Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 935/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 935/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria
JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de reclamanții, G, și intervenienții: -, toți cu domiciliul procedural ales în A I- - Tribunalul Alba, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției B- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B- sector 5, Tribunalul Alba - A I-, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B--3 împotriva sentinței civile nr. 842 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 842 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 1609/2007 - cu majoritate de voturi - a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, și intervenienții în interes propriu, și toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Alba, P-ța - -, nr.24, jud. A împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL ALBA cu sediul în A I, P-ța - -, nr.24 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, P-ța - -, nr.1-3,.2, sector 1, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Alba.
Prin acțiune s-a solicitat acordarea drepturilor salariale constând în indemnizația de 10% din salariul brut pe perioada aprilie 2004 - aprilie 2007, actualizată, și în continuare până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate.
S-a susținut că reclamanții sunt supuși unei restrângeri neconstituționale a unui drept, că există o discriminare lipsită de orice criteriu obiectiv și rațional, prin încălcarea unui principiu ce asigură egalitatea între salariați, respectiv salariu egal la muncă egală.
A rezultat că reclamanții s-au considerat discriminați deoarece nu primesc indemnizația reglementată de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, apreciind că la muncă egală ar trebui să primească un salariu egal.
În consecință instanța a trebuit să verifice dacă există o discriminare, respectiv dacă la muncă egală se primește un salariu diferit.
Art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 prevede căgrefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpulefectivlucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Din conținutul acestui text de lege a rezultat că nu este suficient pentru a se beneficia de indemnizația de 10% din salariu să fie menționată în fișa postului ca și atribuție de serviciu una din activitățile menționate, ci este necesar ca personalul auxiliar să exercite în concret o astfel de activitate, indemnizația calculându-se în raport de timpul efectiv lucrat.
Chiar dacă un grefier are menționat în fișa postului că participă, printre altele, și la ședințe de judecată în care se soluționează dosare vizând procedura reorganizării judiciare și a falimentului, dar într-o lună nu a avut pe complet un astfel de dosar, el nu va primi indemnizația.
Indemnizația este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefierii care pe lângă activitățile specifice ședinței de judecată mai au printre atribuții și activitățile menționate în articol, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reține o discriminare întrucât se primește un salar mai mare, tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară.
Într-adevăr, pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu, dacă pentru munca suplimentară desfășurată de grefierii care participă la activitățile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizație, aceștia din urmă ar fi discriminați în raport de cei care ar primi același salariu însă pentru o muncă cu mai puține atribuții.
Din acest punct de vedere instanța a reținut că diferențierea sub aspectul acordării sporului de 10% doar pentru grefierii cu atribuțiile suplimentare enumerate de lege,este justificată obiectiv de mărirea volumului de activitate si un grad de responsabilizare suplimentar.
Sub acest aspect s-a reținut corectă susținerea pârâtului Ministerul Justiției care a afirmat că indemnizația concretizată într-un procent din salariul brut în raport de timpul efectiv lucrat se acordă numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Raportat la aceste aspecte,in mod corect s-a afirmat de către același parat că,principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite in raport cu persoane aflate in situații diferite.
Cu opinie separată formulată de domnul asistent judiciar, conform art. 258 Cod procedură civilă și art.58 alin.1 din Legea 304/2004.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamanții, G, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către, și toți cu domiciliul procesual ales în A I, P-ța - -, nr.24, jud.A împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în localitatea B,-, sector 5, TRIBUNALUL ALBA cu sediul în A I, P-ța - -, nr.24 și în contradictoriu pentru opozabilitate față de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în localitatea B, P-ța - -, nr.1-3,.2, sector 1, și în consecință:
A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să vireze pârâtului Tribunalul Alba, aceasta din urmă cu obligația plății efective către fiecare reclamant a drepturilor salariale cuvenite reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut pentru perioada 13.04.2004-30.04.2007 și în continuare, corespondent raportului de serviciu avut de către fiecare reclamant și intervenient în interes propriu, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului materiale până la data plății efective.
