Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 9
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B împotriva Sentinței Civile nr. 3154/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin Sentința Civilă nr3154/02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată formulată de către reclamantul împotriva pârâtei C "" SA B și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1400 lei brut, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate, constând din prima de C pe perioada 2005.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune vizând pretențiile pentru perioada 2004; s-a respins excepția prematurități invocată de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c coroborate cu cele ale art. 166 din Codul muncii, astfel încât, raportat la data introducerii acțiunii și natura obiectului litigiului, dreptul material la acțiune al reclamantului nu s-a prescris. Cu referire la excepția prematurității cererii s-a arătat că prevederile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nici o dispoziție legală nu prevede vreo procedură prealabilă sesizării instanței.
Prescripția dreptului la acțiune în ce privește drepturile salariale aferente anului 2004 s-a apreciat a fi întemeiată raportat la dispozițiile art.166 Codul muncii și art.283 alin.1 lit. c Codul muncii față de data înregistrării acțiunii.
Asupra fondului pretențiilor reclamantului, tribunalul a reținut că potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004,"cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA". Această dispoziție reprezintă voința părților semnatare. Din modul de formulare al comisiei paritare cu referite la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Tribunalul a considerat că interpretarea comisiei paritare nu poate fi primită, de vreme ce, dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1. În plus, salariul de bază mediu pe SA nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a primelor, prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă, în salariile angajaților societății pârâte în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a acestor prevederi.
Pe de altă parte, comisia paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31.08.2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, astfel încât a dat un caracter retroactiv art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în sarcina angajaților și nici că reclamantul nu a calculat corect drepturile salariale restante și neachitate pe perioada solicitată, nesolicitând efectuarea unei expertize de specialitate în cauză, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs in termenul pârâta C SA B, solicitând admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței supusă reformării, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților, reprezentanții societății și cei ai I au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, sens în care a fost inserat art. 168 alin. 2 în contractul colectiv de muncă. Actele adiționale la contractele colective de muncă, încheiate în anii 2003 și 2004, prevăd că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". În scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile contractului colectiv de muncă au fost modificate în anul 2005 după cum urmează: "în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Această formă se regăsește în versiunile republicate anual ca urmare a negocierilor purtate de părțile semnatare a contractului colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 3793/18.06.2006, comisia paritară, înființată în temeiul art. 9 și art. 10 din contractul colectiv de muncă și al prevederilor Anexei nr. 2, confirmat intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anul următor, astfel încât art. 168 alin. 1 rămas fără obiect. Pentru a complini orice viciu formal comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/21.08.2007. Hotărârea comisiei paritare este obligatorie, deoarece are în componență atât reprezentanți ai angajatorului, cât și cei ai salariaților, iar interpretarea clauzelor contractelor de muncă se face prin consens.
Chiar dacă s-ar admite că drepturile salariale în litigiu nu au fost incluse în sumele acordate salariaților, aceste drepturi se acordă subsecvent negocierilor anuale care trebuie să aibă loc între reprezentanții salariaților și patronat pentru stabilirea cuantumului acestora, astfel încât acțiunea este prematură în condițiile în care astfel de negocieri nu au avut loc.
Instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate fără să facă deosebirea între salariul mediu brut pe și salariul de bază mediu la nivel de, ale căror valori, la nivelul anilor 2004 - 2007, au fost diferite de valorile prezentate de reclamant. În plus, sumele datorate nu ar fi trebuit actualizate prin aplicarea coeficientului de inflație, ci cu ajutorul criteriilor oferite de OG nr.9/2000.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041Cod de procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Conform art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege". În mod corect, instanța de fond a apreciat că excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta-recurentă, nu este fondată prin raportare la prevederile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, deoarece nu există nici o dispoziție legală sau contractuală care să oblige reclamantul să urmeze o procedură prealabilă sesizării instanței de judecată cu privire la litigiul pendinte.
