Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.90/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.536/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură, cu sediul în F, str. - nr. nr.15,.9 și intervenienții, domiciliată în F,-,.3,.9 și, domiciliat în F,-,.6,.14, jud..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta pârâtă SC B - avocat în substituirea d-lui avocat în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, pentru intimații, G, și intervenienta a răspuns avocat cu delegație la dosar, pentru intimatul intervenient avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte așa cum a arătat și în motivele scrise, consideră că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. Dreptul invocat de reclamanți în acțiune se fundamentează pe prevederile, iar termenul de prescripție este de 6 luni și nu de 3 ani. Potrivit alin.1 al art.168 teza finală din CCM, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare salariat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente. între patronat și sindicat nu au avut loc, astfel acțiunea este prematur introdusă. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei Paritare. Din anul 2003 aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Rolul deciziei Comisiei paritare din august 2007 este și acela de a întrerupe acest șir de acțiuni. Instanța de fond trebuia să ia în considerare voința părților. Sumele acordate reclamanților sunt sume brut și trebuie să se perceapă taxe care merg la bugetul de stat. În mod greșit a reținut instanța de fond că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților. Așa cum au arătat și în motivele scrise de recurs, a existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat, pentru perioada 2002 - 2007(numărul mare de acțiuni, volumul înscrisurilor, etc.). Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților - reclamanți arată că în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 lit.c din Codul muncii, fiind vorba de un drept patrimonial. Termenul de prescripție este de 3 ani și corect a reținut instanța de fond. Cu privire la excepția de prematuritate, art. 268 al.2 din CCM se referă la modalitatea de aducere la îndeplinire a alineatului 1. Drepturile au luat naștere odată cu încheierea Contractului de Muncă și nu așa cum susține recurenta, după eventualele negocieri între patronat și sindicat. Acest aspect nu poate fi reținut. La instanța de fond s-a efectuat și o expertiză. Expertul a solicitat ca recurenta să depună acte necesare expertizei. Aceasta nu s-a conformat. Nu există o scuză în fața legii faptul că nu au avut timp să depună aceste acte. Faptul că instanța de fond a mers pe actualizarea sumei nu este contrar legii. Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Apărătorul intervenientului - intimat achiesează la concluziile apărătorului reclamanților. Cu privire la cererea de întoarcere a executării, aceasta este fără obiect, hotărârea instanței de fond nu a fost pusă în executare. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Sentința civilă nr. 536/2.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul -
Prin sentința civilă nr. 536/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind prescripția dreptului material la acțiune și a prematurității cererii de chemare în judecată, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, G, și cererile de intervenție în nume propriu formulate de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților prima de C și Paști în cuantum de un salariu de bază mediu pe perioada decembrie 2004-aprilie 2007 în raport de perioada lucrată de reclamanți și intervenienți, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei către reclamanți.
Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții, -, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B solicitând ca aceasta să le plătească drepturile bănești cuvenite în temeiul art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă reprezentând primele de Paște și C, pentru perioada decembrie 2004 - aprilie 2007, reactualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă aveau dreptul, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, la o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cum însă aceste drepturi nu le-au fost achitate, au solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata acestor drepturi, reactualizate cu indicele de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții, -, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând de asemenea obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite în temeiul art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă, reprezentând primele de Paște și de C pentru perioada decembrie 2004 - aprilie 2007, reactualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Cele două cauze au fost conexate, prin încheierea din 11 octombrie 2007, fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art.164 cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii lor reclamanții au depus la dosar acte și au solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele cuvenite pentru perioada solicitată în acțiune au fost incluse în salariul de bază și care este cuantumul sumelor datorate cu acest titlu.
În cauză au formulat cerere de intervenție, și solicitând ca pârâta să le achite aceleași drepturi pretinse de reclamanți prin acțiunea principală, invocând aceleași temeiuri de drept.
Întâmpinarea formulată de pârâta:
Pârâta SC SA Bad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivând că pentru anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, sens în care a fost negociat și înserat în CCM art.168 al.2, iar începând cu anul 2005 părțile semnatare ale CCM au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art.168, reglementând aplicabilitatea lui și pe viitor.
A mai arătat pârâta că în raport cu prevederile contractuale promovarea acțiunii apare ca prematură întrucât dreptul de aof ormula nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, întrucât, potrivit art.1 al art.168 teza finală, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
De asemenea, pârâta a mai invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.283 al.1 lit.e din Codul muncii care prevăd un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în caz de neexecutare a contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar acte.
