Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 9740/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9740
Ședința din Camera de Consiliu de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 3 2008 privind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1178 din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 3 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 26 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA O, pentru a fi obligată la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea muncii prestate pe perioada 2004 - martie 2007.
In motivare a susținut că în perioada respectivă, în zilele de sâmbăta și duminica, considerate sărbători legale, a desfășurat activitate normală potrivit contractului de muncă, îndeplinind funcția de ajutor maistru, iar angajatorul trebuia să- asigure compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile potrivit art. 119 alin. 1 și 2 Codul Muncii.
A mai susținut că, întrucât nu i-au fost acordate zilele libere, beneficiază pentru munca prestată în zilele de legală de un spor la salariul de bază, care nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază, corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, conform art. 41 al.3 lit."c" din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamantului, precizând că acordarea eventualelor drepturi bănești pe perioada ianuarie 2004 - 2004 este prescrisă, iar pentru munca suplimentară prestată din 2004 și până în 2007, reclamantul a fost plătit. Prin acordul tacit realizat cu sindicatul, plata pentru orele suplimentare s- efectuat prin acordarea de tichete de masă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a învederat faptul că el a cerut acordarea drepturilor bănești pentru orele suplimentare pe ultimii 3 ani, respectiv din anul 2004 până în anul 2007, luând în considerare 3 ani de la data depunerii cererii în instanță. Angajatorul afirmă că ar fi fost plătit fără însă să dovedească acest lucru.
Referitor la acordarea tichetelor de masă pentru munca suplimentară, la care intimata face referire arată că este susținerea intimatei că s-a făcut cu acordul tacit al sindicatului și chiar dacă cele afirmate de intimată ar fi reale, sunt nule de drept prin nerespectarea legii, respectiv Codul muncii și Contractul colectiv de muncă.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1178 din 27 mai 2008 admis cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA
fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2.139 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare și 516 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art. 109 CM, durata normală a timpului de muncă pentru salariații angajați cu normă întreagă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
Munca prestată peste durata timpului normal de muncă, se consideră muncă suplimentară care se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, așa cum prevăd dispozițiile articolului 119 alin.1 CM.
În situația în care compensarea prin ore libere plătite nu poate avea loc, în termenul prevăzut de art. 119 alin.1 din Codul Muncii în luna următoare, munca suplimentară se plătește salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, conform articolului 120 alin.1 Codul Muncii.
În speță, din conținutul expertizei tehnice contabile a rezultat că în urma observării foilor colective de prezență împreună cu reclamantul, s-a întocmit un proces verbal din care rezultă că, în perioada 2004 - octombrie 2007, reclamantul lucrat suplimentar un număr de 340 ore.
Expertiza tehnică contabilă efectuată în cauză a concluzionat că, suma calculată și rămasă de primit de către reclamant este de 2.139 lei.
Intimata a recunoscut că reclamantul a efectuat muncă suplimentară însă a susținut că pentru munca suplimentară prestată din 2004 și până în 2007 reclamantul a fost plătit.
Împotriva sentinței, la data de 18 iulie 2008, a declarat recurs pârâta SC "" SA O criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, deși prin acțiune reclamantul a solicitat plata orelor suplimentare efectuate până în martie 2007, instanța a omologat raportul de expertiză și a acordat drepturi bănești pentru orele lucrate suplimentar până în 2007.
precizat că în perioada 2004 - ianuarie 2005, s-a lucrat în patru schimburi așa cum rezultă din structura organizatorică, program de lucru, și de unde a reieșit acordarea orelor libere plătite corespunzător, care a fost efectivă.
Face mențiunea că în perioada 2006 - septembrie 2007 (cu excepția lunii decembrie 2007) deși producția realizată nu a fost de 100%, salariul s-a plătit în procent de 100%.
Reclamantul, la data de 25 septembrie 2008, formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri depunându-se în acest sens foile colective de prezență.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată și reține următoarele:
Dreptul la repaus săptămânal este un drept garantat de art.37 alin.2 din Constituție, iar angajatorii sunt obligați să respecte acest drept.
Conform art. 132 alin.1 Codul Muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
Interpretând aceste dispoziții legale se ajunge la concluzia că, atunci când nu se acordă repausul sâmbăta și duminica, este obligatoriu ca repausul să se acorde în alte zile din săptămână.