Împrejurarea că nu au avut loc negocieri pentru punerea în executare a obligației prevăzută de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă nu poate fi interpretată în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă, așa cum pretinde pârâta-recurentă.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că sentința recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, fără ca ele să fie contradictorii sau străine de natura pricinii ori rezultatul unei greșite interpretări a unui act juridic dedus judecății. Totodată, această hotărâre a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, astfel încât este temeinică și legală, nefiind aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct.9 coroborate cu dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă.
Așa cum a reținut și instanța de fond, art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: " în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Interpretând insă sistematic și gramatical această prevedere contractuală, Curtea observă că includerea primelor in discuție in salariul de bază a avut loc doar pentru anul 2003, părțile contractante folosind exprimarea in anul 2003 și nu începând cu anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 (1) in CCM la nivel de unitate pe anii ulteriori.
Că este așa rezultă și din împrejurarea că angajatorul nu a fost in măsură să probeze faptul că suplimentele convenite cu salariații se regăsesc in salariile acestora in lunile aferente anilor 2005-2007, cu toate că potrivit art. 287/ Codul muncii sarcina probei îi revenea și putea fi făcută cu statele de plată corespunzătoare perioadelor respective.
În plus, salariul de bază mediu pe SC SA, la care se referă art. 168 (1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art. 168 (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007.
Curtea mai constată că prin Adresa 3793/2007 Comisia Paritară SA s-a pronunțat asupra includerii in salariul de bază a primelor aferente anilor 2004-2007 abia la 31 august 2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective de muncă deja executate,prin reinterpretarea clauzelor art. 168, in contradicție cu textul neechivoc al prevederii contractuale supusă analizei.
Ori, consacrând și in legislația muncii principii ce derivă din natura de act juridic bilateral a contractului colectiv de muncă, art. 31 din Legea nr. 130/1999 conferă posibilitatea modificării clauzelor sale numai prin convenția părților și doar până la momentul încetării efectelor acestuia. Exigențele cerute pentru modificarea contractelor sunt necesar a fi respectate și in situația interpretării contractului de către părți, chiar dacă legea cadru nu prevede in mod expres.
Revenind la interpretarea dată de Comisia Paritară SA, invocată de pârâtă, instanța de recurs apreciază că ea nu este de natură a susține apărările de fond ale angajatorului întrucât, pe de-o parte, a fost făcută după expirarea CCM încheiate la nivelul anilor 2004-2006, iar pe de altă parte, "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată la Comisia Paritară a SA sub nr. 22/31.08.2007, nu îmbracă forma unui act adițional la contractul colectiv de muncă ce a necesitat interpretarea prin consens a clauzelor sale neclare, în condițiile în care o astfel de interpretare exprimă acordul de voință al părților contractante.
Astfel, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Susținerea recurentei că instanța de fond a acordat greșit sumele solicitate de către reclamant, deoarece nu a distins între "salariul mediu brut" pe și "salariul de bază mediu" la nivel de, ale căror valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite, este nefondată. Astfel, pârâta recurentă nu a oferit instanței un contra - calcul al acestor drepturi salariale și nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în cauză, cu toate că, potrivit art.287 alin.1 din Codul muncii sarcina probei revine angajatorului. Se reține că adresele nr. 831/2008 și nr. 830/2008, care conțin valorile reprezentând salariul de bază mediu pe unitate in anii 2005-2007 au fost emise ulterior executării contractelor colective și după nașterea unor litigii cu salariații având ca obiect primele de Paști și de C, ceea ce conduce la prezumția întocmirii lorpro causa. În absența altor probe menite să confirme cuantumurile salariilor de bază medii, astfel cum au fost indicate prin înscrisurile respective, ele nu au putut fi luate in considerare pentru recalcularea drepturilor bănești cuvenite salariaților. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
În privința criticilor formulate de recurentă cu privire la modul de acordare a pretențiilor in varianta reactualizată in funcție de rata inflației, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 161 alin 4 din Codul muncii, raportat la principiile instituite prin normele art. 371 ind. 2, alin.4, teza a II a din Codul d e procedură civilă.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentA C "" SA B împotriva Sentinței Civile nr. 3154/PI/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER, - -
Red. S/12.02.2009
Tehnored. I/2 ex./ /12.02.2009
Prima instanță: și
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
