Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 754/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara cod operator 2928
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 754
Ședința publică din 2 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2571 pronunțată la 29 noiembrie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru pârâta recurentă avocat, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei recurente a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, arătând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru motivele dezvoltate în cererea de recurs.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 24 septembrie 2007 sub nr. 6905/30, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul SC SA B solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 5.673,36 RON, actualizată, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu titlu de primă de Paști și de
In motivarea acțiunii arată că a fost angajatul pîrîtei - Sucursala T pînă la 25 aprilie 2006; că în conformitate cu prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006 era indreptățit să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, cu ocazia Sărbătorilor de Paști și C; că doar pentru anul 2003, aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat, conform prevederilor art. 168 alin. 1 din contract.
Mai arată că pârâtul nu a respectat prevederile contractului colectiv de muncă și nu și-a îndeplinit obligația de a acorda aceste drepturi salariale.
Acțiunea este întemeiată în drept pe dispozițiile contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004,2005,2006; art. 243, 283 litera c Codul Muncii, art. 130 din Legea nr. 130/1996.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2000, între societate și salariații săi s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, în anul 2003, urmare a negocierilor purtate între reprezentanții societății și cei ai salariaților hotărându-se ca aceste drepturi să fie incluse în salariul de bază.
Mai arată că prin decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori; că societatea a achitat toate drepturile în conformitate cu contractul colectiv de muncă în condițiile în care au prevăzut expres că începând cu anul 2003, includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, măsura fiind menținută și pentru anii următori printr-o reglementare corespunzătoare.
Invocă excepția prescripției, cu motivarea că potrivit art. 283 (1) Codul Muncii, termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului, precum și excepția prematurității introducerii acțiunii în raport cu prevederile contractuale, dreptul nefiind născut cîtă vreme nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Pârâtul apreciază că sumele au fost greșit calculate, avându-se în vedere că s-a pornit de la salariul mediu brut pe, contrar dispozițiilor art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă.
Prin sentința civilă nr. 2571 pronunțată la 29 noiembrie 2007,instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului SC SA B și a obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 4205,04 lei, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate cu titlu de primă de Paște și de C pe perioada 2004-2006, precum și 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că excepțiile invocate de pîrît sunt nefondate.
A apreciat că în speță dreptul la acțiune nu este prescris raportat la data introducerii acțiunii și natura obiectului litigiului, deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 litera c coroborate cu cele ale art. 166 Codul Muncii.
In privința excepției prematurității a apreciat că prevederile art. 109 alin. 2 cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nici o dispoziție legală nu prevede vreo procedură prealabilă sesizării instanței.
Conform art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Această dispoziție reprezintă voința părților semnatare.
Din modul de formulare al comisiei paritare cu referire la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din același contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003, dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pentru anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
Salariul de bază mediu pe SNP SA nu este același în fiecare an pentru a susține că eventuala includere a primelor, prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă, în salariile angajaților societății pârâte în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare acestor prevederi.
Pe de altă parte, comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31 august 2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, astfel încât a dat un caracter retroactiv art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă.
Pârâtul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 se regăsesc în sarcina angajaților și nici că reclamantul nu a calculat corect drepturile salariale restante și neachitate pe perioada solicitată, nesolicitînd efectuarea unei expertize de specialitate în cauză, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul Muncii.
Împotriva sentinței menționate mai sus, în termen legal, declarat recurs pârâtul SC SA T, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 și 3041cod procedură civilă.
Arată că începând cu anul 2003 în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, reprezentanții societății și cei ai au convenit pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, sens în care au inserat art. 168 alin. 2 în contractul colectiv de muncă.
Actele adiționale la contractele colective de muncă încheiate în anii 2003 și 2004 prevăd că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
In anul 2005, pentru a se exprima intr-o manieră mai clară intenția reală a părților s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat, aceasta dispoziție fiind reluată și in contractul pe anul 2006.
Prin decizia nr. 3793/18 iunie 2006, comisia paritară a confirmat intenția părților semnatare ale contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariu de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor, astfel încât art. 168 alin. 1 rămas fără obiect.
