Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7815/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7815
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și ȘCOALA DE A CADRELOR POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE -O, împotriva sentinței civile nr. 550 din 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în termen procedural intimatul reclamant a depus întâmpinare și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr.550 din 3 martie 2008 Tribunalul Mehedinția admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtelor Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O, și Ministerul Finanțelor Publice.
A obligat pârâtele Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima și spor de fidelitate pentru perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, actualizate în raport de inflație la data plății.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este angajat cu contract de muncă în cadrul pârâtei Școala de a Cadrelor de Poliție de Frontieră
Drepturile salariale acordate reclamantului sunt reglementate de OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de intimata Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, reiese că reclamantul beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform HG nr.501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio - profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr. 137/2001.
Mai mult decât atât până la apariția OG nr.38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Așa cum s-a arătat sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003 numai polițiștilor.
Pentru a înlătura discriminarea creată se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art.283 Codul muncii și reclamantei.
Reclamantul a solicitat acordarea acestui spor începând cu anul 2002, dar se constată că pentru perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la acordarea primei de concediu, se constată întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
A accepta că reclamantul nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Referitor la excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră privind lipsa calității procesuale pasive, se constată nefondate, având în vedere subordonarea dintre pârâta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră și faptul că Inspectoratul este ordonator secundar de credite.
Nefondată este și excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră, având în vedere că raporturile de muncă sunt între reclamant ca angajat și pârâta, ca angajator, iar plata salariului, (atât în ceea ce privește partea fixă, cât și partea variabilă a acestuia, concretizată în sporuri, prime, etc.) este o obligație a angajatorului pentru munca depusă de salariat.
Reclamantul a chemat în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, pârât care însă nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, între reclamant și acesta neexistând raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în cauză pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și ȘCOALA DE A CADRELOR POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE -O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Maa rătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A mai arătat recurentul că instanța de judecată nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Recurentul consideră că orice corelare a prevederilor OG nr.38/2003 cu cele ale OUG nr.24/2000 este lipsită de sens, iar instanța de fond, prin hotărârea dată nu a făcut altceva decât să adauge cele două drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului contractual din MIRA.
Recurenta Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea capătului de cerere referitor la acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate, întrucât persoana care a promovat acțiunea face parte din categoria personalului civil contractual.
A mai arătat recurentul că dispoz. OUG nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru personalul civil din MIRA.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și funcționarii publici cu statut special.
Apreciază recurentul că, întrucât instanța de fond nu a avut bază legală pentru a dispune obligarea sa la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate intimatului-reclamant, prin sentința recurată a adăugat noi drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului civil din cadrul
Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 din Codul d e procedură civilă, susținând că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Susține intimata că recurenții fac o confuzie între noțiunea de acordare a salariului potrivit funcției, postului și aceea de acordare a unor sporuri salariale de care beneficiază întregul personal care lucrează în aceeași instituție, în condiții de muncă similare.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt fondate pentru considerentele următoare:
Instanța de fond reține în mod corect că drepturile salariale ale reclamantei sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, dar greșește atunci când concluzionează că aceasta beneficiază și de unele sporuri acordate de legiuitor polițiștilor,mai puțin sporul de fidelitate.
Este adevărat că personalul contractual beneficiază de spor de dispozitiv precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor ci cadrelor militare, fiind reglementate de legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională, și potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Instanța face însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de legea nr. 360/2002 și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu la sunt aplicabile reclamantei, care așa cum s-a arătat beneficiază de drepturile acordate cadrelor militare și reglementate de legea nr. 138/1999.
Sporul de fidelitate ca și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamanta nu poate beneficia de aceste drepturi.
Concluzia instanței de fond în sensul că cele două categorii socio-profesionale ar desfășura activități în condiții similare, și deci s-ar crea o discriminare între ele în cazul în care reclamanta nu ar beneficia de aceste drepturi, este una eronată și fără a avea la bază vreo probă concretă deoarece art.49 din Legea nr.138/1999 se referă la activități desfășurate în condiții similare, or sporul de fidelitate și prima de concediu nu reprezintă drepturi salariale care se acordă ca o contraprestație a unei activități desfășurate în anumite condiții.
Pe de altă parte, pentru a se putea vorbi de discriminare trebuie să fie vorba de persoane aflate în situații comparabile sau analoage. Această condiție nu este îndeplinită în speță pentru că nu este vorba de aceeași categorie profesională,unii fiind polițiști,cu atribuții și salarizare specifice, iar ceilalți personal contractual, care ocupă diferite alte funcții.
De asemenea eronată este și concluzia instanței în sensul că până la apariția OG nr. 38/2003 dreptul la sporul respectiv era reglementat de legea nr. 138/1999, legea respectivă neprevăzând un asemenea spor pentru cadrele militare, ca de altfel nici dreptul la prima de concediu.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este una netemeinică și nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și ȘCOALA DE A CADRELOR POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE -O, împotriva sentinței civile nr. 550 din 03.03.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și intimatul reclamant .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Menține dispozițiile sentinței în ce privește acțiunea față de Ministerul Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pt.grefier,
aflată în CM
Semnează grefier șef
24.09.2008
Red. Jud. C
Ex.2/
Jud. fond A
F
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Tamara Carmen
