Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 884/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 884/R-CM
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - reprezentat de, împotriva sentinței civile nr.386/CM din data de 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-reprezentat de A, în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, depune la dosar delegație de reprezentare. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-reprezentat de A, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris, și modificarea sentinței de fond, în sensul înlăturării obligației instituției pe care o reprezintă la alocarea fondurilor necesare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26.09.2007, reclamanții, -, -, G, I au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primei pârâte la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, obligarea aceleiași pârâte la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea celui de-al doilea pârât să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt magistrați-asistenți în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă acest text a fost abrogat prin nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Se susține în continuare că se încalcă astfel art.114 din Constituție, modificarea fiind necesară a se face numai prin lege organică, nu prin una ordinară.
S-a mai susținut în continuare de către reclamanți că s-au încălcat și prevederile art.41 alin.2 și cele ale art.53, ambele din Constituția României, iar potrivit Directivei cadru, pentru eliminarea efectelor de durată ale stresului și stabilirea salariaților care pot fi afectați, ar trebui să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, arătând că de la abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 dreptul magistraților de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a mai fost prevăzut prin nici unul dintre actele normative adoptate, succesiv, în materia salarizării și altor drepturi ale acestora
OUG nr.177/2002 a abrogat expres toate celelalte dispoziții din Legea nr.50/1996 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Acordarea acestui spor pentru perioada 2004-2007 și în continuare ar reprezenta o adăugare la lege, întrucât dreptul respectiv a încetat să mai existe.
La data de 12.12.2007, prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr-, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, având la bază încheierea nr.8144/29.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus strămutarea acestei pricini.
La data de 14.12.2007 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de intervenienții, acestea solicitând, în contradictoriu cu aceiași pârâți, acordarea aceluiași spor de 50%, începând cu septembrie 2004 și până la data de 01.09.2005, când s-au pensionat, actualizat cu indicele de inflație, cu obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății.
Reclamanții și-au precizat acțiunea la data de 24.01.2008, prin care au solicitat acordarea sporului de 50% începând cu luna septembrie 2004 și până la data de 01.02.2007, până la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Ulterior, la data de 26.03.2008 s-a formulat din nou de către reclamanți cerere de precizare a acțiunii principale, aceștia solicitând ca sporul de 50% să le fie acordat începând cu luna septembrie a anului 2004 și în continuare, pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cu menținerea celorlalte două capete de cerere ale acțiunii inițiale.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, prin întâmpinare, a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
La data de 14.03.2008 s-a formulat o nouă cerere de intervenție în interes propriu de către numiții - -, -, și, aceștia solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, să se dispună obligarea primei pârâte la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu 05.11.2007 pentru - -, -, și începând cu 05.11.2005 pentru, precum și pentru viitor, motivarea fiind aceeași cu cea din acțiunea principală.
Cererile de intervenție în interes propriu au fost încuviințate în principiu la data de 23.04.2008.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.386/CM din 25 aprilie 2008, a admis în parte acțiunea principală precizată și a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sportul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 26.09.2004 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plăți efective.
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de și și a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 14.12.2004 - 01.09.2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții - -, -, și și a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească primilor 3 intervenienți drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 14.03.2005 și în continuare, iar intervenientei începând cu 01.12.2005 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt sau au fost, magistrați-asistenți în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
S-a constatat că procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a reținut că, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În acest context, s-a constatat că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților și a intervenienților în interes propriu.
S-a reținut că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți și intervenienți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții și intervenienții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a reținut că în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3 stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Faptul că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți să primească în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului în interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru aceste considerente acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu au fost admise, în modalitatea mai sus prezentată.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.40 alin.2 din Codul muncii, pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
În conformitate cu dispozițiile art.1.9 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară, în lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți, așa încât a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva sentinței civile nr.386/CM/25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat în termen recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, care a criticat hotărârea pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și l-a obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești.
Nu s-a avut în vedere că Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției și ca urmare, nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare repartizând ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat, conform legii bugetare anuale.
Se arată de asemenea că, în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea față de acest pârât, atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților având Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției, iar raporturile de muncă există între reclamanți și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
În contextul celor de mai sus se solicită admiterea recursului, urmând a se constata că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
Examinând recursul declarat de pârât se constată că nu este fondat.
Instanța de fond a respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de atribuțiile acestuia astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002 și nr.HG208/2005, precum și nr.OG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002.
Potrivit acestor reglementări, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate.
Este adevărat că legea bugetului este o lege organică și nu poate fi modificată direct de pârât, dar rectificarea acestei legi implică și întocmirea proiectelor de rectificare a bugetului, proiecte ce se întocmesc atât de către ordonatorii principali de credite, cât și de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Chiar dacă nu există un raport de muncă între pârât și reclamanți, pârâtul-recurent este cel ce răspunde de proiectele de rectificare ale bugetului pe baza proiectelor de rectificare întocmite de ordonatorii principali de credite.
În considerarea acestui fapt de altfel, pârâtul nici nu a fost obligat să achite drepturile bănești reclamanților, ci doar să aloce fondurile necesare achitării acestora.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.386/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored./
2 ex./25.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase, Lică Togan
