Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7465/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.4522/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.7465/
Ședința publică de la 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - -
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenteleFederația Sindicatului " " B (actual Federația Sindicatelor Independente și ) și Regia Generală de Bîmpotriva sentinței civile nr.3081 din data de 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1126/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatulSindicatul Lacuri, și Agrement B în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, respectiv a reclamanților:, G, și în calitate de i de pe U defunctului, și în calitate de i de pe U defunctului, și în calitate de i de pe U defunctului, a, -, a, G, G, -eșteanu, HG, G, G, G, C, -, G, l, G, G, G, C, escu, -, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 09 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3081 din data de 10.04.2009, pronunțată în dosarul nr.1126/3/LM/2007, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții reprezentați de Sindicatul Lacuri, și Agrement, în contradictoriu cu pârâții Regia Generală de B și Federația Sindicatului și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate și dobânda legală aferentă astfel: 23265 lei, 39405 lei, - 45389 lei, 9574 lei, G 2547 lei, 16873 lei, 34399 lei, prin i legali și A 8512 lei, 23265 lei, 15304 lei, prin i legali, 18708 lei, 21011 lei, prin i legali și 29987 lei, 17218 lei, 9727 lei, 12115 lei, 2905 lei, 18647 lei, 2430 lei, 9951 lei, a 6413 lei, 15396 lei, 10163 lei, 5804 lei, prin i legali a și G - 9696 le, a 32085 lei, G 14506 lei, 24799 lei, 5858 lei, 6050 lei, 1645 lei, 12811 lei, 15011 lei, 10892 lei, 16209 lei, 18521 lei, 18256 lei, 18464 lei, 17207 lei, 963 lei, G 10057 lei, G 11081 lei, 11555 lei, HG40276 lei, 12727 lei, 4977 lei, 14411 lei, 9143 lei, 9082 lei, 11209 lei, G 10229 lei, 13959 lei, 10711 lei, 30560 lei, Constanta 44939 lei, 29598, 520 lei, 12725 lei, 11406 lei, 14539 lei, 2348 lei, 19522 lei, 14982 lei, - 33446 lei, 15218 lei, 37695 lei, 23327 lei, 9685 lei, 15000 lei, G 15281 lei, 12773 lei, 17735 lei, 14222 lei, 12587 lei, 29317 lei, u 9809 lei, l 12537 lei, 12157 lei, 7705 lei, 1430 lei, G 1533 lei, 2656 lei, 12524 lei, 39369 lei, 1300 lei, 32844 lei, 17862 lei, 21446 lei, 15785 lei, 1836 lei, Statila 8931 lei, 7984 lei, 7238 lei, Statila G 25244 lei, 28274 lei, 10788 lei, 18144 lei, 2315 lei, 18986 lei, G 18798 lei, 16648 lei, 14894 lei, 11038 lei, 14286 lei, 1924 lei, Constanta 18986 lei, 11472 lei, G 1699 lei, 9722 lei, 15332 lei, 3162 lei, 15232 lei, 18015 lei, 29070 lei, escu 21932 lei, - 40492 lei, 3483 lei, 15016 lei; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în privința reclamantei - și obligat pârâții la plata sumei de 35.600 lei către reclamanți, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Inițial, acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 222 și 283 lit. c) din Codul muncii anterior, precum și pe acelea ale art. 998-999 din Codul civil.
Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că obiectul acesteia constă în repararea prejudiciului cauzat salariaților pentru perioada 1.08.2001-31.10.2004, în cuantum de 8.734.565.483 lei, iar temeiul de drept este reprezentat de art. 269 alin. 1 și 2 din noul Cod al muncii și art. 1084 din Codul civil.
Prin sentința civilă nr. 346 din 27.01.2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Sindicatului și a respins acțiunea, în consecință, față de această pârâtă; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a respins acțiunea îndreptată împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Prin decizia civilă nr. 2247R/3.10.2005, pronunțată în dosarul nr. 2283/2005, Curtea de Apel București - Secția a VII-a a admis recurs formulat de reclamanți împotriva menționatei sentințe și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Federației Sindicatului, cauza fiind trimisă spre rejudecare în fond.
