Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7338/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5689/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7338/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3091 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9529/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3091/13.04.2009 pronunțată în dosarul nr.9529/3/LM/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justititiel și Libertăților, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâții la calcularea și plata sporului de 50 % din salariul brut lunar, spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.09.2006 pentru reclamantele a, și, începând cu data de 15.01.2008 pentru reclamanta, începând cu data de 01.09.2007 pentru reclamanta și începând cu data de 15.01.2008 pentru reclamanta, acest spor urmând a le fi acordat reclamantelor și în continuare; a obligat pârâții la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor astfel cuvenite până la plata efectivă și la plata dobânzii legale calculate până la data plății efective; a obligat pârâții la a opera mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor; a respins capătul de acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare pentru plata sumelor de bani cuvenite reclamantelor potrivit sentinței; a dispus disjungerea și soluționarea separată a acțiunii promovate de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța acordând termen la data de 11.05.2009, pentru când au fost citate părțile; a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de magistrați judecători în cadrul Judecătoriei Sectorului 1 B, iar așa cum rezultă din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților, din Decretele de numire în funcție și Hotărârea nr.489/13.07.2006 a, data la care Legea nr.50/1996 a devenit incidentă în cazul fiecărui reclamant în parte a fost diferită, în sensul că pentru reclamantele, și a avut aplicabilitate de la data de la 01.09.2006, pentru reclamantele și de la 15.01.2008, iar pentru reclamanta începând cu 01.09.2007.
În ceea ce o privește pe reclamanta, aceasta a avut raporturi de muncă anterioare și cu pârâții Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța în perioada în care a funcționat în cadrul Judecătoriei Medgidia, însă din pricina lipsei îndeplinirii procedurii de citare cu acești pârâți și pentru a nu tergiversa soluționarea cererii celorlalte reclamante, instanța a dispus disjungerea și soluționarea separată a cererii reclamantei în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța.
S-a reținut totodată că prin art.47 din Legea nr.50/1996, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, însă acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000.
A statuat Tribunalul că în controversa ivită între instanțele judecătorești cu privire la aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000, a fost tranșata prin Decizia dată în interesul legii nr.XXI din 10.03.2008, în considerentele căreia, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.I pct.42 din OG nr.83/2000 (adoptată cu încălcarea limitelor speciale de abilitare) sunt neconstituționale, iar instanțele pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect investită.
Instanța supremă a arătat că normele de abrogare sunt inaplicabile dat fiind că modul în care au fost adoptate a fost unul nelegal, astfel încât efectele art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și cele ale art.23 ind.1 din Legea nr.56/1996 modificată și completată se produc și după intrarea în vigoarea nr.OG83/2000, conchizând că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
dispoziției de abrogare a prevederilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin care magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este impusă și de prevederile art.1 din Protocolul nr.1 la. întrucât o atare măsură adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însăși existenței acelui drept fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
Mai mult decât atât, acest drept nu poate fi înlăturat, existența sa fiind impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți a beneficia de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu data la care au fost numiți în funcție (iar în ceea ce o privește pe reclamanta începând cu data la care a intrat în raporturi specifice de serviciu cu Tribunalul București și Curtea de Apel București ) și în continuare, atâta timp cât reclamanții îndeplinesc funcția de magistrați.
S-a apreciat că în raportul juridic ce a determinat promovarea acțiunii de față, calitatea de persoană obligată la plata drepturilor de natură salarială nu o poate avea Ministerul Economiei și Finanțelor Publice ci Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de Apel București și Tribunalul București ca ordonatori secundari și respectiv terțiari de credite, astfel încât, avându-se în vedere dispozițiile art.281 din Codul Muncii și reținându-se că reclamanții nu se află în raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Ceilalți pârâți, au fost obligați la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de 50% în favoarea fiecărui reclamant, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A apreciat Tribunalul că o atare dispoziție se impune, întrucât prin nerecunoașterea și neplata sporului în discuție, reclamanții au încercat un prejudiciu material ce necesită reparație, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație și care trebuie să fie astfel aduși la actuala lor putere de cumpărare.