Însă acordarea decalată a repausului săptămânal se cumulează, obligatoriu, cu sporul stabilit de art.132 alin.3 și 5 Codul muncii.
Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul programului normal de lucru, nu numai în cazul în care, în timpul repausului săptămânal, a prestat ore suplimentare deoarece dispozițiile legale nu fac nicio distincție în acest sens
În concluzie, atunci când un salariat prestează muncă în zilele de repaus săptămânal, angajatorul trebuie să achite salariu aferent muncii prestate în aceste condiții, sporul prevăzut de art.132 alin.3 Codul muncii și să-i acorde zi liberă într-o altă zi din săptămână.
Prin art. 40 alin.3 lit. din CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAȚIONAL PE ANII 2005 - 2006 nr. 20.01 din 31 ianuarie 2005 s-a prevăzut că, pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază, până la 120 de ore/salariat/an iar pentru ceea ce depășește 120 de ore/salariat/an se plătește cu un spor de 50% din salariul de bază.
În cauza de față, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, intimatul a prestat activitate în zilele de repaus săptămânal în perioada 2004-octombrie 2007, nu a beneficiat de repaus în alte zile ale săptămânii și de sporul prevăzut de art.132 Codul muncii.
Mai mult, expertul a concluzionat, comparând orele lucrate înscrise în ștatele de plată cu orele din condicile de prezență,că există diferențe și a ajuns la concluzia că, în cazul unor sâmbete lucrate nu numai că nu s-a acordat sporul de 100% prevăzut în contractul colectiv de muncă, dar pentru unele dintre ele nu s-a plătit nici contravaloarea muncii prestate în aceste ore, acesta fiind motivul pentru care a întocmit anexa 1.
Cu privire la susținerea recurentei că intimatul a fost salarizat în acord direct adică în raport de producția realizată și că deși producția nu a fost realizată 100%, salariul s-a plătit integral Curtea constată că nu a administrat nicio probă în acest sens nici în fața instanței de fond și nici în faza recursului, respectiv nu a dovedit că înțelegerea între angajat și angajator a fost să fie salarizat în raport de procentul de realizare a producției, iar conform art.287 Codul muncii, sarcina probei în litigiile de muncă aparține angajatorului.
Simplele evidențe cu privire la producția realizată în perioada aprilie 2005-decembrie 2006, depuse la dosarul cauzei, nu sunt de natură să conducă la concluzia că angajatorul și salariatul s-au înțeles ca forma de salarizare să fie în acord direct.
Ultima critică formulată de recurent privind acordarea pentru orele suplimentare a tichetelor de masă, este nefondată deoarece tichetele de masă se acordă, conform art.1 din Legea nr.142/1998 sub forma unei alocații individuale de hrană, suportată integral pe costuri de angajator, iar folosirea acestora este limitată numai la cumpărarea de produse alimentare.
Fiind drepturi având naturi juridice distincte, izvoare juridice distincte, apărarea recurentei nu poate fi primită.
Fără a încadra juridic situația invocată, recurenta susține intervenirea unui mod de transformare a obligației de plată a drepturilor de natură salarială corespunzătoare muncii prestate în zilele de repaus săptămânal.
Susține faptul că a intervenit o novație prin schimbarea obiectului obligației, în sensul achitării drepturilor salariale corespunzătoare muncii în zilele de repaus sub forma unor tichete de masă.
Pentru a reține ca valabilă novația, este obligatoriu ca părțile să-și fi exprimat în mod expres intenția de a, întrucât, potrivit art. 1130 din Codul civil, "novațiunea nu se prezumă. Voința trebuie să rezulte evident din act".
Cum în speță nu s-a făcut dovada unei voințe clar și neechivoc exprimate în sensul schimbării obiectului obligației, iar pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, salariatul trebuie să primească drepturi salariale astfel încât să aibă libertatea să dispună, în mod liber, de contravaloarea muncii prestate, Curtea urmează să înlăture această apărare.
În consecință, Curtea în conformitate cu art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA O împotriva sentinței civile nr.1178 din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect alte cereri.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red, jud.
2 ex/15.12.2008
fond:
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda
