Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 928/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (număr în format vechi 6706/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.928/
Ședința publică din 16.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Mariana Constanța Anastasiei C -
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.5227 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - GRUP, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata - GRUP, reprezentată de reprezentată de avocat din cadrul Baroului B ce depune împuternicire avocațială nr.-/13.02.2009, pe care o depune la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul intimatei - GRUP depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatei, cuvântul în combaterea recursului.
Intimata - GRUP prin avocat, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5227/25.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București -Secția a VIII-a a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC " " SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit ca în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această prevedere a fost menținută și prin clauzele din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anii 2004 - 2006.
Prin acțiune reclamantul a precizat că are calitatea de salariat al societății pârâte din anul 1983, situație față de care se constată că în salariul său de bază au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând drepturi salariale de Paște și de
Acesta fiind un drept câștigat a fost menținut și pe parcursul anilor următori, împrejurare ce se deduce din conținutul datelor, potrivit cărora salariul minim acordat pe anii 2004 - 2005 înregistrat creșteri în raport de salariul primit de reclamantă în anul 2003.
Ulterior anului 2003 negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă în care erau incluse și suplimentările de Paște și de
Comisia Paritara ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă, a interpretat clauza art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2004 - 2006, în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă.
Reclamanta prin acțiune a menționat că salariul mediu brut pe societatea pârâtă în anul 2004 fost de 980 lei, în anul 2005 de 1.400 lei iar în 2006 de 1.850 lei.
S-a constat că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține de către reclamantă că i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care avea dreptul în anii 2004 -2006, suplimentările de Paște și de C solicitate prin acțiune.
Prin actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alin. 2 al art.168, stabilindu-se că pentru anul 2003 suplimentările de drepturi salariale prevăzute la alineatul 1 să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alin. 2 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază.
În contractele colective încheiate în anii următori 2005, 2006, 2007, s-a menținut alin.1 al art.168, dar la alin. 2 al acestui articol s-a precizat că în anul 2003, suplimentările au fost introduse în salariul de bază a fiecărui salariat.
Potrivit art. 139 alin. 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil. pe perioada dedusă judecății cotă de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitate corectă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu SA. Din conținutul actelor depuse la dosar nu rezultă existența unei negocieri între societatea pârâtă și.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termen legal, reclamanta.
În motivarea recursului său, recurenta a arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul colectiv de muncă a stabilit înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia în sensul interpretării în favoarea pârâtei-intimate SC SA, fără na dispune efectuarea unei expertize tehnice contabile care să stabilească drepturile bănești cuvenite recurentei-reclamante au fost incluse sau nu în salariu începând cu anul 2004.
Convingerea recurentei este că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul brut deoarece nu s-a făcut nici un calcul în acest sens, iar măririle salariale au fost necesare și legal datorate.
Contractul colectiv de muncă încheiat între părți nu poate fi modificat unilateral, iar interpretarea dată de Comisia Paritară nu are valoare juridic, astfel concluziile comisiei nu pot produce efecte juridice retroactiv, ci doar eventual pentru viitor.
Potrivit art. 168 alin. 1 CCM, încheiat la nivelul SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu SA, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Această formulare se regăsește în CCM pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007. Potrivit alin. 2 al art. 168 din CCM pe anul 2004 prevedea că pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, apărarea pârâtei-intimate în sensul că au fost incluse în salariul de bază nu este fondat pentru că prevederile contractuale nu fac loc îndoielii în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază.
Modificarea clauzei contractuale invocată de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin. 2 al art. 168 din CCM pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut așadar, prin modificarea acestui articol se confirmă faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară de a include suplimentarea salarială în salariul de bază și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
Interpretarea dată Comisiei Paritare nu are caracter obligatoriu fiind o venerabilă modificare a clauzei contractuale.
În primul rând, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale de a modifica salariul de bază ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adaugă la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază.
Nu trebuie minimalizată importanța alin. 1 art. 168 CCM și concentrată atenția asupra numai asupra alin. 2, iar această interpretare contravine și teza a II- alin.1 al art. 168 CCM, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care și SC SA ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut niciodată loc și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritară, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privea în mod corect.
Mai mult, nu există nicio dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantei. Din adresa nr. 2022/04.09.2007, rezultă că este salariul de bază mediu la nivelul SC SA, fapt ce nu face dovada achitării către reclamantă a drepturilor salariale suplimentare care trebuie să fie în cuantum de un salariu.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturi prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi. Întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate dar și a dispozițiilor art.3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Curtea reține că prin cererea ce a investit instanța în prezenta cauză, recurenta-reclamantă în calitate de fostă salariată a intimatei-pârâte, a solicitat obligarea SC "" SA la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paști și C pentru anii 2004-2006 în temeiul art.168 alin. din contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Tribunalul și-a întemeiat soluția de respingere a cererii prin interpretarea dată clauzelor contractului colectiv de muncă, a art. 168 al.1 din contract, cu aplicarea principiului potrivit căruia clauza echivocă trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și respectiv alin. (2) al art. 168 din contractul colectiv de muncă, în sensul că înțelesul acestuia este că, începând cu anul 2003 suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Tribunalul a considerat că interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări convenționale provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, și în consecință această interpretare este obligatorie pentru părți, astfel că salariaților nu li se cuvin drepturile bănești solicitate.
Curtea apreciază, că în mod corect a reținut Tribunalul că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzută de art. 168 al contractului colectiv de muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a, și prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate aferent anilor 2004-2006 conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimatei a constituit-o începând cu anul 2003 includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturiesteconformă art. 9 și 10 al contractelor colective de muncă și anexei 2 pct.4 a al acestor contracte și reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art. 168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabilă din punct de vedere juridic deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract; fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă întrucât reprezenta o operațiune de lămurire a unui text neclar justificat de redactarea acestuia în trecut.
În consecință, în condițiile în care pentru verificarea susținerilor intimatei-pârâte privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și C prin plată era necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispozițiile art. 305.proc.civ.), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin. (5) pr. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantei sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantei, în raport de prevederile art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SC "" SA, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost aplicate sau nu foștilor salariați.
Față de dispozițiile art.305 pr. civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.(1) pr. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.5227 din data de 25.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA - GRUP.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-25.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Mariana Constanța Anastasiei
