Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 859
Ședința publică de la 04 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 3: Sorina
Grefier:
***************************************
La ordine a venit spre pronunțare cauza civilă privind recursurile promovate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și MINISTERUL JUSTIȚIEI și reclamantul împotriva sentinței civile nr.65/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier,după care:
Procedura fiind completă și nemaifiind cereri, și văzând că prin recursurile promovate s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.65/D/2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinsă cererea reclamanților privind acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004- 24.05.2004, ca fiind prescris; a fost admisă în parte acțiune formulată de către reclamanții, și și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău să acorde reclamanților sporul prevăzut de art.3 din OG nr.19/2006 - începând cu 02.02.2006 la zi în sumă actualizată cu indicele de inflație precum și pe viitor.
S-a mai dispus pentru reclamanții: acordarea sporului începând cu 01.03.2006; începând cu 01.09.2006, începând cu 10.09.2006 - la zi - în valoare actualizată cu indicele de inflație și pentru viitor.
A fost reespină ca nefondată acțiunea pentru perioada 24.05.2007-01.02.2006; a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți iar pârâtul Tribunalul Bacăua fost obligat să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În considerentele hotărârii, au fost invederate următoarele:
Prin cererea adresată instanței reclamanții, -, și, solicită în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău, Ministerul Finanțelor Publice B, obligarea primilor pârâți 1 și 2 la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, cât și pe viitor, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
În motivare se arată că reclamanții în calitate de judecători sunt îndreptățiți a primi sporul de confidențialitate 15%.
Se arată că personalul militar este îndreptățit a primi acest spor în temeiul art.3 din Legea nr.444/2006 de aprobarea OG nr.19/2006.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.15(1) din OG nr.6/2007 s-a prevăzut sporul de confidențialitate în cuantum de 15% și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al guvernului din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului.
De asemenea, prin art.20(3) din legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.405/2002 s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combaterea Spălării Banilor.
Deci este evident că în raport de dispozițiile OG nr.19/2006, se acordă acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute expres de Legea nr.444/2006, adică celor din Sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
OG nr.137/2000 privind sancționarea formelor de discriminare prevede în art.30(3) acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Reclamanții arată că gestionează informații clasificate și în atare condiții se impune admiterea acțiunii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.30(3) din OG nr.137/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea acțiunii întrucât sporul de confidențialitate este recunoscut doar anumitor categorii de salariați al căror obiect de activitate nu este identic cu cel al reclamanților nefiind în discuție "o situație comparabilă".
Legiuitorul a avut în vedere categoria de informații clasificate astfel cum sunt reglementate în Legea nr.182/2002 - ( informațiile, datele, documente de interes pentru securitatea națională) care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.
Se mai arată că acordarea sporului de confidențialitate este condiționată de existența unor alocații bugetare precum și de decizia ordonatorului principal de credite care urmează să stabilească persoanele ce desfășoară activități cu caracter confidențial - OG nr.6/2007.
De asemenea, și cuantumul sporului diferă.
Se apreciază că în cazul reclamanților atribuțiile de serviciu diferă față de cele ale altor categorii profesionale, împrejurare în care nu poate fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați.
Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
Modalitatea de salarizare a magistraților este diferită de cea pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitatea și interdicțiile prevăzute de lege.
În consecință, se arată că, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității ce nu înseamnă uniformitate.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, la solicitarea reclamanților s-a dispus citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art.21(3) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a constatat că potrivit dispozițiilor art.99 litera d din Legea nr.303/2004 constituie abatere disciplinară - nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter și că de asemenea, dispozițiile art.5-8 prevăd o serie de incompatibilități și interdicții pentru judecători.
Magistrații fiind obligați să păstreze confidențialitatea lucrărilor și a secretului profesional sunt îndreptățiți la sporul de 15% acordat altor categorii care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Potrivit art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special origine socială .sau orice altă situație, acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii".
În cadrul relațiilor de muncă funcționează în egală măsură principiul egalității de tratament față de toți salariații și toți angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă, după cum, sub sancțiunea nulității, nu este permisă nici o tranzacție, limitoare sau restrângere a drepturilor salariaților în condițiile art.5 și art.38 Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art.20 din Constituție, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În acest sens sunt și dispozițiile art.6(3) din Codul Muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este preluat și în art.1(2) litera i din OG nr.13/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002 modificată prin Legea nr.27/2004 - care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Potrivit art.2(1) din OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de categorie socială sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, iar conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Instanța reține că dispozițiile Codului muncii prevăd că, în cazul existenței clauzei de confidențialitate, în contractul de muncă, salariatul trebuie să fie plătit cu un spor pentru această clauză, chiar dacă judecătorii au un raport atipic, prin analogie se poate considera că sporul de confidențialitate solicitat se cuvine și magistraților dat fiind faptul că lucrează cu astfel de informații pentru care se cere confidențialitatea.