În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că în mod greșit Tribunalul a apreciat că pârâta Federația Sindicatului nu are calitate procesuală pasivă, neavând raporturi de muncă cu reclamanții, întrucât, în perioada pentru care sunt formulate pretențiile reclamanților, aceasta pârâtă reprezenta interesele angajaților. Cum Federația Sindicatului are obligația să participe la negocierea contractelor de muncă ale salariaților și după preluarea de către, această pârâtă are calitate de a sta în judecată pentru perioada în care între părți au existat raporturi juridice.
Rejudecând în fond după casare, Tribunalul București - Secția a VIII-a, prin sentința civilă nr. 2566/24.05.2006, a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a, prin decizia nr. 3413/R din 16.11.2006, pronunțată în dosarul nr-, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că Tribunalul a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale incidente în cauză.
Instanța de recurs a stabilit că, potrivit mențiunilor din contractele de muncă, transferul a operat la data de 1.08.2001, ocazie cu care s-au făcut modificări ale încadrărilor și drepturilor salariale ale angajaților în defavoarea acestora.
Întrucât transferul în interesul serviciului nu se poate efectua prin schimbarea funcției și salariului, cu excepția cazului în care salariatul și-a data acordul, dispoziții existente atât în vechea, cât și în noua reglementare a Codului muncii, semnarea noilor contracte de muncă cu Administrația de Agrement și Lacuri B nu echivalează cu manifestarea acordului special al salariaților transferați în interesul serviciului pentru modificarea funcției și salariului, cu atât mai mult cu cât transferul duce la cesiunea definitivă a contractului individual de muncă.
Prin urmare, a conchis instanța de control judiciar, salariații transferați erau îndreptățiți la plata diferențelor salariale și a celorlalte drepturi de care au fost lipsiți cu ocazia transferului, instanța de fond respingând în mod eronat acțiunea, ca neîntemeiată.
Curtea a stabilit că, pentru determinarea prejudiciului, se impunea efectuarea unei expertize contabile, probă respinsă în mod greșit de instanța de fond ca nefiind utilă cauzei.
În U celei de a doua casări cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a, cu nr. 1126/3/LM/2007.
Rejudecând a doua oară în fond după casare, Tribunalul a reținut că, sub aspectul capacității procesuale și calității procesuale pasive a pârâților, instanțele de control judiciar au stabilit deja existența capacității și a legitimării procesuale pasive, astfel încât nu a mai făcut probe și aprecieri asupra acestor aspecte.
Pe fondul cauzei, s-a constat că reclamanții au fost salariații, astfel cum rezultă din copiile contractelor individuale de muncă și ale carnetelor de muncă depuse la dosar.
Prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr. 220/26.10.2001, activitățile privind furnizarea serviciilor de agrement, exploatare și întreținere a lacurilor și ștrandurilor s-au reorganizat în Administrația de Agrement și Lacuri B, sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Prin aceeași hotărâre, salariații au fost transferați în interesul serviciului la această unitate, în U transferului, între reclamanți și Administrația de Agrement și Lacuri B fiind încheiate contracte individuale de muncă pe baza negocierilor individuale, prin care s-au stabilit drepturile salariale și celelalte drepturi cuvenite reclamanților.
Potrivit mențiunilor de carnetele de muncă, a mai reținut instanța de fond, transferul a operat începând cu data de 1.08.2001, însă cuantumul drepturilor salariale stabilite prin noile contracte individuale de muncă a avut un nivel inferior celui avut anterior transferului. Totodată, s-a constatat că încadrările reclamanților au fost modificate, fapt ce i-a afectat în mod negativ, în sensul micșorării cuantumului drepturilor salariale, cu consecința producerii unui prejudiciu a cărui reparare s-a solicitat prin prezenta acțiune.
