Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 765
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței Civile nr.90/2008,pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-,in contradictoriu cu intimații - și, Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,nemaifiind alte cereri si probe de administrat,instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr.90/2008,pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantele și împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA, și-n consecință pârâții la plata către fiecare reclamantă a sumei de 1700 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi reactualizată în raport de indicele de inflație la data plății.
Prin aceeași hotărâre judecătorească,Curtea respins acțiunea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, cu argumentul că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul in discuție, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor T cu referire la cererea de chemare în judecată, este întemeiată. Reclamanții nu au calitatea de angajați ai acestui minister, astfel încât între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport juridic de muncă, în temeiul căruia pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat la plata unor sume de bani către reclamanți, cu titlu de drepturilor salariale.
Asupra fondului acțiunii, prima instanță a reținut conținutul hotărârii prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat că Ordinul nr. 1921/C din 15 decembrie 2005, prin care au fost acordate stimulentele menționate anterior, a avut ca unică motivație apropierea sărbătorilor de iarnă și a stabilit un criteriu de preferință pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a magistraților cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea stimulentelor. Această preferință a condus la excluderea altei categorii, cea a magistraților cu vechime de peste trei ani, din care fac parte reclamanții, de la primirea stimulentelor financiare.
Pe cale de consecință, Colegiul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și 3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
În speță, discriminarea este evidentă, ea efectuându-se cu încălcarea în mod direct a dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații.
In continuare,Curtea a mai reținut că potrivit art. 195alin. 9 și 10 din OG 137/2000, Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu. Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu. Puteau constitui motive într-o eventuală cale de atac pe care pârâtul trebuia să o promoveze împotriva hotărârii Consiliului, cu respectarea dispozițiilor art. 195alin. 9 din OG 137/2000.
Instanța de fond a mai reținut că art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul dreptullui la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000 prevede, la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
In fine,Curtea a concluzionat pe baza aspectelor de fapt și de drept de mai sus că prin Ordinul nr. 1921/C/2005, ce a acordat stimulente financiare magistraților care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000,dar și art. 16 din Constituția României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs in termenul legal pârâtul Ministerul Justiției, recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție in data de 11.12.2008 și trimis spre soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA, ca efect al pronunțării Deciziei nr.104/2009 a Curții Constituționale a României,prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtului, care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea constată că acestea au vizat in esență împrejurarea că judecătorii fondului ar fi nesocotit faptul că premiile și stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților in funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabilii cu prioritate. Ca atare, stimulentul nu este un drept conferit de lege cu titlu absolut,el depinzând de o multitudine de factori,cum ar fi existența unei sume de bani având o atare destinație,obiectivele urmărite de Ministerul Justiției la un moment dat,in politica sa de reformare a justiției,numărul personalului,calitatea activității desfășurate de acesta etc.
Prin urmare, recurentul susține că repartizarea stimulentelor in discuție s-a făcut in conformitate cu Normele interne aprobate prin Ordinul nr. 2404 /C/2004,ce enumeră exemplificativ criteriile ce pot fi luate in considerare la repartizarea sumelor.
In fine,recurentul a mai adăugat că in mod greșit instanța de fond a acordat drepturile bănești reactualizate in raport cu rata inflației la data plății, deoarece singura posibilitate a reclamantelor era aceea de a solicita și de a obține daune interese pentru întârzierea in executarea obligației principale in condițiile art. 1088/civ.,adică de la data formulării acțiunii.
Reclamantele intimate nu s-au prezentat in instanță și nu și-au formulat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că au fost citate cu această mențiune in cursul procesului.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtului,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1,art. 312 alin.1 și art. 304 pct.9/pr.civ., Curtea reține următoarele.
Intr-adevăr prin Ordinul nr. 1921/C/2005, Ministerul Justiției a acordat stimulente financiare in cuantum de 1700 ron judecătorilor de la judecătorii cu o vechime de 0 - 3 ani.