În speță, s-a reținut că, raportat la data introducerii acțiunii, 24.05.2007, dreptul reclamanților este prescris pentru perioada 01.01.2004-24.05.2004 iar în ceea ce privește perioada 24.05.2004- 06.02.2006, instanța a respins acțiunea ca fiind nefondată întrucât nu există un temei legal în baza căruia acțiunea să fie admisă, întrucât sporul de confidențialitate a fost introdus prin Legea nr.230/2005 intrată în vigoare la 18.07.2005 prin care s-a modificat art.20 alin. 3 din Legea nr.656/2002.
În ce privește reclamantele, vor primi drepturile începând cu 01.03.2006, respectiv 01.09.2006 la zi și în viitor, întrucât anterior, raporturile de muncă au fost suspendate ( concediu de maternitate și creștere copil).
În ce privește reclamanta începând cu 01.09.2006 la zi și în viitor având în vedere data încadrării în muncă.
În cauză prin încheierea din 17 septembrie 2008, care face corp comun cu hotărârea de mai sus a fost admisă în parte completarea la acțiune formulată de reclamanta și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să plătească reclamantei sporul de 15% începând cu 2.02.2006 -15.05.2006 în sumă actualizată la data plății.
S-a mai dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitiv și în considerentele hotărârii în sensul de a se trece corect data de 19.09.2006 în loc de 10.09.2006 cum din eroare s-a trecut în ceea ce o privește pe reclamanta.-
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și MINISTERUL JUSTIȚIEI și reclamantul.-
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a criticat hotărârea recurată pentru nerespingerea cererii de chemare în garanție și obligarea sa la asigurarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor bănești recunoscute.-
Critica recurentei este neîndreptățită având în vedere atributele ce revin acestei instituții, atribuții stabilite prin legile speciale ce o privesc în stabilirea bugetelor ministerelor precum și în materie de rectificare bugetară.-
În ceea ce - l privește pe recurentul Ministerul Justiției acesta a criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate susținând în fapt următoarele motive;
- nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate de 15%;
- în cauză nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă și să garanteze dreptul la un spor de confidențialitate al judecătorilor;
- nu rezultă din motivarea instanței de fond care sunt considerentele pentru care sunt îndreptățiți reclamanții să beneficieze de dispozițiile Legii nr.230/2005.-
Recurentul a criticat hotărârea recurată sub aspectul neacordării drepturilor solicitate pentru perioada 2004 - 2006, arătând în acest sens că sporul de confidențialitate a fost acordat altor categorii socio - profesionale încă din anul 2000.-
Pentru soluționarea celor două recursuri, Curtea consideră necesar a face referire la Decizia 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de în recurs în interesul legii.-
Prin această decizie, instanța supremă a statuat că:
" în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 (1) lit. d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare raportat la art.16 alin(1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților și ale art.78 alin.(1) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate ale instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art.9 din Codul d eontologic al acestora, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar."
Se constată așadar că fondul problemei ce face obiectul litigiului de față a fost tranșat prin decizia ICCJ și cum potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă hotărârea este obligatorie pentru instanțe și în aceste împrejurări nu se mai impune examinarea motivelor de recurs invocate de Ministerul Justiției, și care privesc fondul cauzei.-
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul, raportat la aceeași decizie pronunțată de ICCJ precum și la prevederile art.166 din Codul Muncii,Curtea urmează a - l admite și făcând aplicarea dispozițiilor art.47 și 48 din Codul d e procedură civilă va extinde efectele și asupra celorlalți reclamanți, dispunându-se modificarea hotărârii în sensul acordării sporului de confidențialitate de 15% pentru reclamanțicorespunzător perioadei lucrate, șipentru care sunt îndreptățiți, începând cu 24.05.2004, până la zi, în formă reactualizată cu indicele de inflație la data plății precum și pe viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală A Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.65/2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Admite recursul formulat de reclamantul și extinde efectele recursului asupra tuturor reclamanților.-
Modifică hotărârea recurată în sensul că dispune acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate pentru toți reclamanții, corespunzător perioadei lucrate, începând cu 24 mai 2004 în loc de 2.02.2006, până la zi, în formă actualizată cu indicele de inflație la data executării efective și pe viitor.-
Înlătură din dispozitivul sentinței mențiunile privind perioadele de acordare a sporului reclamanților, și și respingerea acțiunii pentru perioada 24.05.2007 - 1.02.2006.-
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 august 2009.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
-
Red.sent. A,
Red.dec.CV/4-5 august 2009-
Tehn.red.EG/24 august 2009.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Valerica Niculina Grosu, Sorina
