Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 932/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 932/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 118/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestator și av. pentru pârâta intimată, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate prin mandatar întâmpinare comunicându-se un exemplar cu avocata contestatorului.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare, acordând acestuia cuvântul în dezbateri.
Avocata contestatorului susține contestația în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestată și rejudecând recursul solicită a fi respins. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocata pârâtului intimat pune concluzii de respingerea contestației în anulare, apreciind că motivele invocat sunt de fapt un recurs la recurs. Cu obligarea contestatorului la 144,5 lei cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr - formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 13.850 lei despăgubiri civile actualizate în funcție de indicele de inflație începând cu data de 11.01.2007 și până la plata efectivă; obligarea pârâtei să plătească majorarea cu 12 % a salariului de bază începând cu 1.01.2007 și până la 11.01.2007, precum și diferența aferentă sumelor primite ca preaviz, concediu de odihnă în baza adresei nr 174/5.03.2007 pârâtei; obligarea pârâtei să emită adeverință anexă la carnetul de muncă pentru operarea acestor sume de bani ca drepturi salariale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au fost invocate următoarele:
Reclamantul fost salariata pârâtei, concediată prin decizia nr 2/11.01.2007 ca urmare reorganizării activității. La concediere reclamantul primit indemnizație în cuantum de 18.104 lei deși trebuia să primească indemnizație egală cu echivalentul 12 salarii medii brute calculate la nivelul anului 2006 cu indexare de 12 % aplicabilă pentru 2007, conform art. 4 din Planul social - versiune finală la 21.04.2005.
Potrivit art. 50 din Contractul colectiv de muncă pârâta era obligată să plătească, conform vechimii reclamantului 5 salarii medii nete pentru anul 2007. Aceste drepturi trebuiau plătite în termen de 5 zile de la data disponibilizării, conform deciziei de disponibilizare, nu au fost plătite motiv pentru care s- solicitat reactualizarea sumelor de la data nașterii dreptului.
Pârâta nu onorat drepturile de preaviz ale reclamantului, dar achitat drepturile salariale la nivelul sumei neindexate cu 12 %. La fel s- întâmplat și cu sumele datorate pentru indemnizația concediului de odihnă. Se impune eliberarea unei adeverințe ca anexă carnetului de muncă pentru atesta drepturile salariale cuvenite.
Prin sentința civilă nr.1220/2008, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost admisă.
Pârâta a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului diferența dintre sumele reprezentând plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, prin majorarea salariului de bază în procent de 12% începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 11.01.2007, în sumă de 13.850 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului diferența aferentă sumelor primite cu titlu de preaviz și concediu de odihnă, în baza adresei nr.174/05.03.2007 emisă de unitatea pârâtă.
Pârâta a fost obligată să emită o adeverință prin care să se confirme faptul că sumele mai sus menționate sunt drepturi de natură salarială, cu scopul efectuării cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul fost salariatul pârâtei concediat prin decizia nr 2/11.01.2007. Concedierea avut loc ca urmare reorganizării activității pârâtei.
Din cuprinsul acestei decizii emisă de pârâtă rezultă că sunt aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă, prevederile Planului Social încheiat de pârâtă și Federația Sindicatelor Libere și celelalte hotărâri privind procesul de reorganizare al pârâtei.
Reclamantul fost salariatul pârâtei începând c 11.09.1995.
În cazul concedierii, potrivit Planului Social salariatul avea dreptul la un preaviz de 60 de zile calendaristice, pe durata preavizului care nu putea fi acordat, pârâta urma să- plătească salariatului indemnizație egală cu salariul de bază și celelalte drepturi salariale ce iar fi revenit potrivit contractului individual de muncă.
La data încetării contractului individual de muncă pârâta va plăti salariatului și toate drepturile salariale ce decurg din calculul concediului de odihnă pentru anul 2007.
În baza art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă pârâta acordă salariatului salariile compensatorii prevăzute de acest acord precum și salariile prevăzute de Planul Social, funcție de vechimea salariatului în cadrul art. 6 din decizia de încetare contractului individual de muncă.
În cazul de față suma achitată salariatului fost de 18.104 lei.
Potrivit contractului colectiv de muncă fost stabilită o creștere salariilor de bază începând cu 1.01.2007 de 12 %, aplicabilă salariaților aflați în evidența pârâtei la data de 1.01.2007.
Pentru anul 2006 salariul mediu brut pe societate fost de 1850 RON pe persoană, așa cum rezultă din adresa nr.1225/16.05.2006 comunicată de pârâtă tuturor sucursalelor sale, iar pentru anul 2007 de 2000 Ron pe persoană conform adresei nr. 504/ 2007 comunicată de pârâtă structurilor teritoriale.
