Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 90/R-CM
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, Rm.V, - lui nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.913 din 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, lipsă fiind recurenta-pârâtă, intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII și intimații-chemați în garanție Primăria comunei prin Primar și Consiliul local al comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus întâmpinări din partea intimatei-reclamante și intimatei-pârâte Școala cu clasele I-VIII, precum și o cerere din partea reprezentantului intimatei-pârâte, prin care învederează instanței că nu se poate prezenta la instanță.
Intimata-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 4 iunie 2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Casa Județeană de Pensii V și Școala cu clasele I-VIII, pentru a se dispune obligarea acestora la plata ajutorului de deces prevăzut de art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În motivarea acțiunii s-a arătat că soțul reclamantei a fost încadrat pe postul de învățător la Școala cu clasele I-VIII, începând cu data de 12.07.2000 și până la data de 20 mai 2009, când a decedat.
În conformitate cu disp. art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, în caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Deși reclamanta a solicitat acordarea acestui ajutor, pârâta unitatea școlară i-a răspuns să se adreseze fie Inspectoratului Școlar Județean V, fie Casei Județene de Pensii
Pârâta Casa Județeană de Pensii Vaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că în Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii nu există nicio prevedere expresă care să oblige casele teritoriale de pensii la plata ajutorului de deces în cazul unui cadru didactic, ci doar acesta se plătește efectiv pentru pensionari. De asemenea, această instituție nu are calitatea de ordonator principal de credite și poate dispune plata ajutorului de deces în condițiile art.126 alin.1 din Legea nr.19/2000, iar ajutorul de deces pentru asigurați se plătește de către angajator.
Aceeași pârâtă a formulat și cerere de chemare în garanție a Primăriei comunei - prin Primar și Consiliului Local al comunei, în temeiul dispozițiilor art.60 Cod procedură civilă.
În motivarea acestei cereri pârâta a arătat că angajarea și plata salariaților din cadrul unității școlare se dispune de către primăria comunei și cu aprobarea consiliului local, că ajutorul de deces acordat în temeiul art.126 din Legea nr.128/1997 va fi plătit de ultimul angajator, și anume chemații în garanție, obținând apoi de la ordonatorul principal de credite din bugetul asigurărilor sociale contravaloarea acestuia.
Prin sentința civilă nr.913 din 9 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a admis acțiunea și a obligat pe pârâtele Casa Județeană de Pensii V și Școala cu Clasele I-VIII să plătească reclamantei suma de bani reprezentând ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.106 alin.1 din Legea nr.128/1997, în caz de deces a unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
De asemenea, potrivit art.36 alin.5 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de - Învățământ pentru anii 2003-2004, coroborat cu dispozițiile art.35 alin.4 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Teritoriu în Învățământul Vn, în caz de deces al unui salariat din învățământ, cei îndreptățiți beneficiază de un ajutor în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Prin urmare, reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, care a avut calitatea de cadru didactic, este îndreptățită să primească un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale acestuia, din bugetul asigurărilor sociale.
Față de cele arătate, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârâtele Casa Județeană de Pensii V și Școala cu Clasele I-VIII, în solidar, la plata ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de Casa Județeană de Pensii V s-a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse oricărei cereri de chemare în garanție de normele juridice incidente. Astfel, din economia art. 60 Cod procedură civilă, rezultă că de esența unei astfel de cereri este existența unui raport juridic între partea care cheamă în garanție și intervenientul forțat, derivat dintr-un act sau fapt juridic, raport care dă posibilitatea părții de a se despăgubi "în cazul în care ar cădea în pretențiuni", de la acesta din urmă. Or, în cauză este evidentă lipsa unui astfel de raport juridic între pârâtă și cele două instituții chemate în garanție.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1, art.36 alin.1, art.1331și art.139 alin.3 din Legea nr.19/2000, calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se pot face de casele teritoriale de pensii pentru sumele ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale (deci inclusiv pentru ajutorul de deces), situație față de care obligația legală de calcul și de finanțare a plății ajutorului de deces revine caselor de pensii și nu altor instituții.