Prin hotărârea nr.15/ 2006 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut incidența art. 2 alin. (2) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare,in sensul că criteriul vechimii de 0 -3 ani utilizat de angajator,aparent neutru, dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani, care au înregistrat performanțe profesionale și îndeplinesc criteriile de repartizare individuală prevăzute de art. 4 din Norme pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Cu toate că această hotărâre pronunțată de Consiliu a fost atacată de Ministerul Justiției in fața instanțelor de contencios administrativ,potrivit art. 20 din OG137/2000,ea a fost menținută prin Sentința nr. 3673/14 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, respectiv prin Decizia nr. 3137 din 20 iunie 2007 pronunțată in recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție,ce se bucură de efectul autorității lucrului judecat, sub aspectul obligativității celor statuate de instanța supremă in privința existenței unei discriminări voite instituită ca efect al stabilirii criteriului vechimii în muncă a judecătorilor, cu încălcarea art. 4 din normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004, a art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) și (2), art. 6 lit.c și art. 8 din nr.OG 137/2000.
Curtea observă că instanțele de contencios administrativ au mai statuat că impunerea unei limite de vechime de 3 ani înseamnă inaplicarea criteriilor de repartizare individuală la judecătorii care au depășit această limită de vechime, deci excluderea acestora deși, fondul constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 este destinat stimulării personalului din sistemul justiției, fără distincție, cu excepția stimulentelor nominale care se acordă în anumite condiții expres stabilite. Mai mult, eliminarea unor categorii de judecători de la acordarea stimulentelor din Fondul constituit potrivit art. 25 alin (2) din Legea nr. 146/1997, pe considerente abstracte de grup sau categorie profesională, în funcție de vechime, în condițiile în care vechimea în magistratură reprezintă unul din elementele în baza căruia se stabilește indemnizația prevăzută de art. 3 și 4 din nr.OG 27/2006 și în raport de care se face promovarea potrivit Legii nr. 303/2004, așa cum s-a făcut prin actul administrativ în discuție - Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, este o discriminare în sensul art. 2 din nr.OG 137/2000.
Împrejurarea că "ulterior" măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul din cadrul autorității judecătorești ce nu s-a încadrat în Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/15 decembrie 2005, susținută de recurent,nu a fost dovedită,atât timp cât sintagma "personalul din sistemul autorității judecătorești neîncadrat în Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/15 decembrie 2005 nefiind detaliată.
Curtea va înlătura argumentul recurentului,potrivit căruia premiile și stimulentele de natura celor in litigiu nu se circumscriu sferei noțiunii de salariu, întrucât,in înțelesul larg dat acestei noțiuni de art. 154 alin.1 din Codul muncii salariul reprezintăcontraprestația muncii depuse de salariat,iar stimulentele supuse astăzi analizei au in mod evident acest caracter.
In fine,cu privire la critica legată de modul de rezolvare de către instanța de fond a pretențiilor accesorii ale reclamantelor,Curtea reține că dreptul titularelor acțiunii la reactualizarea sumelor de bani datorate cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul produs prin discriminare,distinct de dobânda legală (pentru că are finalitatea de a împiedica prejudicierea reclamantelor datorită devalorizării monedei naționale,iar nu acordarea de despăgubiri pentru întârzierea la plată ),a fost consacrat implicit prin prevederile art. 371 alin.3 /pr.civ. referitoare la modul de executare silită a actualizării obligațiilor de plată dispuse prin hotărâre judecătorească. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus enunțate,Curtea va face aplicarea prevederilor art.312 alin.1/pr.civ.,sens in care va respinge recursul pârâtului,ca neîntemeiat.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței Civile nr.90/2008,pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în Dosarul nr-,in contradictoriu cu intimații - și, Tribunalul Timiș și Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.06.2009
Tehnored. /2 ex /12.06.2009
Prima instanță: și
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
