Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 935/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6811/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 935R
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5915 din data de 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19414/2009,în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - drepturi bănești spor de 15%( rejudecare ).
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 03.02.2010, de către intimata, întâmpinare în 3 exemplare.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cât și prin cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După rămânerea cauzei în pronunțare, se prezintă intimata, legitimată în fața instanței, care solicită respingere recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeninică.
CURTEA
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentința civila nr.5915 din data de 01.10.2009 pronunțata de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19414/2009, a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a fost respinsa acțiunea față de acesta.
A fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, a fost respinsa acțiunea față de acesta.
A fost admisa în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A fost admisa excepția prescrierii dreptului la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 1.03.2005 - 27.10.2005 și, în consecință, a fost respins capătul de cerere menționat.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 1.02.2006 - 10.05.2007.
A fost respinsa cererea în pretenții cu același titlu, aferentă perioadei 27.10.2005 - 1.02.2006, ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul să elibereze adeverință privind încasarea sporului de confidențialitate în perioada 1.02.2006 - 10.05.2007, în vederea stabilirii drepturilor de pensie.
A fost admisa cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice si a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce pârâtului fondurile necesare achitării drepturilor bănești reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, a retinut prima instanta ca reclamanta a avut calitatea de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție până la data de 10.05.2007, când raporturile de muncă au încetat ca urmare a pensionării.
n ceea ce privește cadrul procesual, s-a constatat că prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul că între reclamantă si pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu există nici un fel de raporturi contractuale, instanța va dmite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta a solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate, în baza prev. art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, începând cu luna martie 2005.
În versiunea inițială, art. 3 al. 1 din OG nr. 19/2006 prevedea că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006, prevederile art. 3 al. 1 din OG nr. 19/2006 au fost modificate în sensul că, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art.16 alin.1 și 2 din codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Având în vedere decizia pronunțată de instanța supremă în recursul în interesul legii, care potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă este obligatorie, acțiunea a fost apreciata ca intemeiata.
Pretențiile aferente perioadei 1.03.2005 - 27.10.2005 au fost formulate cu depășirea termenului de prescripție reglementat de art.166 alin.1 din Codul muncii, calculat de la data la care drepturile erau datorate, ținând seama de data introducerii cererii de chemare în judecată, 27.10.2008, astfel că cererea cu acest obiect a fost respinsă.
Potrivit art.13 și art.14 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor legii nr.567/2004, aprobate prin HG nr.290/2005, raportat la art.28 lit.a din Normele de aplicare a legii nr.19/2000, aprobate prin Ordinul nr.340/2001 al Ministrului și Solidarității Sociale, printre actele ce trebuie să se regăsească în dosarul de pensie, în funcție de care se stabilește, se actualizează și se recalculează pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de către casele teritoriale de pensii, se numără și adeverințele privind sporurile și adaosurile reglementate prin lege, care se eliberează de angajator.
Având în vedere că în perioada 1.02.2006 - 10.05.2007 reclamanta a beneficiat pentru motivele expuse mai sus de sporul de confidențialitate, dreptul acesteia de a beneficia de adeverință privind încasarea acestui spor subzistă numai pentru această perioadă.
A fost considerata întemeiată si cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece, în raport de dispozițiile art. 15 din HG nr.683/2005, de art. 118 din Legea nr.304/2004, de art. 19 din Legea nr.500/2002, de art. 3 al.1 din HG nr.208/2005 si de art. 1 și 2 din OG nr.22/2002, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul legilor de rectificare a bugetului cu sumele necesare si asigură fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamantei.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și chematul in garantie MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, inregistrate pe rolul Curtii de Apel B sub nr- (Număr în format vechi 6811/2009), la data de 8.12.2009.
In motivarea recursului sau, intemeiat pe art. 304 pct 4 si 9 CPc si art. 304ind1 Cpc, recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicita respingerea cererii de chemare in garantie pentru lipsa calitatii procesuale pasive, iar in subsidiar, ca neintemeiata. Invoca recurentul excepția lipsei calitatii procesuale pasive pe cererea de chemare in garanție formulata de către MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE fata de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 potrivit carora ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizeaza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice inferioare. Or, paratul recurent are calitatea de ordonator principal de credite. Mai arata recurentul ca Legea nr. 500/2002 stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice precum si responsabilitatilor institutiilor publice implicate in procesul bugetar. Este irelevant faptul ca recurentul eleboreaza proiectul bugetului de stat atat timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale. In lipsa unei cereri din partea ordonatorului principal de credite, recurentul nu poate proceda la deschiderea de credite bugetare.
Invoca recurentul si dispozițiile art. 1 din nr.OG 22/2002, potrivit carora executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se incadreaza obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
In motivarea recursului sau intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct 8 si 9 Cpc, recurentul parat MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE solicita sa se dispuna modificarea hotararii recurate in sensul respingerii ca neintemeiate a cererilor privind actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si eliberarea adeverintei.
