Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 766/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 766
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. D pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, MINISTERUL APĂRĂRII împotriva sentinței civile nr.4682 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilierii juridici pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. D, G pentru recurentul pârât MINISTERUL APĂRĂRII, lipsind recrentul pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, intimații reclamanți, -, -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentei pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. D, consilier juridic, a solicitat, în raport de motivele de recurs invocate în scris, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție. În celelalte recursuri a pus concluzii de admitere.
Reprezentantul recurentului pârât MINISTERUL APĂRĂRII, consilier juridic G, a solicitat admiterea recursului și respingerea recursului recurentei pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. D, în sensul menținerii cererii de chemare în garanție.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 4682 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins exceptia necompetentei materiale a instantei invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE.
S-a respins exceptia necompetentei materiale si teritoriale a instantei, exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a Ministerului Apărării si exceptia inadmisibilitătii invocate de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII.
S-a admis exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor si in consecinta respinge actiunea fata de acest pârât.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, - impotriva pârâtilor MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE-SECTIA PARCHETELOR MILITARE B, având ca obiect drepturi bănești, astfel cum a fost precizată.
S-a dispus obligarea pârâților MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE-SECTIA PARCHETELOR MILITARE B să achite reclamanților despăgubiri, în sumă netă, reprezentând contravaloarea sporului de vechime, reactualizat de la data nașterii dreptului până la data executării obligatiei, cuvenit pentru perioada 04.04.2004-12.03.2007, în raport de activitatea desfășurată de fiecare reclamant.
S-a admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR formulată de MINISTERUL APĂRĂRII.
S-a dispus abligarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure și să vireze pârâților fondurile necesare pentru plata despăgubirilor cuvenite reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții dețin funcția de procurori militari în cadrul Parchetului Militar Craiova.
Asupra excepțiilor:
Odată constatată existența discriminării, art. 21 din OG nr. 137/2000 prevede posibilitatea persoanei discriminate să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Or, dispozițiile art. 281 din Codul muncii prevăd că jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art. 295 alin 2 din Codul muncii, prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă".
Pe de altă parte, în conținutul art. 5 și 6 Codul muncii este reglementată instituția discriminării, în ceea ce privește drepturile prevăzute în legislația muncii, astfel încât competența de soluționarea acestei cereri, în primă instanță, aparține - conform art. 2 pct1 lit. c cod procedură civilă - tribunalelor (secției conflicte de muncă și asigurări sociale).
Prin urmare, instanța constatat neîntemeiată excepția de necompetență materială a instantei invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE si exceptia necompetenței materiale si teritoriale a instanței invocată de Ministerului Apărării.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Apărării, instanța a respins și această excepție, în considerarea celor expuse anterior.
De altfel, procedura administrativă amintită de pârât, nu exclude posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței. Articolul 21 din Constituție, prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, în acest sens fiind și dispozițiile art. 6 din CEDO. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, iar jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, potrivit textului constituțional menționat.
S-a dispus respingerea excepțieia lipsei calitătii procesuale pasive a Ministerului Apărării, deoarece potrivit art. 131 alin 4 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judicia, bugetele instanțelor și parchetelor militare sunt gestionate de Ministerul Apărării Naționale care are calitatea de ordonator principal de credite.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, instanța reținut că acesta a fost chemat în judecată în calitate de pârât si acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamantii, astfel ca va admite exceptia.
Prin cererea formulată de Ministerul Apărării, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție, pentru ca acesta să fie obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate prin prezenta acțiune
Potrivit art.118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor are astfel, obligația de a pune la dispoziția pârâților MINISTERUL APĂRĂRII, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE-SECTIA PARCHETELOR MILITARE B, sumele necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamantă, motiv pentru care instanța va admite cererea de chemare in garanție, urmând sa oblige pe acesta sa asigure si sa vireze paratelor fondurile necesare pentru plata, către reclamanți, a despăgubirilor acordate prin prezenta hotărâre.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin Legea nr. 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996, republicată care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Este de reținut faptul că legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi (spor de fidelitate, salariu de merit, etc.) pentru personalul auxiliar, prin reglementarea lor în noua lege cu nr.83/2000; exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, instanța reținut dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului, pentru că restrângerea unui drept este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sauorice altă situație.
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 %, deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind echivalentă cu valoarea sporului de vechime cuvenit.
Efectele OG 83/2000, care a înlăturat dreptul la spor de vechime al magistraților acordat de Legea nr.50/1996, trebuie examinate și din perspectiva normelor Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă potrivit cărora dispoziții ale unei legi organice nu pot fi abrogate prin normă legală ordinară, ordonanța guvernului neputând astfel afecta existența sau exercitarea acestui drept.