Au fost obligați aceeași pârâți să procedeze la rectificarea bugetelor, în sensul cuprinderii sumelor necesare plății drepturilor salariale conform celor dispuse prin prezenta.
A fost respinsă aceeași acțiune civilă față de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în localitatea B,-, sector 5, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această opinie separată s-a reținut că, reclamantele au calitatea profesională de angajate, desfășurând activitatea profesională în favoarea și sub autoritatea pârâtei, trebuind a avea beneficiul și satisfacția plății in integrum, a tuturor prestațiilor pecuniare datorate și solicitate conform petitului acțiunii introductive, reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut pentru perioada și în condițiile astfel cum urmează a se dispune:
Sunt lipsite de temei și suport juridic susținerile și poziția formulate și promovate prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care art.41 al.2 și art.53 din Constituția României, precum și normele legale cuprinse în Legea 53/2003 modificată, în mod clar și fără echivoc dispun și consacră expres dreptul reclamantelor la o protecție socială a muncii în mod real și efectiv, aceasta și în ceea ce privește obligația plății drepturilor salariale procentuale cuvenite și solicitate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, urmează a fi admisă în condițiile în care aceasta este întemeiată, iar din probatoriul administrat în prezenta cauză civilă, dedusă spre competentă și legală soluționare, precum și din susținerile părților litigante și văzând normele de drept mai sus arătate, că acest pârât nu ar avea legitimitate procesuală pasivă, neexistând nici un raport obligațional între reclamanți și acest pârât, care să determine obligarea eventuală a acestuia, la realizarea unor obligații pecuniare sau de "a face". Astfel, urmează a se dispune pentru aceste motive și considerente, inclusiv respingerea acțiunii civile față de acest pârât, fiind nejustificate pretențiile și cerințele reclamanților față de acesta.
Relațiile juridice de muncă trebuie să se bazeze și să fie supuse principiului bunei credințe, al egalității de șanse și/sau tratament juridic și/sau pecuniar, precum și al principiului consensualității drepturilor, obligațiilor și răspunderilor căzute în sarcina și/sau favoarea fiecărei părți interesate.
Exercițiul, respectiv restrângerea sau limitarea unor drepturi sau a unor libertăți poate fi făcută exclusiv numai prin lege, aceasta conform și dispozițiilor constituționale aplicabile, art.53 din Constituția României și numai dacă se impune după caz, sens în care sunt reținute și dispozițiile Legii 24/2000 modificată și art.38 din Legea 53/2003 modificată.
Se reține faptul că reclamantele în calitatea profesională de grefieri, având în vedere felul, importanța și complexitatea muncii prestate, trebuie să beneficieze de indemnizația procentuală solicitată, aceasta și în recunoașterea și consacrarea dispozițiilor legale mai sus reținute, în acest context fiind avute în vedere inclusiv prev. art.6 al.2 din Legea 53/20003 conform cărora, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală, aceasta conform și disp. art.37, art.39 al.1 lit.a și lit.d-e, precum și art.40 al.2 lit.c din acest ultim act normativ, precum și art.154-157.
Potrivit art.19 al.3 din Legea 50/1996 republicată, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor Comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Împrejurarea că nu toți grefierii și implicit reclamanții, nu au desfășurat activități din cele evidențiate anterior, nu poate determina consecința și dispoziția total greșită a neplății dreptului salarial procentual solicitat, această modalitate diferențiată de stabilire și plată a indemnizației lunare, în mod evident și regretabil reprezintă o practică și o atitudine comisivă discriminatorie, determinând astfel în mod injust o diferențiere a condițiilor de salarizare.
Instituirea și/sau acordarea exclusivă a unor sporuri procentuale în mod diferențiat numai unor categorii de grefieri, în mod greșit duce la aplicarea și existența unui tratament diferențiat, care rezidă într-o inegalitate în privința drepturilor salariale lunare, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, aceasta urmând a fi sancționată, cu consecința desființării acestei practici.