Arata recurentul-parat ca nu poate inscrie in bugetul propriu nici o plata fara baza legala pentru actualizarea sumelor, deoarece fondurile alocate acestei institutii pe anul 2009 au fost aprobate prin Legea bugetului de stat, care nu contine un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despagubirilor acordate de instanta. Din acest pucnt de vedere, obligatia stabilita de instanta in sarcina sa reprezinta o obligatie imposibila, aceasta plata putandu-se face numai prin interventia legiuitorului.
In ce priveste eliberarea adeverintei, precizeaza recurentul-parat ca reclamanta intimata nu a beneficiat niciodata de acest drept anterior pensionarii care sa conduca la actualizarea pensiei de serviciu cf. art. 68 alin 12 din Legea nr. 567/2004 rep. Arata recurentul ca acest drept nu are caracter de spor salarial, ci de despagubiri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de recurenti, Curtea retine urmatoarele:
In privinta recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, Curtea retine ca cererea de chemare in garantie formulata de paratul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice este inadmisibila. Astfel, potrivit art. 60 Cpc. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Or, intre cele doua institutii nu exista un raport juridic ce ar putea sa fundamenteze regresul Ministerului Public - Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie impotriva Ministerului Finantelor Publice in vederea despagubirii si restituirii sumelor eventual achitate reclamantei.
In acest sens, avem in vedere ca MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie este ordonator de credite si, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite, in speta MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
In consecinta, nu exista nici un temei pentru solicitarea alocarii acestor sume de catre recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pe calea cererii de chemare in garantie.
Referitor la recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, retinem ca acesta este nefondat.
Astfel, cat priveste actualizarea sumelor cu indicele de inflatie, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a dispus obligarea paratului la plata sumelor actualizate cu indicele de inflatie, deoarece prin neplata la termen a drepturilor banesti constand in sporul de confidentialitate de 15% intimata reclamanta a suferit un prejudiciu reprezentat de diminuarea valorii reale a acestor drepturi din cauza realitatilor economice. Este un prejudiciu efectiv pe care l-ar incerca intimata daca sumele nu ar fi actualizate, dreptul acesteia de a fi despagubiti rezultand din dispozitiile art. 164 Codul muncii si art. 1082 si urm. civ.
Apararea recurentului in sensul ca nu sunt incluse in buget sume cu aceasta destinatie nu este intemeiata, iar in acest sens avem in vedere ca repararea unui prejudiciu nu este conditionata decat de indeplinirea cerintelor raspunderii civile, iar nu de situatia financiara a debitorului. In caz contrar, s-ar aduce atingere unui drept al creditorului prin simpla fapta a debitorului de a nu executa obligatia ce-i incumba.
Totodata, debitorul are obligatia, cf. OG nr. 22/2002, de a face demersuri pentru includerea in buget a tuturor sumelor de care are nevoie pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor, astfel incat inexistenta in prezent a sumelor necesare platii integrale a drepturilor nu este o imprejurare care sa il exonereze de raspundere.
Cat priveste eliberarea adeverintei, retinem ca este nefondata critica formulata de recurent, avand in vedere ca, in calitate de fost angajator, este obligat, cf. art. 34 alin 5 din Codul muncii, sa elibereze adeverinte privind drepturile banesti realizate de fostii salariati, dupa cum a constatat si prima instanta.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE si va modifica in parte sentinta recurata in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca inadmisibila. Va mentine restul dispozitiilor. Va respinge recursul formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5915 din data de 01.10.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.19414/2009,în contradictoriu cu intimata si MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Modifica in parte sentinta atacata in sensul ca respinge cererea de chemare in garantie ca inadmisibila.
Mentine restul dispozitiilor.
Respinge recursul formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.2ex/25.02.2010
Jud.
Jud. fond:,.
Cu opinia separataa Președintelui Completului de judecată, d-na Judecător in sensul respingerii ambelor recursuri, ca nefondate.
Suntem de acord cu soluția și considerentele care au motivat respingerea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin urmare, prezenta opinie separată se formulează numai cât privește admiterea recursului Ministerului Finanțelor Publice, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție a acestui recurent.
Or, sub acest aspect, se apreciază neîntemeiat motivul referitor la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în cererea de chemare în garanție, în condițiile prerogativelor ce revine acestui recurent prin Legea nr.500/2002, în mod corect, în aplicarea art.60-63 Cod procedură civilă, prima instanță a sancționat obligația acestuia de a vira către ordonatorul principal de credite, fondurile necesare plății sumelor cuprinse în titlul executoriu, fiind irelevantă, din acest punct de vedere, inexistența raporturilor juridice de muncă cu intimații-reclamanți.
Astfel, art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 dispune că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, or, titularul bugetului de stat e reprezentat, în raporturile referitoare la administrarea resurselor financiare, de Ministerul Finanțelor Publice, reținându-se în acest sens și prerogativele ce revin acestuia prin Legea nr.500/2002 și HG nr.386/2007 corect analizate, și care se referă la elaborarea proiectului bugetului de stat, a bugetului anual și proiectului de rectificare a bugetului de stat, sens în care operează rectificarea corespunzătoare, privitoare, de asemenea, la administrarea resurselor statului și aprobarea modificărilor în fișele de investiții, anexe la bugetul ordonatorilor principali de credite.
JUDECĂTOR
Red.:
Dact.:
2 ex./10.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
