Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 881/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 881
Ședința publică din data 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamanții-recurenți, și, declarat împotriva sentinței civile nr. 72/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtului-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită respingerea recursului și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- reclamanții, judecători la udecătoria Deta, și, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Deta au solicitat, în contradictoriu cu pârâții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA, și Ministerul Economiei și Finanțelor B, obligarea Tribunalului Timiș, în calitate de ordonator terțiar de credite la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15 % din salariul de bază brut, pe perioada martie 2005 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective și obligarea pârâtei de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Totodată, reclamanții au cerut acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu un an înaintea acestei date.
În motivarea acțiunii s-a susținut că acest spor se plătește personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariaților din Ministerul Justiției conform unui ordin intern, salariaților din domeniul sanitar (Ordinul Ministrului Sănătății nr. 414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006), salariaților din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art. 50 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică), neputându-se face diferențieri salariale zilnice.
S-a mai susținut că folosirea calculatorului impune acordarea unor pauze conform Hotărârii Guvernului nr. 1028/2006 și că sporul pretins nu se confundă cu sporul pentru condiții grele -, cele două putând fi cumulate.
S-a mai susținut că dreptul la 3 zile în plus la concediul de odihnă este prevăzut de art. 142 Codul muncii.
Reclamanții au invocat ca temei de drept al acțiunii G nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 la Convenție, Codul muncii, Constituția României și Practica Curții Constituționale.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat în principal admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, în subsidiar respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamanții beneficiind de sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % din salariul de bază, spor prevăzut de nr.OUG 177/2002, art.30 și ulterior de art.22 din nr.OUG 8/2007 și care nu poate fi acordat decât o singură dată, conform Ordinului 910/C/2007 al Ministerului Justiției.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare și un punct de vedere cu privire la aspectele de care trebuie să se țină seama în soluționarea unei pricini care are ca obiect încălcarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în temeiul art. 27 din G 137/2000 să se constate că această instituție nu poate fi chemată în instanță în calitate de pârât.
Prin sentința civilă nr. 72/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr- s-a respins acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect plata sporului de15 % pentru utilizarea calculatorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pentru personalul din justiție, art. 48 din Legea nr. 50/1996 a prevăzut un spor de 15 % din salariul de bază brut pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, același drept salarial fiind prevăzut în prezent de art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea judecătorilor.
Art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 prevede că locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin Ordin al Ministrului Justiției, al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în funcție de condițiile deosebite, grele vătămătoare sau periculoase.
Art. 7 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 prevede că sporul se aprobă de ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției.
De asemenea s-a reținut că reclamanții beneficiază de acest spor, în aplicarea prevederilor art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 fiind emis Ordinul nr. 910/C/2007 al Ministrului Justiției.
Dispozițiile art. 22 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, ale art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 și ale art. 48 din Legea nr. 56/1996 nu pot fi interpretate în sensul că sporul de 15 % poate fi acordat de mai multe ori atât pentru condiții grele, cât și pentru condiții periculoase sau și pentru condiții vătămătoare, așa cum susțin neîntemeiat reclamanții.
Prin Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 910/C/30.03.2007 s-au stabilit locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar între acestea se regăsește și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, care își desfășoară activitatea în locurile de muncă dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat, precum și judecătorii, deci lucrul cu calculatorul a fost avut în vedere de legiuitor.
Prin urmare, reclamanții nu pot pretinde un drept salarial de care beneficiază de fapt, neexistând un drept distinct pentru lucrul la calculator și, în aceste condiții nu se poate invoca discriminarea în raport cu alți salariați.
Cu privire la acordarea celor 3 zile în plus la concediul de odihnă, drept pretins de reclamanți, s-a constatat că durata concediului de odihnă în cazul personalului auxiliar este reglementată de dispozițiile speciale ale art. 65 din Legea nr. 567/2004, dar care au prioritate față de prevederile Codului muncii și prin care legiuitorul a avut în vedere și condițiile de muncă ale acestei categorii, iar în cazul judecătorilor durata concediului de odihnă este de 35 de zile, conform art. 79 din Legea nr. 303/2004, de asemenea dispoziție specială.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal, recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, reiterând aceleași motive ca cele invocate la instanța de fond în sensul că s-au interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză referitoare la principiul nediscriminării, consacrat în legislația muncii române, precum și în dispozițiile constituționale și legislația europeană.
Au mai arătat că argumentația tribunalului este neîntemeiată întrucât magistrații și personalul auxiliar de specialitate utilizează calculatorul din anul 2005 când s-a realizat informatizarea instanțelor, și că alte instanțe au admis acțiunile formulate de personalul auxiliar de specialitate și de magistrați, încasând o tranșă de bani, situație pentru care se consideră discriminați în raport de colegii lor, care lucrează în aceleași condiții și utilizează la fel calculatorul.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat menținerea sentinței, arătând în esență că sporul de lucru la calculator la care se referă recurenții nu reprezintă altceva decât o reglementare subnomen jurispropriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă aceștia, spor care, de altfel, nu este reglementat în favoarea reclamanților prin niciun act normativ. A mai invocat și deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008 publicate în Monitorul Oficial 587/16.07.2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte cate normative".
Prin urmare, nu există vreo diferență de tratament sau vreo discriminare cu alte categorii socio-profesionale, neconstatându-se încălcarea art. 14 din Convenție, întrucât pentru ca o asemenea încălcare să se producă, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a solicitat constatarea lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, arătând că atribuții privind salarizarea sau acordarea altor sume o au instituțiile în cadrul căreia funcționează ca angajați reclamanții, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții care au la rândul lor calitate de ordonatori principali de credite.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor f expuse în continuare.
Prima instanță a dat o interpretare corectă textelor legale incidente în cauză, respectiv a dispozițiile art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, potrivit cu care "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Prin Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 910/C/30.03.2007 s-au stabilit locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar între acestea se regăsește și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, care își desfășoară activitatea în locurile de muncă dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat, precum și judecătorii, deci lucrul cu calculatorul a fost avut în vedere de legiuitor.
Prin urmare, reclamanții nu pot pretinde un drept salarial de care beneficiază de fapt, neexistând un drept distinct pentru lucrul la calculator și, în aceste condiții nu se poate invoca discriminarea în raport cu alți salariați, angajați ai altor instituții.
Din moment ce hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele române nu constituie izvor de drept, jurisprudența în această materie nefiind unitară, nu prezintă relevanță faptul că o parte din personalul angajat al justiției au primit hotărâri favorabile.
De asemenea în mod corect a fost soluționat de tribunal și petitul privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus, începând cu anul 2005 și pentru viitor, în favoarea reclamanților.
Este adevărat că textul art. 142 din Codul muncii statuează că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de 3 zile lucrătoare, însă această normă nu este aplicabilă și reclamanților, pentru că dreptul lor la concediu este reglementat prin norme speciale, respectiv Anexa I din Legea nr. 303/2004, și respectiv Legea nr. 567/2004, și având în vedere și dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora acest act normativ se aplică și raporturilor de muncă reglementate de legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispozițiile specifice derogatorii.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților, și, declarat împotriva sentinței civile nr. 72/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /5.06. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./5.06. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Vasilica Sandovici, Maria Ana