În plus, prin decizia nr.248/6 martie 2008, Curtea Constituțională a constatat că art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 reglementează cuantumul ajutorului de deces acordat celor îndreptățiți în cazul decesului unui cadru didactic, drept ce face parte din categoria drepturilor de asigurări sociale, iar legiuitorul a reglementat un regim juridic diferit sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice în raport cu categoriile socio-profesionale care se supun prevederilor Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În concluzie, Curtea Constituțională prin decizia sus arătată a reținut că prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au caracter special și derogatoriu de la cele de drept comun, cuprinse în dispozițiile Legii nr.19/2000, caracter derogatoriu confirmat și de dispozițiile art.146 din Legea nr.128/1997.
Prin urmare, nu s-a reținut susținerea pârâtei în sensul că poate fi obligată să plătească ajutorul de deces cuvenit doar pensionarilor, nu și asiguraților, cărora li se plătește de către angajator.
Față de aceste considerente, cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr.913/9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii V care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate:
- instanța de fond nu a ținut cont de apărările intimatei, în sensul că este ordonator principal de credite, iar instituția recurentă nu poate plăti decât prestațiile sociale dispuse de către Legea nr.19/2000, iar prin hotărârea pronunțată tribunalul a încălcat prevederile art.126 și 128 din actul normativ sus-citat.
De asemenea, în considerentele primei critici s-a arătat că ajutorul menționat de art.106 din Legea nr.128/1997 privind Statutul cadrelor didactice nu poate fi plătit de pârâtă, că doar ajutorul în cuantum de 1702 lei este în sarcina recurentei și nu se face nici o excepție pentru anumite categorii de asigurați.
- tribunalul nu a ținut cont în soluția pronunțată că nici o instituție nu poate plăti de la bugetul asigurărilor sociale o sumă mai mare decât cea prevăzută în legea cadru a prestațiilor de asigurări sociale;
- sentința primei instanțe trebuia să menționeze în dispozitivul său că din contravaloarea celor cinci salarii acordate se va deduce cuantumul ajutorului deja primit în baza Legii nr.19/2000.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și încadrat în drept în temeiul art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Vas olicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii
Intimata-pârâtă Școala cu Clasele I-VIII a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât pârâta Casa Județeană de Pensii V nu a avut în vedere decizia pronunțată de Curtea Constituțională sub nr.248 din 6 martie 2008, hotărâre obligatorie, care a constatat că art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 reglementează cuantumul ajutorului de deces acordat celor îndreptățiți în cazul decesului unui cadru didactic, drept ce face parte din categoria drepturilor de asigurări sociale, iar legiuitorul a reglementat un regim juridic diferit sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice în raport cu categoriile socio-profesionale care se supun prevederilor Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Rezultă că prin decizia sus-arătată Curtea Constituțională a reținut că prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au caracter special și derogatoriu de la cele de drept comun cuprinse în dispozițiile Legii nr.19/2000, caracter derogatoriu confirmat și de dispozițiile art.146 din Legea nr.128/1997.
Curtea constată că apărările pârâtei Casa Județeană de Pensii V în sensul că nu poate fi obligată să plătească ajutorul de deces și asiguraților este nefondată pentru considerentele sus-citate.
A doua critică este nefondată, deoarece cuantumul ajutorului de deces în speță este reglementat de prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, iar suma este de cinci salarii ale persoanei decedate și nu în cuantum fix, așa cum în mod greșit susține recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Această interpretare a fost dată și de Curtea Constituțională prin decizia sus-citată, care a statuat că Legea nr.128/1997 are caracter special și derogatoriu de la dreptul comun reglementat de Legea nr.19/2000 și că în concluzie, cuantumul ajutorului de deces este stabilit de primul act normativ sus-menționat.
Ultima critică este nefondată, întrucât în dispozitivul hotărârii pronunțate de tribunal s-a menționat doar contravaloarea celor cinci salarii acordate persoanei decedate, fără să se facă vreo mențiune de cuantumul ajutorului prevăzut de Legea nr.19/2000, deoarece prima instanță a fost investită să se pronunțe doar dacă petenta este îndreptățită sau nu să primească cele cinci salarii ale persoanei decedate în baza art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Trebuie precizat că instanța nu se poate pronunța decât în limitele investirii, în caz contrar ar încălca atribuțiile ce îi revin prin lege.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii V împotriva sentinței civile nr.913 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Râmnicu V,--159, județ V, împotriva sentinței civile nr.913 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimați fiind reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr.307, județ V, pârâta ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, cu sediul în comuna, sat, județ V și chemații în garanție PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR și, cu sediul în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.7/26.01.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