Este adevărat faptul că entitatea juridică angajatoare, conform și art.40 al.1 lit.a-c din Legea 53/2003, respectiv art.38, al.2, art.42 al.2 și art.48 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM 387/2005, are competențe exclusiv atribuite în ceea ce privește stabilirea atribuțiilor și răspunderilor profesionale corespunzătoare fiecărui salariat, putând a da dispoziții cu caracter obligatoriu în acest sens, dar sub rezerva legalității acestora. De altfel, organizarea și funcționarea activității, cu repartizarea personalului angajat pe secții, corespondent pregătirii și competențelor profesionale, și cu reținerea experienței avute și dovedite, se face prin ordin de serviciu, toate acestea neputând înlătura obligația plății tuturor drepturilor bănești cuvenite reclamantelor, sens în care sunt avute în vedere și disp. art.155 din Legea 53/2003.
Întocmirea pontajului lunar și depunerea acestuia la compartimentul de specialitate împreună cu refera tul necesar, sunt atribuții și competențe supuse condițiilor și normelor de drept mai sus reținute, cu reținerea condițiilor de stabilire responsabilităților profesionale pentru fiecare reclamant, astfel cum sunt evidențiate și cuprinse în fișa postului, acestea fiind stabilite prin ordinul de serviciu emis de către președintele instanței.
Prin modificarea prev. art.19 pct.3 din Legea 50/1996 modificată și republicată, conform prev. OG 83/2000 fost eliminată acordarea indemnizației de ședință și a păstrat doar indemnizația pentru activitățile mai sus arătate, s-a creat o discriminare în cadrul aceleiași profesii. Conform disp. cuprinse în OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, act normativ aplicabil în domeniul salarizării reclamantelor, se prevede acordarea diferențiată a indemnizației lunare de 10% din salariul de bază exclusiv și limitativ prevăzute pentru activitățile profesionale evidențiate, toate acestea determinând încălcarea principiului legal și constituțional al egalității de tratament juridic și pecuniar, cu aplicarea greșită a unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate evidentă.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea și înlăturarea oricăror privilegii și discriminări, iar art.20 din legea fundamentală a Statului Român stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în deplină concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Prin art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se prevede că toți salariații care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală, fiind reținute în acest context și prev. art.292-293 din Legea 53/20003 și art.1 al.2 lit.i din OG 137/2000 modificată și aprobată prin Legea 48/2000 modificată prin Legea 27/2004, aceste dispoziții legale consacrând și garantând egalitatea între cetățeni, subliniindu-se și fiind stabilit dreptul la un salariu lunar egal.
Urmează fi avute în vedere și disp. art.7 și urm.din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de către România la 14.12.1995, art.art.7, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată prin Legea 30/1994, art.1 din protocolul nr.12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului ratificat prin Legea 103/2006 dar și art.4 și urm.din Carta Socială Europeană Revizuită ratificată prin Legea 74/1999.
Aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne trebuie îndeplinită prin respectarea normelor europene incidente în domeniu, aceasta necesitând și obligând în mod expres la o salarizare justă și echitabilă reclamantelor.
De altfel, în acest context și disp. incidente și cuprinse în partea I pct.4, pct.20, art.4, art.20 respectiv partea V lit.E din Legea 74/1999, dar și art.7 lit.i din Decretul 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice.
Egalitatea de șanse și tratament este reglementată și dispusă conform și disp. Convenției OIM 100/1951 ratificată prin Decretul 213/1957, unde se statuează asigurarea condițiilor nediscriminatorii privind salarizarea lunară, prin mice și dispoziții legale care să asigure aplicarea reală și efectivă a principiului egalității de tratament cu consecința firească și de normalitate egalității de remunerare.
Sunt avute în vedere și prevederile Convenției OIM 95/1949 ratificată prin Decretul 284/1973, unde se statuează expres măsuri concrete și dispoziții pentru înlăturarea unor practici discriminatorii și abuzive în materie.
