Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1025/
Ședința publică din 6 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Cu participarea doamnei procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în T,-, jud.H, împotriva sentinței civile nr.102 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimatei pârâte, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei în raport de prevederile art.273/2004. Solicită, de asemenea, obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Parchetului apreciază că nu există temeiuri pentru admiterea recursului, solicitând în consecință respingerea acestuia și menținerea hotărârii pronunțate în cauză de prima instanță.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 102 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Harghitaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, invocată de pârâta, a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei și a obligat reclamanta la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată pe seama pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că regimul juridic al adopției este reglementat de Legea nr. 273/2004, fiind incidente dispozițiile art. 54,56,57 din lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Harghita.
În motivarea recursului a arătat că sentința este nelegală, - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - fiind dată cu greșita aplicare a legii în materia constatării nulității înfierii. Nulitatea este o sancțiune a unui act juridic cu încălcarea condițiilor esențiale de validitate. Validitatea actului trebuie raportată la legea în vigoare la momentul încheierii acelui act. Și în privința persoanelor care pot ataca înfierea trebuie avută în vedere legea în vigoare în momentul încuviințării înfierii. Dispozițiile art. 57 din Legea nr. 273/2004 se aplică adopțiilor încheiate după intrarea în vigoare a acesteia. Legea nu retroactivează în privința persoanelor care pot cere constatarea nulității absolute a unei înfieri anterioare acestei legi. O nulitate absolută poate fi invocată oricând și de orice persoană care justifică un interes legitim. Așa cum a arătat în acțiunea inițială, justifică acest interes legitim.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că soluția este dată cu aplicarea corectă a legii.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, conform prevederilor art. 304/1 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată Tribunalul Harghita la data de 7 decembrie 2006, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a înfierii pârâtei de către defuncta, înfiere încuviințată prin sentința civilă nr. 1361 din 20 iulie 1992, pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul nr. 1577/1992.
În motivarea cererii a arătat că în acțiunea pentru înfiere se arată că pârâta majoră a fost crescută în timpul minoratului de către reclamanta, susținere care nu corespunde cu realitatea. Judecătoria Toplițaa admis acțiunea fără a administra nici o probă din care să rezulte că a fost îndeplinită această cerință imperativă a legii ca pârâta înfiată ca persoană majoră, să fi fost crescută în timpul minoratului de către înfietoare.
Reclamanta a aflat despre această înfiere după decesul mamei ei adoptive, în vara anului 2006. Ulterior a aflat că în urma unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu defuncta, pârâta și soțul ei și-au întabulat dreptul de proprietate asupra gospodăriei mamei ei adoptive și acum o înlătură de la beneficiul dreptului ei de moștenitor legal după părinții ei adoptivi.
În drept, a invocat prevederile art. 67 Codul familiei și art. 1 din Legea nr. 11/1990, aflate în vigoare la data pronunțării sentinței de încuviințare a înfierii, respectiv art. 5 alin. 3, art. 54 și urm. din Legea nr. 273/2004.
Prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtei în formularea acțiunii, având în vedere dispozițiile art. 57 din Legea nr. 273/2004, care arată că "acțiunea în declararea nulității adopției aparține oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacității depline de exercițiu, acțiunea aparține numai acestuia".
Aplicarea de către prima instanță a prevederilor Legii nr. 273/2004 în cauza dedusă judecății este greșită. juridică și practica de specialitate sunt unanime în aprecierea faptului că, în cauzele în care se solicită anularea adopției, instanțele sunt ținute să verifice susținerile părților prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii adopției, atât cu privire la condițiile de formă, cât și la cele de fond, pentru respectarea principiului "tempus regis actum"și al principiului neretroactivității legii civile, instituit de art. 1 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituție.
Curtea constată că înfierea a cărei nulitate se solicită a fost încuviințată în temeiul art. 67 din Codul familiei și art. 1,2 și urm. din Legea nr. 11/1990, acte normative în vigoare la momentul încuviințării adopției, prin sentința civilă nr. 1361 din 20 iulie 1992 Judecătoriei Toplița. Doar ulterior, prin OG nr. 25/1997 a fost abrogată Legea nr. 11/1990 și dispozițiile Capitolului "Adopția" din Codul familiei. Ca atare, analizarea calității procesuale active a reclamantei urmează a se face prin raportare la textele de lege sus-menționate.
La prima vedere, s-ar părea ca adopția nu este supusă cauzelor de nulitate absolută și relativă, cunoscute în dreptul comun, deoarece în Codul familiei nu există o reglementare specială cu privire la nulitatea adopției, așa cum există, de exemplu, în materie de căsătorie. Codul familiei reglementa, prin art. 80, un caz de desfacere a adopției, pentru lipsa consimțământului părinților adoptatului.
Soluția jurisprudențială este aceea că nulitatea absolută sau relativă se aplică și adopției în măsura în care Codul familiei nu derogă de la dreptul comun în materia nulităților actelor juridice.
În practica judecătorească și literatura de specialitate s-a decis că adopția unei persoane majore, fără ca aceasta, în timpul minorității, să fi fost crescută de adoptator, este lovită de nulitate absolută ( - "Familia și rolul ei în societate.Ed., 1975 Tribunalul Suprem - dec.civ. nr. 2969/1973). Pentru a se ajunge la această soluție, s-a ținut seama de interesul general ocrotit prin dispoziția legală nesocotită.
Fiind vorba de o cauză de nulitate absolută a adopției, poate fi invocată de către orice persoană interesată, iar prin aceasta se înțelege nu orice persoană, ci aceea care invocă un interes ocrotit de lege, în legătură cu nulitatea adopției a cărei constatare se cere. Într-o speță a Tribunalului Suprem (dec.1533/1985) s-a decis ca rudele adoptatoarei decedate, adopția fiind cu efectele filiației firești, au legitimare procesuală activă de a solicita constatarea nulității adopției, chiar dacă nu ar moșteni-o pe adoptatoare.
Față de cele expuse mai sus, Curtea opinează că reclamanta are atât interesul, cât și calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulității absolute a înfierii pârâtei, reclamanta fiind fiica adoptivă a adoptatoarei, iar prin actul atacat se vede înlăturată de la moștenirea mamei adoptive.
Ca atare, prima instanță a respins greșit acțiunea civilă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Mai trebuie menționat că în speță sunt aplicabile din Legea nr. 273/2004, doar prevederile privitoare la "Dispoziții procedurale comune", în aplicarea art. 725 Cod procedură civilă, nu și prevederile din Cap. VI - "Încetarea adopției". Chiar dacă prin absurd s-ar putea menționa aceste dispoziții, prevederile art. 57 din lege nu ar fi aplicabile în speță, dată fiind particularitatea stării de fapt: pârâta era majoră la data încheierii adopției, având capacitate deplină de exercițiu la acel moment. Din modul de redactare al tezei finale a art. 57 se deduce că e vorba doar de adoptatul minor la momentul încheierii adopției și care ulterior dobândește capacitate deplină de exercițiu. Mai trebuie avută în vedere și finalitatea adoptării acestei legi: ocrotirea interesului superior alcopiluluiadoptat și nu almajoruluiadoptat.
Constatând că instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei, va casa integral hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea atacată, pentru ca aceasta să cerceteze cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de, domiciliată în T,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.102 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează integral hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim Grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-10.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
