Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 966/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.966
Ședința publică din data de 6 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal M, prin reprezentant legal, cu sediul în M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.312 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, județul D, domiciliată în M,-, -.4 C,.3,.11, județul D, -, domiciliată în M, str.-, - și, nr.34, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit recurentul - pârât Spitalul Municipiului M, intimatele-reclamante,.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat în termen, nemotivat, scutit de plata taxei de timbru, iar la prima instanță s-a solicitat de către pârât judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere excepția nulității recursului invocată de intimatele-reclamante prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul anterior,care a fost comunicată recurentei, rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamantele, și - au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal M, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat acesta la plata către reclamante a c/val tichetelor de masă neacordate de la data de 1.02.2006 până la data înregistrării cererii și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt salariatele pârâtului în cadrul unui cabinet medical școlar și că prin art.139 din CCM la nivel de ramură sanitară pe anii 2006-2007, înregistrat sub nr.2678/12.12.2005 la, s-a prevăzut că angajatorul este obligat să acorde tichete de masă, potrivit Legii 142/1998, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor de sănătate, că prin Protocolul încheiat între Ministerul Sănătății și Federația SANITAS din România s-a convenit acordarea a 20 de tichete de masă lunar pentru fiecare salariat.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând în esență că în conformitate cu prev.art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 și art.5 din HG nr.5/1999, tichetele de masă pot fi acordate în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate,potrivit legii, or în bugetul pârâtului nu au fost alocate fonduri pentru tichetele de masă de către Ministerul Sănătății, acesta având calitate procesuală, urmând să se constate că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.312 din 4.03.2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a admis acțiunea, obligând pârâtul că achite reclamantelor c/val tichetelor de masă cuvenite pe perioada 1.02.2006 - 26.11.2007, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că disp.art.1 (1) din Legea nr.142/1998 prevăd că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator, astfel că obligația de a efectua demersurile pentru includerea în bugetul de venituri și cheltuieli a sumelor necesare alocării tichetelor revine angajatorului, condiții în care pârâtul, în calitate de angajator, are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Pe fond, tribunalul a reținut, în esență, că în conformitate cu disp.art.139 din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a nr.2/31.01.2006, angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
A mai reținut instanța că printre părțile semnatare ale CCM se numără și Federația SANITAS și potrivit art.1 (4) din contract, termenul de patron desemnează, printre alții, și direcțiile de sănătate publică, iar cel de unitate, și spitalele.
S-a mai reținut că este corectă susținerea pârâtului în sensul că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar - Tichete de masă.
Prin Protocolul încheiat între Ministerul Sănătății și Federația SANITAS din România, înregistrat la data de 3.02.2006, s-a prevăzut, în scopul promovării reformei din sistemul sanitar într-un climat favorabil dialogului social, acordarea a 20 de tichete de masă/lună/salariat, protocol ce-și produce efectele față de toate părțile din CCM la nivel de ramură sanitară, astfel că pârâtul avea obligația să depună toate diligențele, în calitate de ordonator de credite, pentru aprobarea sumelor destinate acordării tichetelor de masă.
În fine, tribunalul a mai reținut că atâta timp cât Ministerul Sănătății a acceptat acordarea lunar a 20 de tichete de masă, nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele art.1 (2) din Legea nr.142/1998, culpa pentru neincluderea în prevederile bugetului de venituri și cheltuieli a sumelor cu această destinație revenind angajatorului.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâtul Spitalul Municipal Mad eclarat în termen legal recurs, fără a motiva însă recursul în fapt și în drept.
Intimații-reclamanți, și - au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtului, prin care au invocat excepția nulității recursului, pe motiv că recurentul nu a indicat, în termenul legal, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform art.3021Cod pr.civilă, recursul trebuind a fi motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, potrivit art.303 alin.1 Cod pr.civilă, situație în care, ținând cont și de art.306 alin.1 Cod pr.civilă, s-a cerut constatarea nulității recursului.
Aceiași intimați au depus la dosar și note scrise, prin care au solicitat ca în situația respingerii excepției nulității recursului, acesta să fie respins ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția invocată de intimate, Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite.
Astfel, în conformitate cu art.306 alin.1 Cod pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.2, care statuează că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.
De asemenea, art.3021lit.c Cod pr.civilă prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar potrivit art.303 alin.1 Cod pr.civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea ce recurs, sau înăuntrul termenului de recurs, care, în această materie, este de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond, conform art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
În cauza de față, recurentului i-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 25.03.2008, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 57 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care ultima zi de declarare a recursului a fost data de 5 aprilie 2008, care a căzut într-o zi nelucrătoare, termenul prelungindu-se, conform art.101 alin.ultim Cod pr.civilă,până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, care a fost 7 aprilie 2008.
Recursul a fost declarat în termenul legal procedural mai sus menționat, însă nu a fost și motivat înăuntrul aceluiași termen, recurentul nedepunând motivele de recurs nici până la termenul din 6 iunie 2008.
În consecință, constatând că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică pe care instanța de recurs să le pună din oficiu în dezbaterea părților, urmează ca în baza textelor de lege mai sus menționate, Curtea să admită excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți și să constate nul recursul.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți.
Constată nul recursul declarat de pârâtul Spitalul Municipal M, cu sediul în M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.312 din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, domiciliată în comuna, județul D, domiciliată în M,-, -.4 C,.3,.11, județul D, -, domiciliată în M, str.-, - și, nr.34, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-06-12
2 ex.
Trib.D nr-
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Ioana