În același timp faptul că, OUG 177/2000 și OUG 27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai o majorare a indemnizației corespunzătoare vechimii în funcția de judecător sau procuror, nu înlătură dreptul ei la despăgubiri, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție, funcționarilor publici și parlamentarilor.
De altfel, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, beneficiau de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege". Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate, în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe.
Pârâții au calitatea de ordonatori de credite, toate cheltuielile de personal, cu bugetul aferent, fiind în sarcina acestora.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a despăgubirilor în cuantumul sporului de vechime de care au fost lipsiti în perioada 04.04.2004-12.03.2007, actualizat la zi în funcție de indicele de inflație, deoarece numai astfel se realizează o reparare integrală a prejudiciului cauzat acestora, prejudiciul fiind real și efectiv și are în vedere și devalorizarea sumei în timp datorită procesului de inflație.
Deoarece reclamanții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceasta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de vechime în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert, respectiv 27.08.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. D pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, MINISTERUL APĂRĂRII criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul promovat de D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor se arată următoarele:
În ceea ce privește obligarea acestui recurent să asigure și să vireze fondurile necesare, solicită respingerea acțiunii, întrucât potrivit art. 138 al.2 din Constituție " Guvernul elaborează anual proiectul bugetul bugetului de stat și cel al asigurărilor sociale de stat pe care le supune separat aprobării Parlamentului.
În ceea ce privește obligarea MEF să adopte un proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007 care să includă sumele solicitate de reclamant solicită respingerea pentru următoarele considerente.
Rolul MEF este să răspundă de elaborarea proiectului de buget de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor locale, respectiv procedura reglementată în Legea Finanțelor Publice cu mențiunea că această instituție nu trebuie confundată cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
este ordonator principal de credite pentru subunitățile aflate în subordine.
Ordonatorii principali de credite au obligația să depună toate mpăsurile necesare inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titșliri executorii.
În speță calitatea de ordonator principal de credite o are pârâtul, acestuia revenindu-i obligația legală de a depune diligențele necesare în vederea obținerii creditelor bugetare necesare plății sporurilor de vechime, cu respectarea procedurilor specifice elaborării proiectului legii privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2007.
Solicită admiterea recursului modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În recursul promovat de MINISTERUL PUBLIC, parchetul de pe lângă ÎCCJ- Secția parchetelor Militare se arată:
Recursul în interesul legii promovat de procurorul general al parchetului de pe lângă ÎCCJ a format obiectul dosarului nr.4/2007, Secțiile Unite și a fost soluționat prin decizia nr.XXXVI prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului del ângă ÎCCJ.
. art. 33 al.1 din Lg. 50/1996 în raport cu prevederile art. 1.32 din OG 83/2000, art.50 din OUG 177/2002 și art.6 al.1 din OUG 160/2000 care se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar și procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
În acest sens, față de dispoz. deciziei ÎCCJ formulează recurs doar pentru capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Astfel, apreciază că instanța de fond a dispus nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație în situația în care MINISTERUL PUBLIC - parchetul de pe lângă ÎCCJ- Secția Parchetelor Militare ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În consecință, față de dispozițiile instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse actualizate cu indicele de inflație, apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Solicită astfel, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă.
În recursul promovat de Ministerul Apărării se invocă următoarele:
Prin sentința pronunțată instanța a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj reținând că acest litigiu este un litigiu de muncă, întrucât acțiunea are ca obiect plata unor obligații de natură salarială, iar potrivit art. 283 al.1 lit. c, rap. la art. 2 al.1 lit. c, rcivilă competența materială aparține Tribunalului.
Consideră că soluția de respingere a necompetenței materiale este nelegală, în acest caz existând situația reglementată prin art. 1 al.2 acest cod aplicându-se și raporturilor dem uncă reglementate prin legi speciale, doar în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Cum reclamanții fac parte din categoria magistraților consideră că în speță sunt aplicabile prev. art. 1 al.2 din Lg. 53/2003- Codul muncii,potrivit căruia sunt exceptate de la aplicarea prevederilor M legile speciale care conțin dispoziții specifice derogatorii și astfel că competența materială de soluționare a acțiunii aparține Curții de Apel București -Secția de contencios Administrativ.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct.4 pr.civilă, prin soluția pronunțată Tribunalul a depășit atribuțiunile puterii judecătorești procedând la acordarea unor drepturi salariale în temeiul unui text d elege expres abrogat.
Astfel, dreptul la sporul de vechime invocat în cauză a fost abrogat expres prin art. 50 al.2 din OUG 177/2002 și în consecință instanțele nu pot proceda la modificarea și completarea legilor neavând competența de a stabili ca o lege în vigoare să nu se aplice.
În ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 pr.civilă: Conform art. 33 al.1 din Lg. 50/1996 privvind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești: pentru vechime în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
Ulterior,. nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Lg. 50/1996 a modificat conținutul art.33 a Legii 50/1996 în sensul că la art. 33 după al. 2 se introduce al.3 ce are cuprinsul prevederile al.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a abrogat explicit toate dispozițiile contrare acesteia inclusiv cele privind sporul dev echime prev. de art. 33 din Lg. 50/1996, această ordonanță a intrat în vigoare la 01.01.2003, dată după a cărei intrare în vigoare s-a abrogat art. 1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora
Potrivit art. 60 al.3 din Lg. 24/2000 abrogarea unei dispoziții s-au a unui act normativ are caracter definitiv.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recursurile promovare în cauză.
Reclamanții dețin funcția de procurori militari la Parchetul Militar Craiova.
Cu privire la competența materială de soluționare a cauzei în mod corect Tribunalul a apreciat că, competența materială aparține acestei instanțe fiind un litigiu de muncă, deoarece acțiunea promovată de reclamanți are ca obiect plata unor obligații de natură salarială fiind incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. coroborat cu art. 2 al. 1 lit. c, Civilă, se apreciază nefondată susținerea invocată de recurentul Ministerul Apărării în sensul că, competența materială de soluționare a acțiunii ar reveni Curții de Apel București -Secția Contencios Administrativ, întrucât așa cum s-a expus anterior relevant este obiectul acțiunii, respectiv plata unor obligații de natură salarială care atrag competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Art. 295 al.2 Codul muncii arată că, prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un.
În alt sens, în art. 5 și 6. este reglementată instituția discriminării în privința drepturilor prevăzute în legislația muncii, așa încât competența de soluționare a cererii în primă instanță aparține conform art. 2 pct. 1 lit. c, pr.civilă tribunalelor, Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de, în mod corect a fost respinsă la instanța de fond, întrucât procedura administrativă invocată de pârât nu exclude posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței.
Art. 21 din Constituție prevede că orice persoană se poate adresa instanței pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime, în acest sens fiind și dispoz. art. 6 din CEDO.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a în mod corect a fost respinsă, întrucât în baza art. 131 al. 4 din Lg. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetele instanțelor și parchetelor Militare sunt gestionate de care au calitatea de ordonator principal de credite.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a CEC, în mod corect s-a reținut că acesta a fost chemat în judecată în calitate de pârât și nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții și pe cale de consecință a fost admisă excepția invocată.
Prin acțiune,. a fost chemat în garanție spre a fi obligat să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate prin acțiune.
Potrivit art. 118 din Lg. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și Parchetelor este finanțată de la bugetul de stat și în consecință, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată conform legii și nu are prevederi bugetare.
este obligat să pună la dispoziția pârâților, M: Public- parchetul de pe lângă ÎCCJ- secția parchetelor Militare B sumele necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamantă și astfel că, judicios instanța a admis cererea de chemare în garanție obligându-l pe acesta să asigure și să vireze pârâtelor fondurile necesare pentru plata către reclamanți a despăgubirilor acordate prin prezenta hotărâre.
Cu privire la criticile invocate pe fond:
Sporul dev echime în muncă a fost acordat prin Lg. 50/1996, iar prin OG 83/2000 nu a fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat, art. 33 din Lg. 50/1996 ce reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovada fiind că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi ( spor de fidelitate, salariul de merit) pentru personalul auxiliar prin Lg. nr. 83/2000 exceptând categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Art. 7 din Declarația universală a drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, drepturi fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
În privința legislației interne, art. 5 din interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 al. 2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prev. de al. 1 față de alte persoane în afara cazului în cazului în care aceste prevederi sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin neacordarea sporului dev echime magistraților, categorie profesională distinctă în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate se crează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții.
ÎCCJ prin decizia XXXVI a admis recursul în interesul legii stabilind că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Potrivit art. 329 al. 3 C:pr.civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Întrucât reclamanții nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci mult mai târziu, timp în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, corect s-a apreciat că reclamanții au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de vechime în baza prezentei hotărâri.
Aplicându-se art. 1084.Civil în sensul că reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coef. de inflație defalcat pe fiecare lună în parte, de la data nașterii dreptului până la data calculării sumelor de către expert, respectiv 27.08.2007.
S-a apreciat corect și incidența dispoz. art. 161 al. 4. în sensul că întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care nu pot cuprinde decât dobânda legală potrivit art. 1088.Civil, potrivit căruia la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală.
În raport de cele arătate se va aprecia legală și temeinică sentința recurată și deci nefondate criticile invocate în recurs, urmând ca în baza art. 312 al. 1 CC.pr.civilă să se respingă recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. D pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIA PARCHETELOR MILITARE, MINISTERUL APĂRĂRII împotriva sentinței civile nr.4682 din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 25 februarie 2008.
- - - - - - - -
Grefier
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/19.-
/ și
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
