Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.89
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în nume propriu, împotriva sentinței civile nr.1756 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, -.22,.A,.10, județul
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus concluzii scrise, înregistrate sub nr.853/21.01.2010, formulate de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și faptul că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere faptul că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 10.06.2002 și până la data pensionării -30.06.2008, actualizate conform indicelui de inflație și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în scopul eficienței confidențialității informației clasificate au fost elaborate acte normative menite să confere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații, prin Legea nr.444/2006, OG nr. 6/2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, prin art.20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr.405/2002 s-a acordat un spor de confidențialitate de până la 15% și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (), OG nr.137/2000 prevăzând în art.3 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul CNCD, ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a fost încadrat militar sau militar angajat pe bază de contract pentru beneficia de prevederile Legii nr. 444/2006, iar raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.429/2003, pot fi instituite tratamente juridice prin lege în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Totodată, a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, susținând că art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, rolul Ministerului Finanțelor Publice fiind acela de a răspunde pentru elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Direcția Generală a Finanțelor Publice P în numele Ministerului Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a susținut că este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantului, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu acesta, iar faptul că ordonatorul principal de credite nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamantului, nu poate conduce la obligarea sa la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1756 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; s-a respins acțiunea pentru perioada 10.06.2002-25.05.2006, ca fiind prescrisă; s-a admis în parte cererea principală; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind Ministerul Finanțelor Publice; au fost obligați pârâții să achite reclamantului sporul de confidențialitate în cuantum de 15% pentru perioada 25.05.2006-30.06.2008, sumă ce urmează a fi actualizată conform indicelui de inflație de la data plății efective; s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului; a fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce în bugetul Ministerului Public -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sumele necesare achitării drepturilor salariale - reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este întemeiată întrucât, după cum rezultă din rezoluția de primire a cererii, aceasta fost înregistrată la data de 25.06.2009 și vizează acordarea unor drepturi reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 10.06.2002, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art.283 din Codul muncii și Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost încadrat în funcția de procuror până la data de 10.06.2002 când și-a încetat activitatea prin pensionare, iar ca urmare a activității desfășurate potrivit dispozițiilor OG nr.6/2007 i se cuvine sporul de confidențialitate în cuantum de 15% ce se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți de Legea nr.444/2006 ci și altor categorii de funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului din cadrul Administrației și CNSAS, Consiliului Legislativ.
A mai reținut instanța de fond că dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor modificată prin Legea nr.405/2002, prevăd acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% și Membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul. OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare stabilite prin art.30 alin.3, prevede acordarea sporului de confidențialitate de 15% personalului din aparatul CNSAS.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, prin decizia nr.46/15.12.2008, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, sunt îndreptățiți la acordarea unui spor de confidențialitate.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, tribunalul a constatat că este întemeiată întrucât potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art.19 din Legea nr.500/2000, Ministerul Finanțelor Publice, coordonează acțiunile care sunt de responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea fondului general, anului de execuție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în baza disp. art.304 pt. 9 Cod procedură civilă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia învederat că acordarea sporurilor solicitate este de competența exclusivă a puterii legiuitoare și, ca atare, instanțele încalcă limitele puterii judecătorești legiferând într-un domeniu în care nu există acte normative prin care acest spor să fie consacrat.
Faptul că altor categorii profesionale li se acordă acest spor nu înseamnă că se produce o discriminare întrucât discriminarea nu poate fi invocată decât în situații analoage conform art. 2 din OG 137/2000 al Convenției Drepturilor Omului.
Întrucât acordarea sporului solicitat nu este justificată, recurentul a solicitat să fie înlăturată și reactualizarea lui.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat sentința recurată în sensul că nu s-a avut în vedere faptul că prin Decizia 821/2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că disp. art. 2 din OG 137/2000 sunt neconstituționale.
De asemenea, s-a mai arătat că prin Decizia 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că judecătorii, procurorii, personalul auxiliar de specialitate și magistrații asistenți au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar. Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești din țară conform art. 329 pct. 2 Cod procedură civilă.
S-a mai apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
S-a solicitat respingerea capătului de cerere privind înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate deoarece singura categorie de drepturi bănești care se poate înscrie conform art. 11 alin. 2 din D 92/1976 privește retribuția tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se includ în aceasta. Or, sporurile solicitate sunt drepturi salariale care se adaugă la salariul de bază, nu se includ în acesta.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat în funcția de procuror până la data de 10.06.2002 când și-a încetat activitatea prin pensionare, iar ca urmare a activității desfășurate potrivit dispozițiilor OG nr.6/2007 i se cuvine sporul de confidențialitate în cuantum de 15% ce se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici din aparatul de lucru al Guvernului din cadrul Administrației și CNSAS, Consiliului Legislativ.
Dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor modificată prin Legea nr.405/2002, prevăd acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% și Membrilor plenului precum și unor categorii de personal din cadrul, OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare stabilite prin art.30 alin.3, acordarea sporului de confidențialitate de 15% personalului din aparatul CNSAS. Chiar dacă prin Decizia 821/2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că disp. art.2 din OG 137/2000 sunt neconstituționale, totuși trebuie avut în vedere că magistrații desfășoară și ei o parte din atribuțiile categoriilor profesionale enumerate și, ca atare, s-ar putea stabili o analogie în privința acestor atribuții.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr.46/15.12.2008, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, sunt îndreptățiți la acordarea unui spor de confidențialitate. Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești din țară conform art. 329 pct. 2 Cod procedură civilă. În virtutea acestui fapt, nu se poate considera că instanțele depășesc atribuțiile puterii judecătorești când sunt investite cu acordarea acestui spor.
Ca atare, instanța de fond a dispus în mod legal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației în situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție a decis legalitatea acordării acestui spor.
Înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate este legală deoarece conform art. 11 alin. 2 din D 92/1976, sporurile solicitate sunt drepturi salariale pentru care sunt necesare aceste mențiuni.
Așa fiind, văzând și disp. art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în nume propriu, împotriva sentinței civile nr.1756 din data de 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, -.22,.A,.10, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
- - - - - -
Grefier,
Red./
6 ex./02.02.2010
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal,
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Traian
