Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/
Ședința publică din 2 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect: "drepturi bănești", împotriva sentinței civile nr. 1568 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii concluzii scrise din partea intimatului reclamant.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 26 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 2 februarie 2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 1568/2009, Tribunalul Brașov a admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantul in contradictoriu cu parata SC SA A obligat parata sa achite reclamantului contravaloarea a 8 salarii medii nete pe ultimele 3 luni, in care se va deduce suma achitata de parata cu titlul de compensație la concediere de 836 lei. A obligat parata la plata către reclamant a sumei de 1835 lei net reprezentând drepturi salariale restante aferente lunilor aprilie si mai 2009. respins restul pretențiilor formulate ca nefondate. A stabilit onorariul cuvenit avocatului din oficiu la cuantumul de 270,49 lei. A dispus avansarea sumei de 135,25 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu din contul special al Ministerului Justiției. A obligat parata SC SA achite reclamantului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 405/28.04.2009 emisă de societatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului la data de 27.05.2009, conform art. 65-67 din Codul muncii, după efectuarea preavizului de concediere de 20 zile lucrătoare, în perioada 28.04-26.05.2009 inclusiv (conform art. 73 alin. 1 din Codul Muncii și art. 86 alin. 4 din CCM-2007/2008 ).
Analizând acordul social -anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B,încheiat între și Sindicatul Independent -Forța, la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr.3717/13.12.2004 de, instanța, a constatat că la litera "E- condiții privind disponibilizarea", se prevede expres că: " încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați,din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului,astfel:salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată,de 8 (opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Instanța nu poate primi apărarea societății pârâte în conformitate cu care acordul social din data de 13.12.2004 nu-și produce efectele față de aceasta, deoarece a fost încheiat cu acționarul majoritar, anterior cumpărării pachetului de acțiuni, fiindcă acest acord social nu a fost desființat de către părțile contractante, nu a fost anulat în justiție.
Potrivit ultimului alineat din cuprinsul acordului, acesta "reprezintă act adițional la Contractul colectiv de muncă", astfel încât apărarea pârâtei potrivit căreia acordul nu i-ar fi opozabil nu poate fi reținută.
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007 prevăd în mod expres că: "In caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile Acordului încheiat între sindicate și patronat".
Apărarea pârâtei în sensul că reclamantul nu poate beneficia de salariile compensatorii întrucât concedierea sa este una individuală nu poate fi reținută, fiind contrazisă de probele existente la dosar. Astfel, s-a depus la dosar o adresă nr.18819/21.08.2009 emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de muncă B din care rezultă faptul că societatea pârâtă a înregistrat în perioada ianuarie 2005-august 2009 un număr de 178 de concedieri.
Faptul că pârâta nu a urmat procedura de concediere colectivă nu poate conduce la concluzia că în speță concedierile respective au caracter individual, datorită numărului acestora.
Prin urmare, pârâta nu poate fi absolvită de obligația de a acorda salariaților disponibilizați plățile compensatorii la care aceștia sunt îndreptățiți.
În drept, potrivit art.243 alin.1 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
In privința cuantumului acestor sume, parata a făcut dovada, prin statul de plata depus la dosar, ca in luna mai 2009 acordat reclamantului suma datorata potrivit dispozițiilor art.90 al.6 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, respectiv un salariu compensatoriu, astfel ca aceasta suma acordată deja nu poate fi avuta in vedere la calcul. De asemenea, nu pot vi avute in vedere nici sumele primite cu titlul de drepturi de lichidare, ci doar drepturile salariale cuvenite.
de considerentele expuse, in temeiul textelor legale menționate, instanța a obligat parata la plata către reclamant a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni anterioare concedierii, urmând ca din suma rezultata, fără a fi avute in vedere la calcul drepturile de lichidare si compensația la concediere, sa fie scăzuta suma primita cu titlul de compensație in cuantum de 836 lei si care a fost acordata in luna mai 2009, potrivit statului de plata depus la dosar.
Acordarea primei de C pe anul 2008, primei de Paști pentru anii 2008 si 2009 si primei de vacanta pe anul 2008 solicitate de reclamant conform art.59 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008 si art.59 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2008-2009, se face in raport cu prevederile aprobat, prevederi corelate cu fiecare articol relativ la CCM din fiecare an, corespunzător unui volum de activitate care asigură susținerea costurilor curente de producție exprimat prin indicatorul cifră de afaceri anuală, prevăzută în.