Instanța de fond a avut în vedere aspectele reținute de C în decizia de casare, prin care s-a stabilit că transferul în interes de serviciu nu se poate efectua prin schimbarea funcției și a salariului, cu excepția cazului în care salariatul și-a dat acordul în mod expres, întrucât aceste elemente ale contractului individual de muncă pot fi modificate doar dacă ambele părți convin, iar nu în mod unilateral, doar de una dintre părți.
A fost înlăturată apărarea potrivit căreia salariații și-au dat acordul prin semnarea noilor contracte individuale de muncă, reținându-se că aceasta nu echivalează cu manifestarea acordului special al salariaților transferați în interesul serviciului pentru modificarea funcției și a salariului, cu atât mai mult cu cât transferul are ca efect cesiunea definitivă a contractului individual de muncă.
În raport de dispozițiile art. 269 alin. 1 din Codul mucii, Tribunalul a stabilit că, în cauză, sunt întrunite condițiile cerute pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâților, respectiv existența unui prejudiciu creat în patrimoniul salariatului, fapta ilicită a angajatorului, raportul de cauzalitate și vinovăția angajatorului.
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de părți și din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate contabilă efectuat, cu toate completările și suplimentele acestuia, Tribunalul a reținut că reclamanții au făcut dovada producerii unui prejudiciu real și cert, cuantumul acestuia fiind stabilit în concret pentru fiecare reclamant în parte, în funcție de situația sa specifică.
În privința faptei ilicite a angajatorului, s-a reținut că aceasta constă în impunerea cu ocazia efectuării formalităților vizând transferul în interesul serviciului a încheierii unor contracte individuale de muncă prin care s-au stabilit drepturi salariale la un nivel inferior celui avut anterior transferului și în modificarea încadrărilor reclamanților, fapt ce i-a afectat negativ pe aceștia. Prin urmare, pârâții au calculat și au plătit salariaților drepturi salariale într-un cuantum mai mic decât cel cuvenit, cu consecința producerii în patrimoniul angajaților a unui prejudiciu, ce se impune a fi reparat.
Întrucât prejudiciul suferit de reclamanți are o cauză unică, fapta ilicită a angajatorului, care a acționat cu vinovăție în producerea acestuia, Tribunalul a apreciat că s-a făcut dovada și a celorlalte două cerințe prevăzute de lege, respectiv existența legăturii de cauzalitate și a vinovăției.
Așa fiind, s-a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului constând în diferențele salariale rezultate pentru perioada 1.08.2001-31.10.2004, la care se adaugă sumele reprezentând dobânda legală în condițiile nr.OG 9/2000.
În privința reclamantei -, s-a reținut că acțiunea acesteia este neîntemeiată, în condițiile în care expertului nu i-au putut fi puse la dispoziție documentele necesare efectuării expertizei.
Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 și 277 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâtele Federația Sindicatului B (actual Federația Sindicatelor Independente și ) și Regia Generală de B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta Federația Sindicatului B (în prezent Federația Sindicatelor Independente și ) a expus, în esență, situația de fapt, susținând că instanța de fond a ignorat împrejurarea că atât în anul 2001, cât și în anul 2009 grilele de salarizare ale regiilor autonome și ale unităților administrative locale sunt diferite, în sensul că salariile din primării sunt mai mici; pentru a fi menținute salariile angajaților transferați de la la, fiecare dintre aceștia trebuia să fie încadrat în funcția de șef de serviciu, care, însă, nu poate fi ocupată decât în anumite condiții; salariile acordate celor transferați s-au stabilit la valoarea maximă din grila de salarizare și nomenclatorul de funcții.
Prin urmare, a susținut recurenta, în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii sale patrimoniale, întrucât nu este îndeplinită condiția privind existența culpei angajatorului, în contextul în care salariații transferați au acceptat semnarea noilor contracte de muncă în noile condiții.
În plus, a mai arătat recurenta, în ceea ce privește obligarea sa la acoperirea prejudiciului alături de, lipsește temeiul legal al unei atari măsuri, câtă vreme transferul salariaților de la la s-a făcut printr-un protocol încheiat între cele două unități, protocol la încheierea căruia Federația Sindicatului B nu a fost parte.