Ratificarea Cartei Sociale Europene, document elaborat în cadrul Consiliului Europei, trebuie să faciliteze și să determine inclusiv prin reflex legal și de interpretare, armonizarea legislației interne, aceasta pentru consacrarea instrumentelor și disp. internaționale, prin recunoașterea și transpunerea în dreptul intern a aquis-ului comunitar relevant și obligatoriu în realizarea efectivă a angajamentelor juridice, inclusiv prin metode legale de fixare a salariilor lunare, cu dispoziții exprese în planul salarizării nedicriminatorii-art.4 paragraful 3.
Tratatul asupra comunității europene consolidat prin Tratatul d l a Amsterdam din 1997 reafirmă directivele și regulamentele care circumscriu dreptul comunitar și stabilesc ca principii fundamentale, egalitatea de tratament atât juridic cât și din punct de vedere al salarizării angajaților.
Pentru aceste considerente și motive de fapt și de drept se impune admiterea acțiunii civile formulate de către reclamante, în sensul celor ce urmează a fi dispuse, pârâții având obligații și răspunderi în ceea ce privește atât constituirea, suplimentarea bugetară cât și a virării, respectiv plății efective a indemnizației procentuală lunară solicitată de către reclamante.
Urmează a se face aplicabilitatea disp. art.1082-1084 Cod civil, aceasta pentru justă și echitabilă dezdăunare pecuniară, în prezenta cauză civilă dedusă spre competentă și legală soluționare, nefiind incidentă prevederilor art.274 procedură civilă.
Conform art.19 al.3 din legea 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a actelor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art.3 al.8 din OG nr.8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport de timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Este de observat că aceste prevederi normative introduce o diferență de tratament în cadrul aceluiași personal auxiliar de specialitate din unitățile de justiție, criteriul de distincție fiind categoria socio-profesională (locul de muncă).
Însă, unitățile de justiție (instanțele judecătorești) desfășoară o activitate complexă, atât pe linie judiciară (activitate de judecată, contencioasă și necontencioasă), cât și pe linie conexă administrativă. Această activitate complexă se reflectă în mod direct și asupra atribuțiilor personalului auxiliar de specialitate, care concură la îndeplinirea acestei întregi activități.
Astfel, conform art.38 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești (aprobat și Hotărârea nr.287/2005 a CSM), sunt repartizați pe compartimente de activitate diferite: grefierii de ședință, pe activitate de judecată (art.93-110 din Regulament), grefierii delegați la compartimentul executări penale sau executări civile, pe activitatea execuțională (art.112, art.117-125, art.126-127, art.55-57 din Regulament); grefierii documentariști la serviciul de documentare; grefierii statisticieni, la activitatea de statistică; grefierii delegați la biroul judecătorului sindic, la activitatea privind reorganizarea judiciară și a falimentului; grefierii delegați la biroul de carte funciară, la activitatea de publicitate imobiliară; grefierii delegați la diferite comisii, alături de judecători(precum cele pentru cetățenie sau cercetarea averilor), la activitatea acestora etc.
Ca atare, fiecare grefier are ca activitate principală și permanentă activitatea corespunzătoare compartimentului de activitate în care a fost repartizat sau delegat, pe durata acestei repartizări sau delegări. Astfel, grefierului delegat la compartimentul de executări civile sau penale, pe durata acestei delegări, îi revine îndeplinirea atribuțiilor execuționale respective. Nici un grefier nu poate fi în același timp (în același program de lucru unic al compartimentului în care este repartizat), în mod simultan și permanent, grefier în mai multe compartimente de activitate.
Este de neconceput, de exemplu, ca una și aceeași persoană să funcționeze în același timp, în mod simultan și în același program de lucru, atât ca grefier de ședință, cât și ca grefier delegat la executări penale. Acest lucru este imposibil, deoarece pe de o parte distinctele activități de serviciu specifice diferitelor compartimente de activitate nu pot fi îndeplinite concomitent în același timp, iar pe de altă parte repartizarea sau delegarea se efectuează în mod expres, pe compartimentele de activitate distincte, cu locații și atribuții deosebite, pentru care sunt alocate programe de lucru diferite (normare a muncii diferită).
