Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9063/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 9063

Ședința din Camera de Consiliu de la 17 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Corneliu Maria

JUDECĂTOR 2: Marian Lungu

JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu

Grefier - -

***************

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la o3 octombrie 2008, privind judecarea recursului declarat de intimata SC SA, împotriva sentinței civile 3217 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

CURTEA

Asupra recursului de față.

Prin sentința nr. 3217 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-au respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune precum și inadmisibilității pretențiilor reclamantului.

S-a admis în parte acțiunea formulată de petentul, împotriva intimatei Complexul Energetic.

S-a dispus obligarea intimatului la plata către petent a valorii primei de vacanță pe perioada 2005-2006, aferentă perioadei lucrate în procent de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, actualizată la data plății.

S-a respins capătul de cerere privind plata primei de vacanță. Pe anul 2007 și a cotei de energie electrică.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că:

Examinând excepția prescriptiei dreptului la actiune invocata de intimata, fost respinsă cu motivarea ca in cauza nu poate fi aplicat termenul special de prescriptie de 6 luni, deoarece petentul solicita restituirea unor drepturi de natura salariala prescriptibile in termenul general prevazut in decretul 167/1958.

A fost respinsă si exceptia inadmisibilitatii pretentiilor reclamantului intrucat acesta solicita plata retroactiva a unor drepturi salariale, fara a fi pusa in discutie aplicabilitatea CCM din acea perioada.

Raportat la fondul cauzei, instanța constatat următoarele:

Prin CCM la nivel de unitate pe anii2005-2007, s-a prevăzut că personalul salarizat potrivit acestei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă la o primă egală cu 75 %din indemnizația brută sau după caz indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.

Dreptul s-a născut, așadar, din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, de a da o anumită sumă de bani.

Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.

În perioada 2005-2006 facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă.

În toată această perioadă însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.

In situatia dată sunt pe deplin aplicabile prevederile CCM pe anii 2005-2007, neputand fi vorba de restrangerea aplicarii unor acte normative in mod unilateral, decat in situatia prevazuta de Constituție care prin art.53 alin.1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor cuvenite petentului nu se justifică.

În acest sens, în art.18 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că,drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu".

A fost respins capătul de cerere privind prima de concediu pentru anul 2007, neexistând temei legal pentru a fi acordate aceste drepturi, intrucat contractul individual de munca al petentului a incetat in anul 2006, asa cum rezulta din copia carnetului de munca aflata la dosarul cauzei.

De asemenea, nu a fost admisă solicitarea petentului de a i se acorda contravaloarea energiei electrice dat fiind faptul ca acestea au fost incasate de catre petent in mod continuu asa cum reiese din dispozitiile CCM care mentin aceste drepturi precum si din cuantumul salariilor incasate de petent, care nu a suferit o modificare.

Instanța a reținut că nu are relevanta sustinerea intimatei Complexul Energetic ca drepturile invocate nu sunt corect calculate, intrucat instanta poate acorda aceste drepturi ca fiind determinabile, urmand a se individualiza ulterior acest cuantum.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. E din Codul muncii.

Aceasta deoarece termenul de 3 ani are în vedere numai plata unor drepturi salariale ce fac obiectul contractelor individuale de muncă, iar în speță neexecutarea invocată de reclamant privește un contract colectiv de muncă, caz în care termenul de prescripție este de 6 luni.

Acest termen a început să curgă inițial în anul 2005, și apoi odată cu intrarea în vigoare a noului contract colectiv de muncă în 2007 s-a născut un nou termen care a curs de la acea dată.

O altă critică a vizat greșita respingere de către instanța de fond a excepției inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant.

Aceasta deoarece reclamantul a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pe perioada 2005-2007, care nu mai este în vigoare. Ori potrivit art. 24 din legea 130/1996, dacă vre-o clauză din acest contract ar fi încălcat legea, s-ar fi putut invoca nulitatea acestei pe toată durata contractului, lucru pe care sindicatele nu l-au făcut.

Cu privire la neretroactivitatea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, a arătat recurentul, reclamantul a formulat pretenții pentru perioada 2005-2007, invocând prevederile CCM încheiat la nivel de ramură aplicabil de la data de 15.02.2006, iar contractul a intrat în vigoare la 15.02.2006, astfel că pe perioada 01.01.2005-15.02.2006, nu exista temei pentru aceste pretenții.

Pe fond recurentul a criticat sentința pentru faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu au avut loc negocieri anuale, în condițiile în care aceste negocieri au avut loc, iar sindicatele nu au ridicat aceste probleme, și tocmai de aceea procesul verbal din 30 09 2007 este unul ilegal, fiind nul, deoarece s-a încheiat după expirarea perioadei de negociere, și înainte de expirarea celor 12 luni prevăzute de legea 130/1996.