Pentru a complini orice viciu formal comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140 din 21 august 2007. Hotărârea comisiei paritare este obligatorie, deoarece are in componență atât reprezentanți ai angajatorului, cât și cei ai salariaților, iar interpretarea clauzelor contractelor de muncă se face prin consens.
Mai arată că in mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece pretențiile reclamantului derivă din neexecutarea unor clauze ale contractelor colective de muncă, în cauză fiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 litera e Codul Muncii în raport de care pretențiile reclamantului sunt tardiv formulate; că și în situația în care s-ar admite că drepturile salariale în litigiu nu au fost incluse în sumele acordate salariaților, aceste drepturi se acordă subsecvent negocierilor anuale care trebuie să aibă loc între reprezentanții salariaților și patronat pentru stabilirea cuantumului acestora, acțiunea reclamantului fiind prematură, deoarece astfel de negocieri nu au avut loc.
Apreciază că instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate fără să facă deosebirea între salariul mediu brut pe SC SA și salariul de bază mediu brut la nivel de, ale căror valori la nivelul anului 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
Reclamantul intimat, deși legal citat, nu a depus întîmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de cererea de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7,8,9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, cu următoarea motivare:
In mod corect a soluționat instanța de fond excepțiile prematurității și prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 109 cod procedură civilă, îndeplinirea unei proceduri prealabile anterior sesizării instanței este obligatorie doar în cazurile anume prevăzute de lege. In speță nu există nici o dispoziție legală sau contractuală care să oblige reclamantul să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței.
Împrejurarea ca nu au avut loc negocieri pentru punerea in executare a obligației prevăzute în art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă nu poate fi interpretată în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune ca urmare a nerespectării art. 109 alin-. 2 cum susține pârâta recurentă.
Instanța apreciază că obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, constând într-un drept salarial cuvenit și neachitat, nefiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 litera e Codul Muncii.
Fiind vorba despre plata unor drepturi salariale, chiar dacă aceștia își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este reglementat de dispozițiile art. 283 litera c Codul Muncii, termen respectat de reclamantă la introducerea acțiunii.
In ce privește fondul cauzei, hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină, aceste motive nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii și este rezultatul unei interpretări corecte a prevederilor legale incidente speței.
Art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 prevede dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de societate. Cu 15 minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
In contractul colectiv de muncă pe anul 2003-2004, la art. 168 fost introdus alin. 2 în care se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, despre această modalitate de acordare a drepturilor în anul 2003 făcându-se mențiune și în contractele colective de muncă pe anii 2005-2006.
Din modul de redactare al alin. 2 al art. 168 rezultă că aceste drepturi au fost incluse în salariu doar în anul 2003 și că dacă nu s-ar mai fi dorit acordarea lor și în anul următor s-ar fi eliminat textul art. 168 alin. 1, or acesta a fost menținut.
Deși îi revenea sarcina probei potrivit art. 287 Codul Muncii, pârâta nu a făcut dovada ca a inclus in salarii aceste suplimentări salariale in anii 2004-2006, această probă putând fi făcută cu statele de plată sau o dispoziție a conducerii în acest sens.
Existența unei creșteri salariale nu duce la concluzia că aceste suplimentări au fost incluse în salariu, deoarece salariul de bază mediu al nu a fost același in fiecare an.
Adresa nr. 3793/18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară a SC SA nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, dacă au calitate de reprezentant legal și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
Nici nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA, înregistrată la Comisia Paritară sub nr. 22/31 august 2007 nu poate fi luată în considerare, deoarece nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante.
Mai mult, aceste înscrisuri nu au valoare pentru trecut, reclamantul din prezenta cauză nemaifiind angajatul pârâtei și nemaifiindu-i opozabil.
Susținerea pârâtului privind calculul greșit al sumelor datorate urmează a fi respinsă de către instanță, deoarece aceasta nu a probat că în adresele depuse de reclamantă la dosar nu este prevăzut salariul mediu la nivel de unitate, deși îi revenea această probă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul declarat de către pârâtă ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2571 pronunțată la 29 noiembrie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 2 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5.05.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
