Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5861/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7275/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.4869/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7714/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-reclamanți ). -, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât a formulat note de ședință, înscrisuri înregistrate la dosar la data de 08.12.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4869/04.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și în consecință, a respins acțiunea față de acesta.
A admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București și a obligat pârâții la plata către aceștia a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății, începând cu 03.01.2008 precum și în continuare, pe durata existenței raporturilor de muncă cu pârâții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar.
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
OG nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, in vigoare la data respectiva, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, in redactarea anterioara revizuirii din 2003, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar in baza art. 72 pct. 3 lit. h) si l) din aceeași lege fundamentala, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de munca din instanțele judecătorești si trebuia reglementat numai prin lege organica.
In concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice si ordonanțe de urgenta (Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătoreasca, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 si Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
În baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar in temeiul art. 53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc si suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 si 53 din Constituția României, precum si ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o si aducând atingere chiar existenței dreptului. Prin urmare acesta subzistă și în prezent.
La data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații si personalul auxiliar de specialitate își desfășurau activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihica, existente in aceeași forma si astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 si 241 pct. 1 lit. d) din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similara celei privind sporurile de vechime in munca, unde Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul in interesul legii, stabilind ca dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
De altfel Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului pentru categoria de salariați din care fac parte si reclamantele, la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008, data in recursul in interesul legii, ca urmare a recursului promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008, stabilind că în interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83-200, aprobata prin Legea nr. 334/2001.
Decizia menționată este obligatorie pentru instanțe potrivit disp art. 329 alin 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifică si prin prisma acesteia.
În aceste condiții instanța reține că, în principiu, o cerere de natura celei deduse judecății este admisibilă, rămânând însă de determinat dacă reclamanții se înscriu în categoriile profesionale în beneficiul cărora sporul a fost instituit.
Astfel, din examinarea carnetelor de muncă aparținând reclamanților, instanța a reținut că aceștia au avut începând cu momentul de la care se solicită acordarea drepturilor salariale menționate mai sus, până în prezent, calitatea de grefier.
Din examinarea art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, astfel că reclamanții se încadrează în categoria de personal invocată și în consecință pot beneficia de sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, instituit în favoarea anumitor categorii de personal prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că aceasta este întemeiată având în vedere că reclamanții nu se află în raporturi juridice de muncă cu această instituție.
Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul că reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantelor formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cererea a fost însă admisă cu privire la ceilalți pârâți, pe care i-a obligat la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflației până la data plății, pentru perioada 03.01.2008 la zi, precum și în continuare, pe durata existenței raporturilor de muncă cu pârâții.
Soluția referitoare la actualizarea sumelor datorate, cu rata inflației, de la data scadenței și până la plata efectivă, se justifica fata de dispozițiile art. 1082 si 1084.civ. pârâții fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamanților, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, in speța neexistând o cauza străina exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanții au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsiți. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de devalorizare monetară, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, respectiv coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9. pr. civ.
În motivarea recursului, referitor la motivul întemeiat pe pct. 4 al art. 304. pr. civ. recurentul arată, în esență, că pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se acorde drepturile salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a pretențiilor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 838/27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit. e) din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte
de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Referitor la motivul întemeiat pe pct. 9 al art. 304, recurentul critică sentința arătând că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, G nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților personal auxiliar de specialitate sunt nefondate după data de 01.02.2007
Prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Pentru aceleași motive se consideră nelegală soluția și în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare pentru viitor.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Critica întemeiată pe constatarea existenței conflictului juridic de natură constituțională prin decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale nu va fi reținută.
Curtea apreciază că decizia din data de 27.05.2009 prin care Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul României produce efecte numai pentru viitor, având în vedere principiul neretroactivității legii civile.
Astfel, motivul întemeiat pe prevalența deciziei nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale nu poate fi reținut deoarece hotărârea instanței Constituționale nu produce efecte cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea atribuției consemnate de art. 329. pr. civ. ci urmează a fi avută în vedere de instanța supremă ulterior adoptării ei.
Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică.
Mai mult conform art. 11 alin. 3 din Constituția României, deciziile, hotărârile și avizele Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În aceste condiții, în soluționarea prezentei cauze, trebuie avut în vedere caracterul obligatoriu conform art. 329. pr. civ. al deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Referitor la motivul întemeiat pe art. 304 pct. 9. pr. civ. Curtea împărtășește același punct de vedere ca și tribunalul și consideră că în conflictul ivit între art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 și art. 30 lit. b) din OG nr. 8/2007, care au abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 expres și, respectiv, neexplicit, și art. 1 din Protocolul Adițional nr. la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmează a da eficiență celui din urmă text.
Dacă Înalta Curte de Casație și Justiție, la pronunțarea decizie în interesul legii enunțate ar fi avut în vedere interpretarea propusă de Ministerul Justiției și Libertăților desigur că ar fi arătat- explicit în considerentele și în dispozitivul deciziei nr. 21/10.03.2008.
Curtea notează, însă, că, pe parcursul soluționării cauzei, la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr. 30/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. La art. 4 alin. 1 din anexa VI din lege, anexă ce cuprinde reglementări specifice personalului din sistemul justiției, se prevede, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cei de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membri Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2009, republicată cu modificările și completările ulterioare, magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Fraudelor de Criminalitate Organizată și Terorism și personalul de probațiune beneficiază de următoarele sporuri:
- pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 15% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară;
- de confidențialitate de 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară.
De asemenea, potrivit alin. 2 și 3 lit. a) din același art. 4, dispozițiile alin. 1 intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin. 1 lit. a și b până la data de 31 decembrie 2009; de la 01.01.2010 personalul prevăzut la alin. 1, beneficiază pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, de următoarele drepturi salariale: un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și, respectiv, de 10% pentru păstrarea confidențialității.
Prin urmare, începând cu data de 12.11.2009, data intrării în vigoare a Legii salarizării unitare, magistrații beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, precum și de un spor de 5% pentru confidențialitate urmând ca de la 01.01.2010 cuantumul să fie acordat un adaos de 25% și respectiv 10%.
Față de acest act normativ, intrat în vigoare la data de 12.11.2009, Curtea apreciază că reclamanții nu se mai regăsesc, ulterior datei de 12.12.2009, în starea de discriminare care să justifice obligarea pârâților la plata de despăgubiri civile, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9. pr. civ. sentința recurată va fi modificată sub acest aspect, în sensul obligării pârâților la plata sporului pretins numai până la data de 12.11.2009, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.4869/04.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7714/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimații-reclamanți ). -, cu domiciliul procesual ales la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-II-a Penală, nr. 5, Sector 4, B și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, cu sediul în B -, nr.5, sector 4, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B --, sector 3 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul la plata pretinsului spor începând cu data de 03.01.2008 și până la data de 12.11.2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-11.01.2010
Jud. fond:
Cu opinia separată a doamnei judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței și respingerea pretențiilor față de Ministerul Justiției și Libertăților Judecătorești, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, ca neîntemeiată, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Apreciez ca solutia corecta este de admitere a recursului declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de stres si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare datei de 03.02.2007, pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, mai sus citat.
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților s-au abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, prin art.41 lit.a) din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat OUG nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, astfel ca Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a)Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar printre acestea se mentioneaza la pct. III.7salarizarea personalului auxiliardin cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
OG nr. 8/2007 produce efecte juridice numai cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Abrogarea a produs efectenumai in privinta drepturilor personalului auxiliar de specialitate, intrucat numai acesta a fost domeniul delegarii legislative, dupa cum s-a aratat mai sus.
Asupra acestei probleme de drept (abrogarea sporului de 50% survenita pentru personalul auxiliar de specialitate, prin OG nr. 8/2007) nu s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, la actele normative mentionate in cuprinsul sesizarii Procurorului General (inclusiv OUG nr. 177/2002), iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției si Libertatilor, modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare intrarii in vigoare a OG nr. 8/2007.
Judecător
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