Mai mult decât atât, organizația sindicală nu poate interveni în situațiile în care se divizează patrimoniile și se transferă personalul, întrucât nu are nici calitatea de angajator. Or, prima instanță și-a motivat hotărârea, reținând numai culpa angajatorului.
La altă concluzie nu pot conduce nici hotărârile instanțelor de control judiciar, care au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, câtă vreme o atare soluție nu atrage răspunderea organizației sindicale alături de ceilalți pârâți.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, recurenta Regia Generală de B a arătat, în esență, următoarele:
1. Recurenta nu a săvârșit nici o faptă ilicită, câtă vreme, prin Hotărârea nr. 220/26.10.2004, Consiliul General al Municipiului Bad ecis reorganizarea. Activitățile acesteia privind serviciile de agrement, de exploatare și întreținere a lacurilor și ștrandurilor s-au reorganizat în Administrația de Lacuri, și Agrement B, instituție publică de interes local aflată sub autoritatea. Prin aceeași hotărâre, s-a decis ca salariații care asigurau furnizarea de servicii de agrement și exploatare lacuri să fie transferați la Administrația de Lacuri, și Agrement
Ca urmare a transferului, s-a realizat cesiunea definitivă a contractului de muncă, transmiterea cu titlu particular a drepturilor și obligațiilor din conținutul său, un nou angajator subrogându-se primului angajator.
Recurentul cedent, s-a mai susținut, nu a micșorat salariile reclamanților la momentul transferului, ci acestea au fost diminuate de unitatea cesionară - instituție publică în cadrul căreia salariile se stabilesc pe baza unei grile de salarizare, iar nu prin negociere, cum se întâmpla în cadrul.
Or, instanța de fond nu a motivat care au fost considerentele pentru care a respins aceste apărări.
2. În mod greșit instanța de fond a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, respingând obiecțiunile formulate de, întrucât:
- expertul recunoaște că nu s-au analizat pontajele efectuate de Administrația de Lacuri, și Agrement B, deși acestea erau importante pentru calcularea corectă a diferențelor salariale, respectiv pentru verificarea prezenței la locul de muncă a salariaților îndreptățiți să primească drepturi salariale, sporuri, prime etc.;
- calculele sunt eronate în ceea ce privește diferențele stabilite, aspect ce poate fi imputat numai Administrației de Lacuri, și Agrement B; astfel, la fiecare indexare a salariilor din cadrul Administrației de Lacuri, și Agrement B, pentru fiecare salariat reclamant în parte s-au rotunjit salariile în minus, față de calculul exact al salariului rezultat din aplicare nr.OUG 42/2001, nr.OUG 187/2001 etc. motiv pentru care au apărut diferențe salariale mai mari față de nivelul salariilor stabilite prin prevederile actelor normative în vigoare la nivelul fiecărei indexări;
- expertul nu a precizat care este nivelul indicilor de inflație folosiți în calcul;
- potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000, în celelalte raporturi juridice, altele decât cele comerciale, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință comunicată de BNR, diminuat cu 20%, iar nu așa cum a procedat expertul;
- pârâta a invocat prevederile nr.OUG 146/2007, coroborate cu art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, care stabilesc modul de calcul al primei de vacanță, în sensul că aceasta trebuie să fie egală cu salariul din luna precedentă plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflație și nu cu rata dobânzii, așa cum a fost calculată în raportul de expertiză, folosindu-se un procent de 35% din valoarea salariilor brute anterioare lunii decembrie din anii avuți în vedere. În plus, s-ar fi impus ca actualizarea să se raporteze la diferențele rezultate în U transferului și nu prin aplicarea procentului de 35% asupra întregului salariu din luna noiembrie.
