Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1026/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1026
Ședința publică din 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile 387 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C-S și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanta recurentă SRL Reșița și pârâții intimați Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 387/14.04.2009 a Tribunalului C-S, s-a respins contestația formulată de contestatoarea SRL Reșița, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S, având ca obiect schimbarea pe cale judecătorească a temeiului juridic avut în vedere la încheierea raporturilor de muncă prin Decizia nr.8/14.03.2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că societatea reclamantă a emis dispoziția de încetare a activității nr. 12, prin care urmărea revocarea dispoziției nr. 8/14.03.2007, abia la data de 2.06.2008, dată la care dispoziția era definitivă și își produsese efectele, potrivit dispozițiilor art.75 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, motivând că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, precum și cu aplicarea greșită a legii.
A arătat recurenta că nu este vorba de un litigiu de muncă, deoarece nici angajatorul nu au contestat motivul de fapt al încetării raporturilor de serviciu, care s- dorit a fi prin demisie, singura neregulă apărând la formularea juridică eronată la emiterea dispoziției, fiind vorba de incidența prevederilor Decretului 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă și nu a prevederilor Codului muncii sau Legii nr. 168/1999.
În consecință, a arătat că instanța a aplicat greșit legea, deoarece a schimbat emitentul și documentul elaborat, respectiv a reținut că este vorba de demisia angajatului, și nu de decizia unilaterală a angajatorului, considerând că nu este vorba de un conflict de muncă, ci de obligarea la efectuarea unei simple operațiuni administrative de rectificare a carnetului de muncă, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței recurate.
Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C-S a solicitat respingerea recursului, arătând că nu se poate da curs favorabil solicitării reclamantei, dispozițiile de încetare a raporturilor de muncă emise având ca temei legal prevederile art.55 lit.b din Codul muncii, și acestea nu au fost contestate în termen legal la instanța competentă.
Recursul este nefondat.
Astfel, prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta SRL, a solicitat să se constate că încetarea raporturilor de muncă a pârâtului de la SRL, s-a făcut în temeiul prevederilor art.79 din Codul muncii și nu în temeiul prevederilor art.55 lit.b din Codul muncii; obligarea pârâtului să pună la dispoziția Inspectoratului Teritorial d e Muncă C-S carnetul de muncă în vederea efectuării rectificării privind temeiul legal al încetării raporturilor de muncă și cu obligarea C-S la operarea în carnetul de muncă al numitului a modificării încetării raporturilor de muncă față de societate, respectiv temeiul juridic al încetării raporturilor de muncă de la SRL să fie art.79 din Codul muncii și nu art.55 lit.b din Codul muncii.
În fapt, se constată că potrivit cererii existentă la fila 9 dosar nr. 2092/2008 al Tribunalul C-S, numitul, angajat al SRL a depus o cerere la această societate, înregistrată sub nr. 206/2.03.2007, prin care a solicitat rezilierea contractului de muncă.
Urmare acestei cereri, s-a emis Dispoziția nr.8/14.03.2007, de către SRL Reșița (fila 5 dosar), și care a fost înregistrată la. C-S în data de 14.03.2007, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al salariatului, pe data de 5.03.2007, când expiră preavizul la care are dreptul conform legii, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, având în vedere acordul părților, ținând seama de cererea personală.
Față de situația de fapt prezentată, prima instanță în mod corect a reținut că dispoziția nr. 8/14.04.2007 a fost înregistrată la. C-S sub nr. 2755/14.03.2007 și comunicată numitului la data de 26.04.2007, fiind completat carnetul de muncă cu perioada lucrată la societate, așa încât, nefiind contestată de nici una dintre părți, a rămas definitivă, în modalitatea în care a fost emisă, declarația autentificată sub nr. 3280/11.XI.2008 la Biroul Notarului Public din Reșița, dată de numitul, neschimbând situația.
Pentru aceste motive, recursul declarat va fi respins ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SRL REȘIȚA, declarat împotriva sentinței civile nr. 387/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C-S și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./25.06. 2009
Thred./26.06.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
