiul art. 21, alin 1 din OG137/2000, modificată și completată, categoriile de persoane discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, în speță, procentul de 30 % din indemnizația de încadrare lunară și respectiv 40% din indemnizația de încadrare lunară.
Discriminarea constatată prin hotărârea sus-menționată a fost remediată prin actuala lege de salarizare a magistraților, dar nu s-a reglementat și situația despăgubirilor pentru perioada anterioară datei de 01.04.2006 și până la momentul apariției discriminării.
Susținerea pârâtei că nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă nu poate fi primită având în vedere faptul că pe perioada efectuării cursurilor ca auditor de justiție salarizarea auditorilor se realizează de către și mai mult decât atât ca urmare a definitivării, retroactiv auditorilor de justiție le este recunoscută calitatea de magistrați.
Susținerea pârâtei Ministerul Justiției că solicitarea acestor sporuri este abuzivă atâta timp cât legiuitorul le-a prevăzut și le-a acordat doar anumitor categorii de personal, nu fost primită deoarece principiile fundamentale ale dreptului muncii sunt în sensul protecției salariaților.
S-a constatat neîntemeiată și excepția invocată de Tribunalul Prahova cu privire la lipsa raporturilor juridice de muncă dintre acesta și reclamanta -, întrucât aceasta și-a desfășurat activitatea ca judecător la Judecătoria V de M, începând cu 09.2005.
Astfel, prevederile art. 6 alin 2 din CM dispun, fără a diferenția, că toți salariații au dreptul la plată egală pentru muncă egală, aceste prevederi fiind în concordanță cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Mai mult decât atât, așa cum am arătat Hotărârea 185/2005 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența discriminării. iar pârâta Ministerul Justiției remediat-o parțial prin noua lege de salarizare OUG 27/2006, respectiv începând cu data de 01.04.2006, astfel că pe cale de consecință a recunoscut implicit discriminarea, în cauză impunându-se necesitatea remedierii acesteia conform art. 21, alin 1 din OG137/2000, modificată și aprobată prin Legea 48/2002 pentru perioada anterioară.
În sensul celor de mai sus sunt și prevederile art. 16, alin.1 și 2 din Constituția României.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtei Ministerul Justiției în sensul că aceste sporuri s-au acordat în funcție de participarea efectivă la judecata cauzelor privind infracțiuni de corupție și nu permanent, deoarece fiecare speță dedusă judecății nu presupune un alt nivel de pregătire, sau alte criterii de vechime, calificare profesională, ce ar fi putut conduce la o inegalitate justificată de tratament în sensul
Față de dispozițiile art. 19 din Legea nr.500/2002 si art.3 alin. 1 pct.2 din HG 208/2005 potrivit cărora MEF are ca principale atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat si a proiectelor de rectificare a acestora precum si faptul ca pârâtul Ministerul Justiției se afla în imposibilitatea acordării sumelor în lipsa rectificării bugetului, se apreciază că este întemeiată si cererea de chemare în garanție împotriva pârâtului MEF formulată de Ministerul Justiției. Având în vedere că între pârâta MEF și reclamanți - intervenienți nu există raporturi juridice de muncă instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În aceeași ordine de idei, s-a respins excepția competenței materiale invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice O, întrucât prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 4 /2006 pronunțată în dosarul nr. 660/2006, s-a stabilit competența în favoarea Tribunalului O l t, decizie rămasă irevocabilă.
În baza decretului 167/1958 instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 11.04.2002- 01.02.2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului O și Institutul Național al Magistraturii, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Recurenta DGFP Daa rătat, în motivele de recurs, că rolul Ministerului Finanțelor este de a răspunde d elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite al acestui buget, precum și a proiectelor locale respectând procedura reglementată în legea finanțelor publice și a menționat că această instituție nu trebuie confundată cu Statul Român sau cu bugetul de stat. Mai mult, Ministerul Finanțelor este ordonator principal de credite, pentru subunitățile aflate în subordine, dar nu și pentru instanțele de judecată, Ministerul Justiției, sau alți ordonatori principali de credite.
A mai arătat recurenta că raporturile de muncă există între reclamanți și instituțiile în care-și desfășoară activitatea, fără ca Ministerul Finanțelor să fie parte, ca subiect de drepturi și obligații.
Ministerul Finanțelor nu poate elabora proiectul de rectificare a bugetului de stat fără să aibă propunerea ordonatorului principal de credite.
În speță calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul Ministerul Justiției acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plății sporurilor de vechime, cu respectarea procedurilor specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Institutul Național al Magistraturii susține că în mod neîntemeiat admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a dispus obligarea la plata despăgubirilor reprezentând sporul de 30-40%, solicitat de reclamant.