- în fine, s-a mai susținut, în raportul de expertiză, s-a calculat pentru toți salariații aceeași valoare a primelor de C și de Paști, indiferent de salariul de încadrare, mod de calcul greșit, iar instanța de fond în mod eronat a reținut că aceste prime au caracter social.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Sindicatul Lacuri, și Agrement Bas olicitat respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar copiile carnetelor de muncă ale intimaților reclamanți completate până în anul 2008; procesul-verbal din data de 16.08.2001 privind predarea preluarea carnetelor de muncă ale salariaților fostei Regii Generale de B, la care s-a anexat tabelul cu lista salariaților din cadrul secției lacuri; o notă don care rezultă că, în afara salariaților înscriși în tabel, au mai fost preluați către Administrația de Agrement și Lacuri B încă patru persoane; lista persoanelor cărora le-a încetat contractul individual de muncă în perioada 2001-2009; procesul-verbal din 23.11.2009 încheiat de executorul judecătoresc G și încheierea din data de 14.11.2000 pronunțată în dosarul nr. 1780/PJ/1990 de Judecătoria Sectorului 1 B, prin care s-a luat act de modificările intervenite cu privire la schimbarea denumirii Federației Sindicatelor Independente din Regia Generală de B în Federația Sindicatelor Independente - și.
Asupra excepțiilor invocate de recurenta Federația Sindicatului, reiterate prin completarea concluziilor scrise, Curtea s-a pronunțat în ședința publică din data de 9 decembrie 2009.
În raport de dispozițiile art. 304/1 din Codul d e procedură civilă - care dispun în sensul că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele - și constatând că motivele recursului formulat de recurenta Federația Sindicatului B pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține lipsa de temei a susținerilor sindicatului reprezentant al intimaților persoane fizice cu privire la nulitatea recursului declarat de sus-menționata recurentă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurentaFederația Sindicatului B (în prezent Federația Sindicatelor Independente și )nu pot fi primite, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a judecat în fond după a doua casare cu trimitere, cu respectarea limitelor casării și a îndrumărilor date de instanța de control judiciar.
Or, instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia instanțelor de recurs.
În cauză, prin decizia nr. 2247/R din 3.10.2005, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, admițând recursul formulat de recurentul Sindicatul Lacuri, și Agrement B, a casat sentința civilă nr. 346 din 27.01.2005 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, ca urmare a reținerii greșitei soluționări de prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Sindicatului.
A mai reținut instanța de control judiciar că, în perioada 2000-2001, Federația Sindicatului reprezenta interesele angajaților și avea obligația de a participa la negocierea contractelor individuale de muncă și după preluarea de către.
Prin urmare,excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Federația Sindicatului a fost respinsă, irevocabil, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, după stabilirea cadrului procesual.
Curtea reține că, în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru celelalte aspecte hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar intrând în puterea lucrului judecat.
Prin sentința civilă nr. 2566 din 24.05.2006, în al doilea ciclu procesual, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a reținut că, atâta vreme cât contractele de muncă încheiate ulterior transferului au fost semnate de salariații transferați, iar clauzele nu au fost contestate de aceștia, nu se poate susține că pârâta și-a prejudiciat salariații cu ocazia transferului, mai ales că menționatele contracte individuale de muncă au fost încheiate între salariații transferați cu Administrația de Agrement și Lacuri B, iar nu cu.
Cu alte cuvinte, s-a arătat, nu se pot solicita drepturile pierdute cu ocazia transferului, cât timp nu au fost contestate clauzele noilor contracte de muncă încheiate în anul 2001, ulterior transferului, clauze ce stabileau drepturi la un nivel inferior celor avute anterior transferului și nu se poate susține că a existat o faptă culpabilă a pârâtei, din moment ce salariații au fost de acord cu noile drepturi negociate și au semnat contractele de muncă.
Totodată, s-a constatat că nu se poate reține nici existența unei fapte culpabile a pârâtei Federația Sindicatului, întrucât contractele de muncă se negociază între salariați și angajator, sindicatul neavând obligația legală de a participa la negocierea contractului individual de muncă.
Această hotărâre a fost casată, iar în conformitate cu dispozițiile art. 311 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, hotărârea casată nu are nici o putere.