Rezultă faptul că fiecare grefier îndeplinește atribuțiile aferente compartimentului de activitate la care este repartizat sau delegat. Însă, în toate cazurile, îndeplinește una și aceeași muncă (aceea de grefier, deci nu o muncă de natură juridică diferită), respectiv o muncă normată pentru acel compartiment (iar nu o muncă suplimentară, deoarece prin operațiunile juridice de "repartizare" sau de "delegare" se realizează tocmai stabilirea grefierului într-un anumit compartiment determinat de activitate pentru care îi este normată o muncă specifică, ceea ce exclude prestarea unei munci suplimentare, peste normă, atâta timp cât este în puterea respectivei repartizări sau delegări).
De asemenea, nu este obiectiv și rezonabila se considera faptul că munca pentru care are loc această repartizare (reorganizare judiciară, publicitatea imobiliară, executarea hotărârilor, acordarea cetățeniei sau cercetarea averilor)ar fi mai puțin importantă sau mai puțin însemnată cantitativ decât cea din alte compartimente de activitate (de pildă, decât cea din ședințele de judecată), dimpotrivă există aceeași dificultate și responsabilitate.
Se poate concluziona că, grefierii sunt tratați diferențiat în funcție de criteriul discriminatoriu al categoriei socio-profesionale (locul de muncă unde sunt repartizați sau delegați), cu încălcarea principiului legal "pentru muncă egală și pregătire profesională, salariul egal", cu toate că îndeplinesc aceeași muncă, cea de grefier.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților, prin neacordarea indemnizației de 10%, instanța urmează să cerceteze situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamente care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr.L 303 din 2.12.2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție, reclamanții prestând muncă de grefieri.
Toate persoanele din acest cadru al grefierilor din unitățile de justiție, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de Codul muncii, toate prestează o muncă corespunzătoare funcției de grefier, indiferent de categoria socio-profesională (locul de muncă în care sunt repartizați sau delegați).
Deci reclamanții se află sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu grefierii delegați la activitățile prevăzute de art.19 din Legea 50/1999 și art.3 al.8 din OG nr.8/2007.
Însă, este de remarcat că reclamanții, deși își execută raportul de muncă și își îndeplinesc activitatea la care au fost repartizați, totuși nu primesc indemnizația de 10% sub pretextul discriminatoriu că sunt repartizați la alte compartimente, cu faptul că îndeplinesc una și aceeași muncă de grefier.
Cu alte cuvinte, unul și același element în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de grefier produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională (locul de muncă).
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într- situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități în munca de grefier în care au fost delegate sau repartizate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indemnizația de 10% din salariul brut. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul grefierilor sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al recunoașterii în mod egal și nediferențiat prin lege al aceluiași drept de vechime în muncă la fel ca și restul grefierilor, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării indemnizației de 10%.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indemnizației este unul și același: calitatea de grefier care depune munca de grefier.
Deci, în mod vădit eronat și fără absolut nici o relevanță, pârâții invocă elementul categoriei socio-profesionale a reclamanților (locul de muncă) pentru a încerca justificarea discriminării acestora, însă acest element este total nepertinent și neconcludent în această analiză, deoarece pentru aceeași muncă și aceeași pregătire se cuvine un salariu egal.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar acordarea indemnizației de 10% nu este justificată de aceste criterii, ci de simplul fapt al unui anumit loc de muncă(compartiment) arbitrar și discriminatoriu ales.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamanții, G, și intervenienții: -, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Alba, iar art. 6 al. 2 Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală, retribuție egală, principiu regăsit și în art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Greșit s-a reținut că nu există discriminare întrucât, deși au aceleași funcții, îndeplinesc aceleași atribuții, au aceiași fișă a postului, sunt salarizați diferit.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 312, 316, 296 Cod procedură civilă.