Considerentele instanței de fond expuse în hotărârea atacată:
Analizând, potrivit art.137 cod procedură civilă excepțiile invocate, tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate. În ce priveșteprescripția dreptului la acțiune, menționat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate, situație în care sunt incidente dispozițiile art.283 al.1 pct.c Codul muncii și nu cele invocate de pârâtă. Față de aceste considerente acțiunea introdusă la data de 10 aprilie 2008 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2005, 2006 și 2007 fost promovată în cadrul termenului de trei ani, iar tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Referitor laexcepția prematuritățiiformulării acțiunii nu a fost primită susținerea pârâtei potrivit căreia în absența negocierilor dintre patronat și sindicat dreptul reclamanților nu s-a născut, neputând fi negat dreptul reclamanților de a beneficia de aceste suplimentări, drept asumat de părți, prin contractele colective de muncă. Pe cale de consecință și această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzeis-au reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au fost salariații societății pârâte în perioada decembrie 2004 - aprilie 2007, fapt dovedit cu copia cărților de muncă, depuse la dosar.
Potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate,cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA". În ce privește stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor același text prevede că, înainte de fiecare eveniment cu minimum 15 zile, să înceapă negocierile dintre patronat și sindicat.
Același, text, la al.2, prevede că în anul 2003 suplimentările prevăzute la al.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. În continuare, în contractele colective pe anii 2005-2007 se menține aceeași formulare a disp.art.168 al.1 însă al.2 a fost modificat în sensul că,în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Astfel cum a fost formulată această clauză, a rezultat fără echivoc că suplimentările salariale prev.de art.168 al.1 au fost introduse în salariile de bază numai în anul 2003. Interpretarea justă a acestui text nu poate fi decât aceea că salariații SC SA au avut în perioada anterioară dreptul la suplimentările de Paști și de C iar acestea nu au fost incluse în salariul de bază.
Intimata, căreia îi revenea sarcina probei, conform art.287 din Codul muncii, nu a făcut dovada introducerii în salariul lunar al reclamanților a sumelor la care se referă art.168 din contractul colectiv de muncă în perioada 2005-2007.
Referitor la decizia Comisiei Paritare potrivit căreia voința comună a părților în ce privește redactarea art.168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă a fost aceea că, începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariul de bază, aceasta nu a putut fi luată în considerare, întrucât a intervenit abia în anul 2007, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul colectiv de muncă și nici nu a confirmat susținerea pârâtei că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Considerând cele de mai sus, tribunalul a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la primele de Paște și de C pentru perioada decembrie 2004- aprilie 2007, în raport de perioada lucrată de fiecare, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Recursul declarat de pârâta SC SA:
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, pentru următoarele motive.
(1) În mod greșit instanța a respinsexcepția prescripțieidreptului material la acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Primele solicitate se regăsesc în capitolul VI din CCM intitulat "Protecția Socială a Salariaților și alte drepturi" care conține norme privind acordarea unor drepturi fără caracter periodic.
(2) În mod greșit prima instanță a respinsexcepția de prematuritatea introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și Cul), potrivit alin. 1 al. Art. 168 teza finală din CCM.
(3) În mod greșit prima instanță a apreciat căsarcina probeirevine angajatorului în conflictele de muncă conform art. 257 .
În mod greșit reține instanța că din actele dosarului nu rezultă că suplimentările salariale prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților. A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare reclamant pentru perioada 2002-2007.
SC SA are o evidență computerizată pentru fiecare salariat și un număr de 60.000 de angajați.
Instanța de fond a înlăturat greșit apărarea în sensul că aceste prime au fost incluse în salariul de bază și de aceea nu se regăsesc distinct pe statul de plată.
(4)Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei paritare.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
(5). În mod greșit prima instanță a dispusacordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede OG nr. 9/2000.
În cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Dobânda legală este cea stabilită conform nr.OG 9/2000, modificată prin Legea nr. 356/2002 la nivelul dobânzii de referință a Băncii naționale a României, diminuat cu 20%. În speța de față, răspunderea nu poate fi decât de natură contractuală, iar în lipsa unei clauze în acest sens se datorează numai dobânda legală, așa cum stipulează nr.OG9/2000
(6). Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv căsumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă.
De asemenea, a formulatcerere de întoarcere a executării.
Considerentele deciziei Curții:
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
(1) În ceea ce privește primul motiv de recurs, prescripția a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia (altele decât cele salariale).
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
(2) În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale CCM nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din CCM.
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
(3) Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Față de cele arătate, susținerea recurentei că au fost incluse în salariul de bază primele solicitate și în anii ulteriori anului 2003 este neîntemeiată.
(4) Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
(5) Instanța corect a dispus plata sumelor actualizate cu indicele de inflație și nu cu acordarea dobânzii legale.
Actualizarea sumei de bani nu reprezintă decât încasarea de către creditor exact a sumei ce o are de primit, cu păstrarea valorii acesteia, indiferent de fluctuațiile pieții. Dobânda legală reprezintă fructele civile pe care în mod le produc banii. Actualizarea reprezintă plata integrală și exactă a sumei datorate, astfel că sunt acoperite în integralitate eventualele scăderi ale puterii de cumpărare.
(6) În ceea ce sumele acordate Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp. art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004-2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004-2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Fiind o cerere accesorie care urmează principalul, se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta cu sediul în B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.536/02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
: /05.02.2009
:DC/2 ex/16.02.2009
Fond:/
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Alina Savin