Astfel, prin decizia nr. 3413/R din 16.11.2006, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de Sindicatul Lacuri, și Agrement B, reținând greșita interpretare a dispozițiilor legale de către instanța de fond, în sensul că transferul în interesul serviciului nu se putea efectua prin schimbarea funcției și a salariului, iar semnarea noilor contracte individuale de muncă cu Administrația de Agrement și Lacuri B nu echivalează cu manifestarea acordului special al salariaților transferați în interesul serviciului privind modificarea funcției și a salariului.
Concluzia instanței de control judiciar a fost aceea căsalariații transferați sunt îndreptățiți la plata diferențelor salariale și a celorlalte drepturi de care au fost lipsiți cu ocazia transferului, iar instanța de fond în mod eronat a apreciat acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Prin urmare, cauza a fost trimisă spre rejudecare numai pentru determinarea cuantumului prejudiciului, prin administrarea probei cu expertiză contabilă, probă care, în raport de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, nu poate fi administrată în recurs.
Astfel cum rezultă din considerentele mai sus expuse ale deciziei de casare, având în vedere cadrul procesual stabilit prin precedenta decizie a instanței de control judiciar, temeiul de drept al acțiunii precizate (art. 269 din Codul muncii ) și situația de fapt rezultată din materialul probator administrat în cauză, instanța superioară a statuat în mod irevocabil că reclamanții au suferit un prejudiciu, că acest prejudiciu este consecința faptei culpabile a pârâților din prezenta cauză și constă în diferențele salariale și ale celorlalte drepturi de care salariații transferați au fost lipsiți cu ocazia transferului.
Or, instanța de trimitere nu este îndreptățită să repună în discuție problemele de drept definitiv soluționate prin decizia instanței de recurs, față de prevederile art. 315 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Tribunalul avea obligația de a se conforma îndrumărilor date de instanța de control judiciar și de a rejudeca numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare.
Prin urmare, se reține că instanța de fond în mod corect, cu respectarea limitelor casării, a procedat numai la stabilirea întinderii prejudiciului, prin administrarea probei cu expertiză contabilă.
Așa fiind, nu pot fi primite criticile recurentei potrivit cărora în mod greșit instanța de fond a reținut că, prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Federației Sindicatului, s-ar fi stabilit și răspunderea sa alături de ceilalți pârâți, deși nu are calitatea de angajator, iar în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 269 din Codul muncii.
Cum Tribunalul a avut a se preocupa numai de lămurirea unor aspecte de fapt punctual precizate în decizia de casare, iar nu de soluționarea vreunei probleme de drept, în cauză nu se regăsește motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de pârâta Federația Sindicatului urmează a fi respins, ca nefondat.
În ce priveșterecursul formulat de pârâtaRegia Generală de, Curtea constată că este fondat și urmează a fi admis ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pentru motivele prezentate în cadrul analizei recursului declarat de Federația Sindicatului, care nu vor mai fi reluate, Curtea reține lipsa de suport a criticii aduse hotărârii primei instanțe în sensul că nu a săvârșit nici o faptă ilicită de natură a-i atrage răspunderea patrimonială în temeiul art. 269 din Codul muncii, cum greșit s-ar fi stabilit de judecătorii fondului.
În cea de a doua decizie de casare, instanța de control judiciar a avut în vedere nu numai dispozițiile Legii nr. 10/1972, ci și prevederile art. 169 și 170 din noul Cod al muncii - Legea nr. 53/2003, privind transferul întreprinderii.
Potrivit dispozițiilor înscrise la alin. 2 al art. 169 din Codul muncii, "drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului."
Sunt, însă, întemeiate criticile privind incorecta determinare a întinderii prejudiciului suferit de reclamanți.