Intimatul Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în motivare că soluția pronunțată este legală.
Prin încheierea nr. 1609 din 6 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de recurenți și a dispus strămutarea judecării pricinii la Curtea de Apel Oradea.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurenții reclamanți, conform actelor aflate în dosarul de fond, îndeplinesc funcțiile de grefier - personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Alba.
Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii ce participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor pentru acordarea cetățeniei, precum și cei ce sunt secretarii comisiei de cercetare a averilor, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat. Legea 50/1996 a fost abrogată prin OG 8/2007.
Acest drept a fost reiterat și prin dispozițiile art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007. Prin Legea 97/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 294 din 15 aprilie 2008, fost abrogat art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 cu privire la dreptul mai sus menționat.
Așadar, legiuitorul a prevăzut acordarea acestui spor doar pentru anumite categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, fără ca în acest sens să se fi prevăzut o anumită diferențiere de vechime, studii, etc. toți având același statut, fișă a postului, creându-se în mod cert un tratament diferențiat.
Dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, consacră principiul conform căruia, toți salariații, pentru muncă egală și pregătire profesională egală trebuie să fie retribuiți în mod egal, principiu conform cu art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Art. 1 al. 2 din OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Legea nr. 27/2004, a stabilit principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală iar, art. 20 din Constituția României prevede faptul că, dispozițiile constituționale referitoare la drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 53 alin. 2 din Constituția României, prevede faptul că, restrângerea, referitor la exercițiul unor drepturi sau libertăți, poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 prin discriminare se înțelege, orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu ce are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice iar, conform alineatului. 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre ce dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al. 1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori, în speță, nu s-a invocat sau făcut dovada existenței unui scop legitim ce să justifice această discriminare.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că, nu toți grefierii desfășoară activitățile prevăzute de art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, dar, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului referindu-se la art. 14 al CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă. Aceeași C în cauza Thilinimenos vs. din 06.04.2000 a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de convenție, este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage fără a oferi justificări rezonabile și subiective dar, și atunci când omit să trateze diferit fără justificări obiective, rezonabile persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Consiliul pentru Combaterea Discriminării referindu-se la o sesizare dint-un dosar similar, prin punctul de vedere, a făcut trimitere la Hotărârea nr. 185/22.07.2005 emisă de acesta, din care se reține faptul că acordarea sporului de 40% pentru magistrații ce efectuează urmărirea penală și judecă fapte de corupție, raportat la ceilalți magistrați ce nu desfășoară astfel de activități este discriminatorie, nejustificată, scopul urmărit este legitim, dar, metoda de atingere nu este una adecvată. Așadar, implicit s-a recunoscut că și în situația supusă judecății există discriminare conform art. 2 al. 1, 2 din OG nr. 137/2000, iar singura modalitate de eliminare a discriminării existente este cea a obligării pârâților la plata acestui spor și pentru personalul ce desfășoară alte activități decât cele enumerate de art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996, cu aplicarea și interpretarea greșită a acestor dispoziții legale, instanța de fond a reținut contrariul, criticile fiind fondate.
Fiecare grefier, conform art. 38 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești - aprobat prin Hotărârea nr. 287/2005 a Consiliului Superior al Magistratură este repartizat pe compartimente auxiliare de specialitate diferite, astfel că, are ca activitate principală și permanentă cea corespunzătoare compartimentului respectiv în care a fost repartizat sau delegat în toate situațiile însă, grefierii îndeplinesc una și aceeași muncă - de grefier- nu o alta, de natură juridică diferită, o muncă normală, normată pentru acest sector, iar nu o muncă suplimentară întrucât prin operațiunea de repartizare, delegare se realizează doar stabilirea grefierului într-un anumit compartiment determinat de activitatea pentru care îi este normată o muncă specifică, ceea ce exclude o muncă suplimentară, peste normă.