Nerealizarea indicatorului conform prevederilor CCM pe fiecare an în parte, a condus la deficit financiar, determinând insuficiența fondurilor pentru susținerea costurilor de producție, implicit a celor aferente primelor de C și de Paști.
Față de această situație instanța a respins petitele privind plata primelor de ca fiind neîntemeiate.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate, în sumă de 1835 lei aferente lunilor aprilie si mai 2009, instanța l-a admis. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâta a recunoscut nota de ședință că datorează această sumă restantă salariatului, dar efectuează plăți pentru lichidarea acestor sume continuu, în funcție de încasări.
de încuviințarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar pentru reclamant sub forma asistentei juridice, prin încheierea de încuviințare din data de 04.08.2009 s-a stabilit ca reclamantul va avansa 50% din onorariu, iar Statul 50%.
Instanța a stabilit onorariul final al avocatului din oficiu la cuantumul de 270,49 lei, in conformitate cu dispozițiile art.2 al.1 pct.2 lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistenta juridica nr.-/2008 încheiat intre Ministerul Justiției si Uniunea Națională a Barourilor din România, urmând ca 50% din aceasta suma, respectiv 135,25 lei sa fie avansați din contul special al Ministerului Justiției.
In privința diferenței de 50%, aceasta a fost achitata de către reclamant, care, potrivit chitanței depuse la dosar, a plătit avocatului suma de 200 lei.
Având in vedere admiterea in parte a acțiunii, precum si culpa procesuala a societății parate, in temeiul dispozițiilor art.274 pr. civ. instanța a dispus obligarea paratei la plata către reclamant a sumei de 200 lei,care, deși depășește nivelul de 50% stabilit inițial in sarcina sa, reprezintă cheltuielile pe care acesta le-a suportat cu desfășurarea procesului.
Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs pârâta C: A. B, iar prin motivele de recurs soluția atacată este criticată pe considerentele că se bazează pe prevederile art. 51 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă 2006 - 2007 însă la data disponibilizării salariatului acest CCM nu mai era în vigoare astfel încât erau aplicabile prevederile art. 90 alin. 6 din CCM 2008 -2009 potrivit cărora la disponibilizare se acordă o compensație echivalentă cu un salariu brut.Se susține că, prevederile CCM 2006 - 2007 modificat prin adendum nu sunt aplicabile concedierilor individuale, astfel cum s-a întâmplat în cauză.
Prin motivele de recurs este criticat și cuantumul celor 8 salarii medii nete acordate de prima instanță întrucât nu au fost luate în calcul obligațiile în regim de reținere(impozit, somaj,etc).
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2008 -2009 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică "pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării "fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM pe anul 2006-2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
În ceea ce privește apărarea potrivit căreia acordul social a fost modificat prin adendumul din 13.12.2004, curtea reține că aceasta nu poate fi primită deoarece în cauză nu s-a făcut dovada înregistrării acestuia la .
În plus, astfel cum s-a arătat mai sus, fiind un drept câștigat nu putea fi anulat printr-o negociere ulterioară.
Chiar daca in decizia de concediere a reclamantului s-a menționat ca aceasta are caracter individual, de motivele care au determinat desființarea postului, respectiv necesitatea restructurării activității, nu se poate retine desființarea doar a postului reclamantului sau a unui număr atât de redus ce nu ar putea atrage caracterul colectiv. De asemenea, pârâta nu a făcut dovezi că nu a fost o concediere colectivă, în sensul articolului 68 din Codul Muncii, deși sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform art.287 din Codul Muncii.
Motivul de recurs menționat ulterior prin precizările la recursul inițial declarat, nu va fi analizat de curte, întrucât a fost depus tardiv, cu încălcarea prevederilor legale ale art. 303(1) Cod procedură civilă.
Ultima critică este înlăturată de curte pe considerentul că, recurenta nu a făcut dovada calculului greșit al drepturilor salariale acordate de către prima instanță.
Față de aceste considerente,în baza art. 312 (1)Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține ca legală sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC""SA B împotriva sentinței civile nr. 1568/M/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 02.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. - /08.02.2010
Dact. /08.02.2010
Jud. fond: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