Astfel, cu toate că în considerentele sentinței atacate prima instanță, în limitele învestirii, cu respectare principiului disponibilității, a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului constând în diferențele salariale aferente perioadei 1.08.2001-31.10.2004, la care se aplică dobânda legală, prin dispozitiv, acordând mai mult decât s-a cerut, a obligat pârâții la plata integrală a sumelor menționate în raportul de expertiză, cu titlu de diferențe salariale indexate, actualizate cu rata dobânzii până la data de 25.09.2008. Or, din tabelele anexă ale raportului de expertiză, chiar și refăcut, care reflectă calculele efectuate de expert, nu rezultă că acesta a avut în vedere numai drepturile salariale aferente perioadei mai sus menționate, la care s-a aplicat dobânda legală, cum ar fi fost corect (spre exemplu, se face referire la primele de Paște și C din 2005, 2006 și 2007) și nici că dobânda legală a fost calculată cu respectarea dispozițiilor art. 1088 din Codul civil.
Potrivit mențiunilor din încheierea de ședință de la data de 20.03.2008, părțile au fost de acord ca drepturile pretinse să fie calculate în funcție de consemnările din carnetele de muncă ale reclamanților, prin raportare la dispozițiile contractului colectiv de muncă și la contractele de muncă încheiate ulterior. Cu privire la sporurile specifice, s-a arătat că acestea nu pot fi identificate decât pentru salariații care le au înscrise în carnetul de muncă.
În primul rând, Curtea reține în privința obligațiilor decurgând din contractul colectiv de muncă transmise de la unitatea cedentă la angajatorul cesionar, că acestuia din urmă nu i se poate transmite obligația respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului și după data expirării acestuia.
Or, prin raportul de expertiză omologat de instanța de fond, expertul a avut în vedere prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității cedente pentru perioada 2000-2001, în contextul în care se invocă nerespectarea de către angajatorul cesionar a drepturilor decurgând din acest contract pentru perioada 2001-2004.
Interpretând dispozițiile articolului 3 paragraful 1 din Directiva 2001/23/CE, similare celor înscrise în art. 169 din Codul muncii, conform cărora drepturile și obligațiile ce rezultă pentru cedent dintr-un contract de muncă sau raport de muncă existent la data transferului sunt transferate cesionarului, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat că, atunci când contractul de muncă trimite la o convenție colectivă ce leagă cedentul, cesionarul, care nu este parte la o astfel de convenție, nu este legat de convențiile colective ulterioare celei care era în vigoare la momentul transferului unității. (cauza Landesarbeitsgericht ) Așadar, chiar dacă prin contractele colective de muncă aplicabile după anul 2001 la nivelul angajatorului cedent drepturi cum ar fi primele de vacanță ori primele de Paște și de C au fost menținute, nu se poate considera că obligația respectării acestor drepturi s-a transmis și angajatorului cesionar.
Pe lângă argumentele anterior expuse, Curtea reține că nu se poate stabili nici un raport de cauzalitate între vreo faptă culpabilă a celor doi pârâți și neacordarea primei de vacanță de către angajatorul cesionar pentru anii 2002-2003, astfel cum s-a solicitat, în contextul în care suspendarea acordării acestor prime pentru personalul bugetar, în perioada în litigiu, s-a făcut printr-o dispoziție legală, având caracter general și obligatoriu.
Cu referire la aceeași Directivă nr. 2001/23/CE a Consiliului referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului întreprinderilor, transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 67/2006, act normativ intrat în vigoare ulterior transferului și aplicabil pentru viitor, în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene s-a reținut că directiva nu se opune, în principiu, ca în cazul transferului unei întreprinderi de drept privat către stat, acesta, ca nou angajator, să procedeze la o reducere a nivelului remunerării lucrătorilor cu scopul de a se conforma regulilor naționale referitoare la angajații publici. Totuși, autoritățile competente sunt ținute să aplice aceste reguli pe cât posibil luând în considerare prevederile directivei, ținând seama cu deosebire de vechimea salariatului, atunci când vechimea este luată în considerare de legile naționale pentru calculul remunerației. (cauza Johanna - )
Curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Prin urmare, nu se circumscriu noțiunii de salariu sumele încasate de angajații transferați cu titlu de prime de vacanță și prime de Paști și de
În ce privește sporurile, acestea se cuvin numai salariaților care își desfășoară activitatea în anumite condiții sau care întrunesc anumite cerințe speciale prevăzute de lege sau, după caz, de contractul individual sau colectiv de muncă.