În ceea ce privește CCM aplicabil în perioada 2005-2006, așa cum reiese din procesele verbale de negociere, recurenta a respectat art. 3 din legea 130/1996, și a negociat anual toate problemele ridicate de sindicaliști, însă în anii anteriori aceștia nu au înțeles să conteste acordarea drepturilor pretinse.

O altă critică a constat în aceea că în mod eronat instanța de fond a înlăturat susținerea sa în sensul că drepturile pretinse au fost incluse în salariul de bază, apreciind ca nelegală această modalitate de acordare a acestor drepturi, și a respins proba cu expertiză cerută pentru a dovedi acest fapt.

Aceasta în condițiile în care această posibilitate este prevăzută prin CCM la nivel de ramură, și CCM aplicabil la nivel național.

Faptul că aceste drepturi au fost incluse în salariu anterior perioadei pentru care se solicită rezultă din aceea că anterior datei de 11.02.2005, recurentului i-au fost aplicate prevederile CCM al A, unitate din care a făcut parte și toate drepturile pretinse de reclamant au fost prevăzute în acel contract, și au fost acordate fie în mod distinct fie ulterior prin includerea lor în salariul de bază, și menținerea lor an de an.

De la data de 01.01.2003, de comun acord cu sindicatele la nivelul s-a convenit includerea în salariul de bază a drepturilor solicitate de reclamant, și așa cum rezultă di metodologia privind determinarea salariilor brute conform grilei de salarizare valabilă începând cu 01.01.2003, au fost incluse în salariul de bază.

CCM al recurentului a preluat drepturile stabilite anterior în contractul, angajații beneficiind de aceleași drepturi.

O altă dovadă a faptului că drepturile pretinse de reclamant au fost primite o reprezintă în opinia recurentului și din dispozițiile art. 6/1, din CCM valabil la nivelul recurentului în care se arată că părțile recunosc CCM la nivel de ramuri, iar aceste contracte au preluat toate drepturile prevăzute în CCM la nivelul.

Analizând recursul formulat se constată că este nefundat pentru următoarele considerente:

Primul motiv de critică este neîntemeiat pentru cele arătate în continuare.

Potrivit art. 283 - 1 cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă; b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară; c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

În speță este vorba de plata unor drepturi salariale neacordate. Aceasta deoarece potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Ori drepturile pe care la solicită reclamantul reprezintă tocmai aceste adaosuri la salariu, constând în prima de concediu și acel adaos reprezentând contravaloarea cotei de energie, pe care chiar CCM o califică ca adaos la salariu.

În această situație termenul de prescripție aplicabil este cel reglementat de art. 283 lit c din Codul muncii și nu cel de la lit. e așa cum susține recurentul.

Susținerea recurentului în sensul că prevederile de la lit. C ar avea în vedere doar plata unor drepturi decurgând din contractul individual de muncă nu este întemeiată, textul de lege nefăcând o asemenea precizare, cum de altfel neprecizând nici că s-ar aplica doar în cazul unui conflict individual de muncă.

Chiar și dacă ar fi existat o asemenea precizare, conflictul din speță este unul individual și unul colectiv cum greșit susține recurentul.

Nici critica vizând greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii de către instanța de fond nu este fondată.

Inadmisibilitatea privește o acțiune care nu este prevăzută de nici un text de lege, ori în speță este vorba de o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art 269 din Codul muncii potrivit cu care angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta ar fi suferit un prejudiciu din culpa angajatorului.

Motivele invocate de recurentul-pârât în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii sunt motive ce privesc eventual netemeinicia acțiunii și nu inadmisibilitatea acesteia.

Nu sunt întemeiate nici criticile ce privesc fondul cauzei.

Astfel, întreaga apărare a recurentului pârât pe fondul cauzei este întemeiată pe susținerea că drepturile respective ar fi fost incluse în salariul de bază al reclamantului încă din anul 1993, și că de atunci au fost incluse în acesta conform unei metodologii privind determinarea salariului brut.

Potrivit art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa la prima zi de înfățișare.

Sunt aplicabile prevederile CCM pe anii 2005-2007, neputand fi vorba de restrangerea aplicarii unor acte normative in mod unilateral, decat in situatia prevazuta de Constituție care prin art.53 alin.1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința atacată este una temeinică și legală, în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de intimata SC SA, împotriva sentinței civile 3217 din 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud.Fl.

Tehn./Ex.2/12.11.2008

/ și

Președinte:Corneliu Maria
Judecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9063/2008. Curtea de Apel Craiova