De asemenea potrivit Contractului Colectiv de Muncă salariații beneficiau de un drept de preaviz diferențiat, respectiv pentru vechime de până la 5 de ani, 30 zile calendaristice; pentru vechime de la 5 - 10 ani, 45 zile calendaristice; și la vechime de peste 10 ani, 60 de zile calendaristice (art. 48 ), precum și de indemnizație minimă de concediere, din alte motive decât cele ce țin de salariat, inclusiv în cazul concedierilor colective, astfel: la vechime de până la 3 ani de 1,5 salarii medii nete; la vechime de la 3 - 10 ani de 3 salarii medii nete și la vechime de peste 10 ani de 5 salarii medii nete ( art. 50 ).
Aceste obligații ale pârâtei au fost stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă încheiat în anul 2005, valabil pentru anul 2006 și prelungit pentru anul 2007 înregistrat la.S și Familie București și comunicat apoi structurilor teritoriale așa cum rezultă din adresa nr. 174/5.03.2007.
Potrivit Planului Social versiune finală din 21.04.2005 în cazul concedierii colective societatea va oferi pachete financiare de 8 salarii pentru salariații cu vechime de la de an la 5 ani, 12 salarii pentru salariatul cu vechime de la 5 la 15 ani și 15 salarii pentru salariatul cu vechime de peste 15 ani. Pentru anul 2005 salariul mediu brut se calculează raportat la salariul mediu brut din anul 2004 ce va fi majorat în anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă.
Din enumerarea acestor prevederi ale Planului Social, Contractului Colectiv de muncă și deciziei de concediere rezultă că reclamantului i se cuvenea plată compensatorie salariilor acordate calculată la salariul mediu brut pentru anul 2006 de 1.850 RON / persoană indexabil cu 12 % așa cum prevăzut contractul colectiv de muncă pentru anul 2007. Reclamantului i se cuvenea echivalentul 12 salarii medii brute conform planului social plus 5 salarii medii brute potrivit art. 50 din CCM. De asemenea reclamantul urma să beneficieze de suma indexată cu 12 % pentru acordarea dreptului de preaviz și indemnizației pentru concediu de odihnă rămas neefectuat.
În urma calculului efectuat rezultat diferență totală de 13.850 lei neachitată salariatului de către pârâtă.
Această sumă va fi actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive prezentei hotărâri și până la data plății efective.
Pârâta nu formulat întâmpinare și nu ridicat obiecții sau alte excepții asupra drepturilor pretinse de salariat.
Pârâta fost legal citată în luna iulie 2008 pentru termenul din septembrie 2008.
Potrivit art. 286 - 288 Codul Muncii litigiile de muncă se soluționează cu celeritate, sarcina probei revenind angajatorului, care poate fi decăzut din dreptul de solicita probe și de invoca excepții în condițiile în care nu se preocupă de administrarea probațiunii în termenul prevăzut de lege.
Lipsa apărării pârâtei a fost considerată ca achiesare la pretențiile din prezenta acțiune.
Este justificat și capătul de cerere privind eliberarea unei adeverințe ca anexă la carnetul de muncă pentru operarea sumelor de bani cu indexarea de 12 % pentru anul 2007 ca drepturi salariale.
În baza art. 274 Cod pr. civilă pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în principal ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar în subsidiar ca fiind nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive a arătat că procedura de citare a societății pârâte a fost viciată, strada pe care se află sediul fiind menționată Calea în loc de Calea lor, cum est corect. Pe procedura de citare nu sunt completate toate rubricile, fiind încălcate normele imperative ale art.100 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, recurenta a apreciat că cererea formulată de reclamant este prescrisă, termenul de formare a acțiunii fiind de 30 de zile potrivit art.283 lit.a din Codul Muncii, pretențiile invocate de reclamant decurgând din încetarea contractului individual de muncă, nefiind drepturi salariale, ci drepturi bănești reprezentate ca urmare a concedierii.
În condițiile în care s-ar aprecia că aceste drepturi sunt rezultate ale aplicării dispozițiilor contractului colectiv de muncă, termenul de prescripție este de 6 luni potrivit art.283 lit.e din Codul Muncii și curge de la data nașterii dreptului material la acțiune, respectiv data concedierii.
Art.42 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 distinge între adaosurile la salariul de bază și alte venituri. În consecință solicitarea privind plata unei sume cu titlu de indemnizație minimă de concediu în baza art.50 din contractul colectiv de muncă nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale cerute în temeiul contractului colectiv de muncă.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și cu privire la modul greșit în care au fost interpretate actele juridice deduse judecății.
În conformitate cu dispozițiile art.69 din Codul Muncii, la data de 21.04.2005 la nivelul societății, s-a încheiat Planul Social, prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările din 2005 precum și criteriile de determinare a cuantumului acestora pentru anii următori, până în 31.12.2010.
Sumele fixe acordate drept indemnizație de concediere s-au stabilit în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat, luându-se ca bază de calcul salariul mediu brut pe în 2004, căruia i s-a aplicat procentul de indexare stabilit prin contractul colectiv de muncă în anul anterior disponibilizării și nu salariul mediu brut pe anul disponibilizării, sau salariul fiecărui angajat în parte, așa cum s-a statuat prin art.50 din contractul colectiv de muncă și art.4 din Planul social.
Cele două categorii de măsuri prevăzute în textele respective nu pot fi cumulate, așa cum se prevede în Amendamentul încheiat în data de 13.09.2006 prin care a fost completat pct.4 din Planul social precum și art.50 alin.5 din contractul colectiv de muncă pe anul 2008.
Prin urmare, acest capăt de cerere se impune a fi respins ca neîntemeiat.
Prin Planul social s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările din 2005, precum și criteriile de determinare a cuantumului acestora pentru anii următori, până la 31.12.2010. În temeiul acestui plan a fost întocmit Proiectul de concediere colectivă înregistrat cu nr.1117/30.08.2006. Măsura a fost adusă la cunoștința sindicatului, și, cu respectarea prevederilor legale.
Modalitatea de calcul a indemnizației de disponibilizare se stabilește în art.4 din Planul Social. Baza de calcul a reprezentat-o salariul mediu brut din anul 2004 înmulțit cu 8,12,15 salarii, din sumele rezultate scăzându-se cota de impozitare de 16%, obținându-se indemnizația de concediere, astfel că aprecierea reclamantului privind incorecta calculare a indemnizației de concediere este neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 118/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr.- s-a admis ca fondat recursul declarat de pârâta SC "" SA B, împotriva sentinței civile nr.1220/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.-.
S-a modificat hotărârea atacată după cum urmează:
S-a admis, în parte, acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamantul împotriva pârâtei B și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului majorarea cu 12% a salariului de bază începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 11.01.2007, precum și diferența aferentă sumelor primite cu titlu de preaviz și concediu de odihnă.
A fost obligată pârâta să emită o adeverință pentru operarea sumelor de bani de mai sus în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor civile în sumă de 13.850 lei.
A fost obligată pârâta "" B să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată în fond.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că procedura de citare cu recurenta în fața instanței de fond a fost legal realizată, iar în privința termenului în care trebuia introdusă acțiunea, s-a reținut că incidente sunt dispozițiile art. 283 lit. c Codul Muncii.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că despăgubirile civile solicitate de reclamant nu pot fi acordate atât în baza prevederilor art. 50 din Contractul colectiv de muncă, cât și în baza Planului Social din 21.04.2005, câtă vreme prin acestea s-a stabilit că cele două măsuri financiare nu pot fi cumulate și întrucât i s-a calculat și acordat acestuia indemnizația de concediere deja.
În schimb, s-a apreciat ca temeinică măsura instanței de fond prin care reclamantului i s-a acordat indemnizația calculată la salariul mediu brut pentru 2006, 8indexabil cu 12 %, obligație față de care societatea pârâtă nu s-a achitat pentru perioada 1.01.2007 - 11.01.2007, dată la care acesta a fost concediat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și în rejudecare respingerea recursului intimatei SC SA.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea arată că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, întrucât nu a înțeles să conteste dispozițiile cu privire la stabilirea indemnizației de concediere cuprinse în Planul Social și Contractul Colectiv de Muncă, ci doar modul de calcul al indemnizației, care nu a respectat convenția părților.
Se susține că prevederile planului social nu sunt înlăturate prin cele ale Contractului Colectiv de Muncă și că nu este adevărat că art. 50 din CCM cuprinde și prevederea potrivit căreia din salariul mediu brut se scad impozitele aferente și se achită salariul mediu net.
Mai arată că amendamentele din 9.01.2006 și 13.09.2006 nu pot fi luate în considerare întrucât nu sunt înregistrate la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială și astfel nu produce efecte între părți potrivit art. 25 din Legea 130/1996.
Faptul că cele două categorii de măsuri nu pot fi cumulate este valabil doar în cazul disponibilizărilor de după luna februarie 2008, dată de la care Contractul Colectiv de Muncă a fost înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială.
În drept invocă art. 318 al.1 cod procedură civilă.
Prin Întâmpinare, SC SA a solicitat respingerea contestației în anulare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cererea de față prin prisma motivelor invocate, Curtea, reține următoarele:
Potrivit art.318 teza I Cod pr.civilă "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
In lumina acestui text legal, admisibilitatea contestației în anulare specială are în vedere dezlegarea dată recursului prin săvârșirea unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formule ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o omite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale în sensul legii, de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus în termen sau anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru etc.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, așa cum invocă contestatorul prin cererea de față.
Ceea ce prezintă contestatorul în motivare sunt eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor și nu greșeli de fapt în sensul amintit mai sus. Legea, în acest context, nu dă posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, întrucât ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică ar provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce este inadmisibil.
Ca urmare, prezenta contestația în anulare se privește a fi neîntemeiată și astfel va fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 118/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 ex. / 27 Octombrie 2009
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
