Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 935/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 935/R/ Dosar nr-
Ședința publică din 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B și CONSILIUL JUDEȚEAN B, împotriva sentinței civile nr. 1404/M din data de 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 noiembrie 2008, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 noiembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1404/18.09.2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.05.2005-7.07.2005 și în consecință a respins ca fiind prescrise aceste pretenții.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B și în consecință a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar pe perioada 8.07.2005-1.07.2006, sume actualizate în raport de rata inflației până la plata efectivă.
A respins petitul privind obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B să facă mențiunile privind plata acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a avut în perioada 1.05.2005-1.07.2006 calitatea de angajat, personal contractual în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B iar prin prezenta acțiune solicită plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Având în vedere data înregistrării acțiunii - respectiv 08.07.2008, în raport de dispozițiile art.1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul comun in materie de prescripție, care stipulează faptul că, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege termenul general de prescripție fiind de 3 ani, conform art. 3 din același act normativ, instanța a constatat că dreptul la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 1.05.2005-7.07.2005 s-a stins prin prescripție.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă că, salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul administrației și Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
Instanța a reținut faptul că potrivit art. 13 din legea 138/1999 la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi, astfel încât prevederile constituționale ( art.16), cele art.14 din CEDO, art.1 din protocolul nr.12 precum și art.5 și 6 din codul Muncii, impun premisa de reglementare unitară a acestor drepturi.
Susținerea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B în sensul că această instituție nu se încadrează în sistemul instituțiilor avute în vedere de legiuitor atunci când a stabilit acordarea indemnizației de dispozitiv a fost apreciată ca neîntemeiată.
Potrivit Ordinului MAI nr.496/2003 - art.47, personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar." Prin urmare - personalul contractual din domeniul administrației publice locale este beneficiar al drepturilor prevăzute de art.13 din lege - respectiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază. De altfel pârâta a și dat curs acestor prevederi legale întrucât, așa cum arată în cuprinsul întâmpinării, a emis două hotărâri de consiliu județean, respectiv Hot. 71 și 72/2008 prin care a decis ca începând cu luna aprilie 2008 personalul contractual din cadrul DGASPC B să beneficieze de indemnizația de dispozitiv.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța a constatat că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B să facă mențiunile privind plata acestor drepturi în carnetul de muncă. Cu privire la acest petit instanța a constatat că raporturile de muncă dintre reclamantă și pârâtă au încetat la data de 01.07.2006. În această situație, pârâta nemaifiind deținătoare a carnetului de muncă nu poate adăuga sau modifica mențiuni în cuprinsul acestuia. Reclamanta are posibilitatea de a solicita acesteia o adeverință, în temeiul art.4 alin.3 din OUG 4/2005, în care să se menționeze faptul că a beneficiat de plata acestei indemnizații pe perioada respectivă.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii
În motivele de recurs sentința este criticată pentru nelegalitate de către ambii recurenți, în sensul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Dispozițiile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.
În conformitate cu dispozițiile pct.31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin "personal civil" se înțelege "funcționari publici și personalul contractual din structurile mai."
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B descris în motivele de recurs nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul serviciilor publice subordonate Consiliului Județean nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv. Aceste servicii nu sunt subordonate Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B, în cadrul căreia reclamanta a fost angajată în baza contractului individual de muncă, este subordonată Consiliului Județean B, astfel încât instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâților va fi admis iar acțiunea reclamantei va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean B împotriva sentinței civile nr. 1404/18.09.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./17.11.2008
Tehnoredact./17.11.2008/ 3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Anca Pîrvulescu, Dorina