Astfel, hotărârea nr. 185/22.07.2005 Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocată de către reclamanți, constată aplicarea unui tratament diferențiat, și implicit discriminării, "între magistrații care efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție și ceilalți magistrați". Criteriul potrivit căruia se face această distincție este categoria socială și profesională. Este vorba așadar de judecători și procurori în funcție; ori reclamanții aveau calitatea de auditor de justiție, statut distinct față de cel considerat discriminat prin hotărârea menționată.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr. VI/15.01.2007 că drepturile salariale prevăzute de textele legale criticate se cuvin tuturor magistraților, fără ase face o referire la auditorii de justiție, care nu aveau calitatea de magistrat și nici responsabilități în acest sens.
In ce privește bursa auditorilor, menționează că, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 303/2004 "auditorii de justiție beneficiază de o bursă având în caracterul unei indemnizații -. Bursa - are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete -".
Pretenția reclamanților de a primi despăgubiri reprezentând sporul de 30, 40% pentru perioada în care a urmat cursurile Institutului Național al Magistraturii este nefondată, atâta timp cât auditorii de justiție nu primesc nici un fel de spor pe lângă bursă. Aceste sporuri au fost/sunt prevăzute numai pentru magistrați sau personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, or auditorii de justiție nu au acest statut.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.8și 9,art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimații,deși legal citați,nu au depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Recursul formulat de Institutul Național al Magistraturii este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod greșit a obligat pârâții la plata despăgubirilor reprezentând sporul de 30 % respectiv de 40 % către reclamanți pentru perioada cât au urmat cursurile deoarece cursanții,potrivit art.16 alin.1 din Legeanr.303/2004,au calitatea de auditori de justiție iar durata cursurilor este de 2 ani.
Potrivit art.17 din Legea nr.303 /2004,auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar,în raport cu vechimea pe care o au ca auditori de justiție.
Este adevărat că prin hotărârea nr.185/22 07 2005 Colegiului Director al Consiliului Național pentru combaterea Discriminării s-a constatat aplicarea unui tratament diferențiat între magistrații care efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție și ceilalți magistrați dar este vorba de magistrații în funcție care exercită atribuțiile corespunzătoare și nu de auditorii de justiție care aveau calitatea de simpli cursanți pentru care legea prevede în mod clar modul de calcul al bursei de care beneficiau în această perioadă prin arătarea elementelor care vor fi avute în vedere respectiv indemnizația brută lunară a judecătorilor sau procurorilor stagiari.
Și Înalta Curte de Casație și Justiție,soluționând recursul în interesul legii prin decizia nr.VI/15 ianuarie 2007 stabilit că sporurile de 30 % respectiv 40 % prevăzute de art.11 alin.1 din OUG.nr.177/2002,art.29 alin.4 din OUG.nr.43/2002,modificată prin OUG.nr.24/2004,modificată și aprobată prin Legea nr.601/2004 li se cuvin tuturor magistraților,a avut în vedere faptul că este discriminatoriu criteriul pe baza căruia s-a făcut distincția,în acordarea drepturilor salariale magistraților,această distincție efectuându-se doar prin luarea în considerare a naturii unor cauze pe care o parte dintre procurori și judecători erau desemnați să le soluționeze pe un anumit parcurs al carierei lor.
A mai reținut că această diferențiere nu a avut justificare atâta timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți magistrații din parchetele și instanțele judecătorești în întregul lor,procurori,judecători și magistrați -asistenți la ÎCCJ necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență,responsabilitatea profesională specifică echivalentă,precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
În raport de aceste aspecte,s-a constatat existențe unei discriminări prin raportare la atribuțiile pe care le exercită efectiv judecătorii și procurorii astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut că există discriminare între auditorii de justiție,pe de o parte,și judecători și procurori,pe de altă parte deși aceste categorii nu au aceleași atribuții și nici același statut.
Față de aceste aspecte,Curtea va admite recursul în conformitate cu art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă,va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea formulată de intervenienții -, -,.
Drept urmare,va fi admis și recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice,va fi modificată sentința și va fi respinsă cererea de chemare în garanție deoarece nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 alin.1 Cod procedură civilă care prevede că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Tribunalul Olt și Institutul Național al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 442/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, cu intimații-intervenienți în interes propriu -, -, precum și cu intimații-pârâți Tribunalul Prahova, Tribunalul, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea de intervenție și cererea de chemare în garanție.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/08 01 2010
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