La transfer, astfel cum a reținut instanța de casare, nu pot fi modificate funcția și salariu, însă angajatorul cesionar nu are nici o obligație în sensul de a păstra și condițiile de muncă pentru care salariatul este îndreptățit la plata sporurilor. Cum sporurile specifice se acordă în funcție de condițiile concrete de muncă, calcularea diferențelor salariale prin raportare și la sumele cu acest titlu este posibilă numai în situația în care salariații transferați au continuat să își desfășoare activitatea, și după data transferului, în condiții care să justifice acordarea sporurilor.
În ce privește verificarea pontajelor, Curtea reține că aceasta nu se impunea cu necesitate, câtă vreme sumele pretinse de reclamanți și acordate de prima instanță nu se cuvin angajaților transferați cu titlu de drepturi salariale, ci de despăgubiri, ele reprezentând diferențe salariale de care au fost lipsiți ca urmare a transferului. Pentru determinarea cuantumului acestor diferențe, procedura corectă este cea stabilită prin încheierea din 20.03.2008, cu care părțile au fost de acord, fiind, însă, necesar să fie avute în vedere și aspectele reținute de C în privința drepturilor decurgând din contractele colective de muncă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se reține ca fiind de prisos analiza celorlalte critici aduse raportului de expertiză omologat de instanța de fond (privind calculul primelor de Paști și de C, calculul ratei dobânzii, inclusiv pentru prima de vacanță, nivelul indicilor de inflație, rotunjirile salariale în minus), câtă vreme modalitatea de calcul prezentată de expert nu permite determinarea unui cuantum al despăgubirilor cuvenite intimaților reclamanți care să reprezinte diferențele rezultate numai din diminuarea salariului ulterior transferului, și doar pe perioada 1.08.2001-31.10.2004, cu aplicarea dobânzii legale astfel cum aceasta este reglementată de nr.OG 9/2000, de la data introducerii acțiunii până la data plății, în conformitate cu dispozițiile art. 1088 din Codul civil.
Prin urmare, pentru motivele arătate, Curtea, în raport de prevederile art. 304/1 din Codul d e procedură civilă și față de dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din același Cod, urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința recurată, în sensul obligării pârâților la plata către reclamanți a despăgubirilor reprezentând diferențele rezultate din diminuarea salariului ulterior transferului, pentru intervalul 1.08.2001-31.10.2004, în funcție de perioada de încadrare a fiecăruia dintre salariații transferați, cu dobânda legală, de la data introducerii acțiunii și până la data plății.
Celelalte pretenții bănești ale reclamanților urmează a fi respinse.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței atacate privind respingerea acțiunii reclamantei - și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în fond.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta Federația Sindicatului B, căzută în pretenții, să plătească intimaților reprezentați conform prevederilor art. 28 alin. 1 și 2 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 de Sindicatul Lacuri, și Agrement B, prin apărător ales, suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței depuse la fila 64 din dosar, onorariu redus potrivit prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, în raport de valoarea pricinii, astfel cum a fost stabilită prin prezenta hotărâre și de munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat deFederația Sindicatului B (actual Federația Sindicatelor Independente și )împotriva sentinței civile nr.3081 din data de 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1126/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatulSindicatul Lacuri, și Agrement B în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, respectiv a reclamanților:, G, și în calitate de i de pe U defunctului, și în calitate de i de pe U defunctului, și în calitate de i de pe U defunctului, a, -, a, G, G, -eșteanu, HG, G, G, G, C, -, G, l, G, G, G, C, escu, -, și.
Admite recursul declarat de recurentaRegia Generală de Bîmpotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Obligă pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând diferențele rezultate din diminuarea salariului ulterior transferului, pe perioada 1.08.2001-31.10.2004, cu dobânda legală, de la data introducerii acțiunii până la data plății.
Respinge celelalte pretenții bănești.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă Federația Sindicatului B (actual Federația Sindicatelor Independente și ) să plătească intimaților 3000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red:/Tehnored.
2 EX./20.01.2010
Jud. fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona
