Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 808/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.808/
Ședința publică din 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursurilor declarate de pârâții " " () și B, împotriva sentinței civile nr. 162/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.11.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.11.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.162/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2550 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anul 2005,actualizată cu rata inflației până la data plății.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr.241/113/4.02.2008, reclamantul, domiciliat în B, G nr.65,. 14,.1,.1,.19, județul B, a solicitat ca pârâta Societatea comercială SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, să fie obligată la plata sumei de 2550 lei pentru anul 2005, reprezentând drepturi bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în calitate de salariat al societății pârâte la punctul de lucru B, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Pârâta Societatea comercială B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate, întrucât sumele au fost achitate sub forma unei suplimentări permanente a salariului, cuantumul drepturilor fiind defalcat în fiecare an în 12 tranșe lunare, iar reclamantul profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
1.Cu privire la prescripție:
Excepția este nefondată, având în vedere faptul că art.283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
2.Cu privire la drepturile bănești:
În fapt:
Prin cererea de chemare în judecată salariatul a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorul a depus la dosar contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare și a solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
În drept:
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu poate justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea prescrierii dreptului la acțiune nu ar avea nici o rațiune.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorului nu au fost primite.
Prin urmare, tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada indicată de salariat.
Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a contestat calculul.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
În baza art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâta Membru Grup B și pârâta - Sa B (fostă - SA).
Recurenta pârâtă - SA - Membru Grup Bai nvocat că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât primele de C și Paște, solicitate în acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art.128 alin.2 din, ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Astfel,având în vedere că primele solicitate prin acțiune nu se regasesc in enumerarea expresa a indemnizatiilor,sporurilor și adaosurilor intrate in sfera notiunii de salariu reglementata de normele Capitolului V din, dreptul la actiune pentru neexecutarea unei astfel de actiuni se prescrie intr-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept,respectiv cel mai tarziu de la data calendaristica a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate,in conf. cu prevederile art.283 al.l lit.e din Codul muncii.
A mai invocat și exceptia prematuritatii introducerii actiunii în condițiile în care drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu,ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecaruia dintre cele doua evenimente.
Ori,cum aceste negocieri nu au avut loc nu se poate vorbi despre existenta unui drept actual al reclamantilor.
Recurenta pârâtă a criticat hotărârea recurată și pe fond, invocând netemeinicia acțiunii motivat de faptul ca primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază.
Astfel, aceste prime nu se regăsesc distinct în statul de plata, pentru că ele se regăsesc în salariul de baza, la care se aplică celelalte sporuri lunare.
Pârâta B (fostă ) a considerat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Interpretând dispozițiile art.168 alin.l din Contractul colectiv de munca,Comisia paritara a statuat că începând cu anul 2003, primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților.
Astfel negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de baza ca întreg,așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
În anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primele de Paște și de C nu s-au acordat sub forma unor adaosuri fixe,nu pentru ca s-ar fi încălcat prevederile art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă,ci pentru ca aceasta a fost voința comună a părților semnatare a Contractului colectiv de muncă.
Voința neacordării acestor prime rezulta și din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze pe anul 2003, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei la data de 23.04.2003 și ale cărui clauze la care se refera au rămas nemodificate, unde la alin.l al.art.76 se prevede că "cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, C. salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos,în sumă fixa", iar la alin.6 al aceluiași articol se prevede că "fiecare dintre adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de munca încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de bază".
A mai arătat că hotărârea comisiei paritare din data de 6.11.2007 face parte din contractul colectiv de munca și se impune a fi respectata,întrucât nu se poate face uz doar de prevederile care convin și înlăturate cele care contravin intereselor petentului.
A solicitat admiterea recursului,reținerea cauzei spre rejudecare a fondului și respingerea ca neîntemeiata a cererii introductive.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului
motivat de faptul ca nu s-a făcut dovada ca ar fi primit primele de Paști și de
C,faptul că,anual, salariații au beneficiat de majorări salariale,nu este prin el
însuși de natură să determine concluzia că, automat au fost plătite și primele
solicitate.
La termenul de judecată din data de 23.06.2008 a fost invocată excepția de tardivitate a recursului declarat de pârâta
Față de o asemenea excepție,se constată că prin depunerea cererii de recurs prin poștă la data de 14.04.2008 potrivit comunicării nr.5562/14.04.2008,s-a făcut dovada exercitării în termen căii de atac,excepția de tardivitate a recursului urmând să fie respinsă ca atare.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenta B (fosta ) cât și de disp. art.304 și art. 3041Cod procedură civilă curtea constată ca hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentei pârâte că evoluția modificărilor art. 168 din contractul colectiv de munca pentru anii 2003 - 2007 sunt in sensul includerii acestor drepturi salariale suplimentare în drepturile salariaților începând cu anul 2003 nu poate fi primită.
Potrivit art. 168 alin.l din pe anul 2003 salariații pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP. Au mai prevăzut ca: "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alin.2 în pentru anul 2003 s-a prevăzut ca: pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă pentru anul 2004 menținut aceeași formulare a textului art. 168 alin. 1 și 2, iar contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 menținut formularea textului art. 168 alin.l modificând doar alin.2 în sensul ca: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat".
Analizând textul art. 168 chiar din pentru anul 2003 rezultă o contradicție intre alin. 1 și alin.2 pentru ca în alineatul 1 se stabilește modalitatea de acordare a acestor suplimentări salariale iar în alineatul 2 se menționează o situație în sensul că "vor fi introduse" în salariile de bază.
De altfel recurenta deși susține că ar fi negociat cu Sindicatul modalitatea de includere a acestor drepturi bănești în salariu nu a prezentat nici un act de negociere în acest sens.
pentru anul 2004 preia aceeași formulare din pentru anul 2003.
pentru anul 2005 folosește în alin.2 sintagma "au fost introduse" în anul 2003.
Or, daca recurenta - pârâtă ar fi inclus aceste drepturi în salariul de baza nu mai era necesar să prevadă în alin. 1 al art. 168 modalitățile de stabilire și acordare a acestor suplimentari salariale.
Recurenta - pârâtă în fiecare an a întocmit și înregistrat un nou -respectiv 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 an de an reluând dispoziția art. 168 alin.l în aceeași formă.
Nu poate fi primită nici susținerea cu privire la incidența Deciziei din 6.11.2007 a Comisiei Paritare.
În primul rând Comisia Paritară nu se poate pronunța în 2007 asupra clauzelor unor contracte colective de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006 care și-au încetat aplicabilitatea.
În al doilea rând Decizia Comisiei Paritare modifică în 2007 clauzele contractelor colective de muncă pentru anii 2003 - 2006 când acestea nu mai sunt în vigoare prin aceasta aducându-se atingere voinței părților la data încheierii acestor contracte colective de munca și deci această decizie nu poate fi considerată ca o interpretare a unor clauze.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 244 din Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii.
Aceasta modificare trebuie făcută prin act adițional și ea nu poate opera pentru trecut ci pentru viitor.
Deci orice modificare a contractelor colective de muncă anuale putea fi făcută în condițiile legii.
Faptul ca reprezentanții Sindicatului au semnat această Decizie a Comisiei paritare nu are nici o relevanță, întrucât ea legal nu poate produce efecte asupra unor care și-au încetat valabilitatea.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că instanța de fond a încălcat disp. art. 977 cod civil pentru ca așa cum corect a reținut și instanța de fond, intenția părților a fost în acordarea acestor drepturi.
de către instanță a Deciziei Comisiei Paritare nu înseamnă o încălcare a art. 977 Cod civil întrucât de fapt aceasta comisie încalcă dispoziția legală mai sus menționată.
Pentru toate aceste motive curtea considera că criticile formulate de recurenta - pârâtă nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 Cod procedura civila și nici nu au fost invocate motive care să se încadreze în disp. art. 304 Cod procedură civilă.
În atare condiții conform art. 312 alin.l Cod procedura civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SA B împotriva sentinței civile nr. 162/12.03.2008 a Tribunalului Brăila.
La termenul de judecată din data de 15.09.2008 a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active de exercitare a recursului și a cererii de întoarcere a executării, formulate de recurenta - SA -Membru Grup.
Excepția astfel invocată este găsită întemeiată față de faptul că hotărârea primei instanțe nu a stabilit nici o obligație în sarcina unei asemenea pârâte, hotărârea producându-și efectele relative între reclamantul și pârâta B (fostă ).
În consecință,față de caracterul peremptoriu al excepției și considerentele reținute, nu se mai impune a fi analizate motivele de recurs invocate în cauză de recurenta - Membru Grup.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității formulării recursului de către " "
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " " B,împotriva sentinței civile nr. 162/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Respinge recursul și cererea de întoarcere a executării formulate de pârâta B, pentru lipsa calității procesuale active.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/24.12.2008
Tehnored./2 ex./ 30 2008
Fond:-
Asistenți jud. -
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