Nu este prevăzut pentru grefierii ce sunt repartizați la sectorul executări civile, penale, cercetarea averilor, exercitarea unei munci suplimentare, studii superioare, treaptă, grad profesional diferit față de ceilalți grefieri, astfel că, este cert că reclamanții sunt tratați diferențiat în funcție de criteriul discriminatoriu al sectorului compartimentului în care sunt repartizați cu încălcarea principiului " pentru muncă egală și pregătire profesională, salariu egal", cu toate că îndeplinesc aceeași muncă, cea de grefier.
Prin urmare, în raport de dispozițiile legale care au reglementat dreptul la o indemnizație de 10% din salariul brut lunar pentru grefieri, reclamanții având această calitate la Tribunalul Alba, sunt îndreptățiți la plata acestui spor pentru perioada neprescrisă, de trei ani anterior promovării acțiunii respectiv pe perioada 13.04.2004 și până la data de 18.04.2008 când a intrat în vigoare Legea 97/2008 prin care s-a abrogat textul de lege care reglementa această indemnizație.
Cât privește actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, raportat la dispozițiile art. 1082 Cod civil, art. 161 al. 4 din Codul muncii și acest capăt de cerere urmează a fi admis întrucât conform acestor dispoziții, debitorul este osândit de se cuvine, la plata unor daune interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
Culpa intimaților în speță este evidentă, reieșind din neacordarea sporurilor, neinițierea unor măsuri ce să ducă la eliminarea acestei discriminări.
Mai mult, conform art. 1084 Cod civil, daunele interese ce sunt debite creditorului, cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, în speță, nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare, prejudiciul fiind evident, practica fiind constantă în sensul acordării sumelor solicitate actualizate conform indicelui de inflație.
Cât privește calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât deși între reclamanți și acesta nu există raporturi juridice directe de muncă, acesta răspunde potrivit Legii 500/2002 - Legea Finanțelor Publice de elaborarea proiectului bugetului de stat, pa baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară, împrejurări din care reiese implicit calitatea procesuală pasivă acestuia, așa încât excepția invocată de acesta va fi respinsă ca neîntemeiată și va fi admisă cererea reclamanților pentru obligarea pârâtului la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale în favoarea reclamanților.
Față de toate considerentele expuse, fiind încălcate dispozițiile art. 16 al. 1, 2 din Constituția României, art. 1 al. 2 lit. e pct. i din OG nr. 137/2000, art. 2 al. 1-3, art. 29 pct. 2 din OG nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice, art. 5, 6 Codul muncii, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 al. 1, 3 Cod procedură civilă, art. 1082, 1084, 1039 Cod civil, art. 269, 165, 292 Codul muncii, ținând cont de faptul că Legea 50/1996 a fost abrogată prin OG 8/2007 iar alin. 8 al art. 3 din OG nr 8 /2007 care a prevăzut sporul de 10% pentru anumite categorii de grefieri a fost abrogat la rândul său prin Legea 97/14.04.2004, lege care a intrat în vigoare la 18.04.2008, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că: va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, va admite ca întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, și intervenienții: -, împotriva pârâților Ministerul Justiției B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor B-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, strada - - -,nr.1-3, Tribunalul Alba - Județul A și va obliga acești pârâți la plata indemnizației de 10 % din salariul brut lunar pe perioada 13.04.2004 - 18.04.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății.
Va fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare din bugetul de stat, pentru plata drepturilor bănești acordate.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de reclamanții:, G, și intervenienții: -, toți cu domiciliul procedural ales în A I- - Tribunalul Alba, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției B- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B- sector 5, Tribunalul Alba - A I-, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B--3 împotriva sentinței civile nr. 842 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B- sector 5, Tribunalul Alba - A I-, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B--3.
Obligă pârâții să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada13. 04. 2004 - 18. 04. 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce sumele necesare achitării acestor drepturi.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.GM
13.06.2008.
Dact IM/2 ex./13.06.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