De asemenea, prima instanță a apreciat că se impune obligarea pârâților față de care a fost admisă acțiunea, la plata către reclamanți și a sumelor reprezentând dobânda legală aferentă calculată de la nașterea dreptului (iar nu de la data introducerii acțiunii în justiție) și până la data plății efective. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art.082 din Codul civil conform cărora debitorul este obligat la plata daunelor interese pentru neexecutarea obligației sau pentru o întârziere a executării, cât și dispozițiile art.161 alin.4 din Codul Muncii care dispun că neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Din coroborarea celor două texte de lege la care s-a făcut referire, s-a dedus că dobânda legală este datorată de către debitor pentru repararea prejudiciului cauzat, adică pentru acoperirea beneficiului nerealizat de către reclamanți prin neacordarea sporului, iar această dobândă trebuie calculată începând cu data scadenței fiecărui salariu în parte, acesta fiind un termen esențial, a cărui nerespectare îl pune de drept în întârziere pe debitor.
De asemenea, pârâții au fost obligați să înscrie în carnetul de muncă al reclamanților mențiunile privind acordarea sporului ce face obiectul cauzei de față.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea.
S-a luat act, că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că greșit a apreciat prima instanță că se impune actualizarea drepturilor salariale acordate atât cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale. Ori, pretinde recurenta, din interpretarea dispozițiilor art.1088 cod civil rezultă că, intimații reclamanți în calitate de creditori ai unei obligații având drept obiect o sumă de bani, ar putea pretinde drept echivalent al prejudiciului produs prin întârziere numai dobânda legală stabilită de lege, dobânda legală fiind datorată însă, numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
În atare condiții, nelegal s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație, cât și dobânda legală a drepturilor bănești acordate, echivalând cu încălcarea principiului legalității și o îmbogățire fără justă cauză.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, făcând aplicațiunea corespunzătoare a prevederilor art. 3041Cod pr.civilă (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele de către instanța de control judiciar și dau posibilitatea unei eventuale compliniri a considerentelor hotărârii atacate, dat fiind caracterul devolutiv al căii de atac a recursului, prevăzută de lege în materia conflictelor de muncă), Curtea va admite recursul, doar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din conținutul dispozițiilor art.1088 Cod civil rezultă că în cazul obligațiilor bănești, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată de la data formulării cererii de chemare în judecată și nu de la data nașterii dreptului, cum greșit a apreciat primă instanță.
Acest text este incident în speță în temeiul art.295 alin.1 Codul muncii, ce consacră rolul de drept comun al legislației civile față de ramura dreptului muncii, ținând seama că în legislația muncii nu există nici o dispoziție prin care să se prevadă modul în care se acoperă prejudiciul cauzat prin neplata drepturilor salariale.
Art.161 alin.4 Codul muncii prevede că pentru neplata salariului se pot solicita daune interese, dar nu statuează în ce constau acestea, motiv pentru care în completarea acestui text trebuie aplicate prevederile art.1088 Cod civil.
Acordarea dobânzii legale este singura modalitate de acoperire a prejudiciului înregistrat de intimații reclamanți prin neplata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dat fiind caracterul imperativ și de ordine publică a art.1088 din Cod civil, caracter ce rezultă din redactarea sa, în cuprinsul căruia legiuitorul arată în mod expres că: "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și că "aceste daune interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată".
În acest context, al acordării dobânzii legale aferente sumelor datorate, dispoziția primei instanțe de a acorda atât indicele de inflație, cât și dobânda legală, este neîntemeiată întrucât nu poate proceda la aplicarea a două categorii de actualizări a aceluiași prejudiciu ce echivalează de altfel cu o îmbogățire fără just temei.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, va obliga pârâții la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de la data introducerii acțiunii (07.05.2008) și până la data plății efective și va respinge ca neîntemeiate pretențiile privind actualizarea sumelor sus menționate cu indicele de inflație. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3091 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9529/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și intimații-pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința atacată.
Obligă pârâții la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de la data introducerii acțiunii (07.05.2008) și până la data plății efective.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor sus menționate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
