Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 103
Ședința publică din data de: 19.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 140A/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - COM AL, -, -, și
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - reclamant, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/18.02.2009, aflată la fila nr. 24 din dosar și intimata - pârâtă - COM AL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 10941/08.01.2009, aflată la fila nr. 21 din dosar și intimatul - pârât, personal, lipsind și intimații - pârâți - COM AL, -, -, și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează au fost comunicate motivele de recurs formulate de către recurentul - reclamant și întâmpinarea formulată de către intimata - pârâtă - COM către intimații - pârâți -, -, și L și întâmpinarea formulată de către intimata - pârâtă - COM L recurentului - reclamant.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă, desființarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 585/04.05.2007 a Judecătoriei Turnu Măgurele.
Critică soluția pronunțată de către instanța de apel, arătând că această instanță, în mod eronat, a reținut că sentința civilă nr. 3110/29.06.1999 pronunțată în dosarul nr. 2900/1998 de Judecătoria Turnu Măgurele nu ar fi opozabilă intimatei - pârâte - COM AL
Apreciază că sentința la care a făcut anterior referire este opozabilă intimatei - pârâte - COM AL întrucât aceasta era acționar al ARESS
Totodată, învederează că, potrivit dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată, hotărârea judecătorească obținută împotriva societății este opozabilă fiecărui asociat.
De asemene, face referire la dispozițiile art. 488 și 4891Cod civil și menționează că manifestarea de voință a proprietarului terenului în sensul revendicării bunului s-a realizat la momentul formulării cererii de intervenție în interes propriu în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 2900/1998, soluționat prin sentința civilă nr. 3110/1999.
Mai învederează că dreptul de creanță este prescriptibil în termen de 3 ani, termen care începe să curgă de la data la care proprietarul terenului și-a manifestat intenția de a-și însuși bunul cu privire la care s-a născut creanța, în speță de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de evacuare.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și depune concluzii scrise și chitanța nr. 209/11.02.2009, în dovedirea onorariului de avocat.
Reprezentantul intimatei - pârâtă - COM AL formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către recurentul - reclamant și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Teleorman.
Apreciază că Tribunalul Teleormana reținut în mod corect că termenul de prescripție curge în cauza dedusă judecății de la data de 22 ianuarie 2007, dată la care recurentul - reclamant a ridicat pretenții cu privire la construcție.
Subliniază că termenul de prescripție a început să curgă de la data promovării de către recurentul - reclamant a unei cereri având ca obiect accesiunea imobiliară și nu de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 3110/29.06.1999 a Judecătoriei Turnu Măgurele.
De asemenea, apreciază că instanța, în mod corect, a reținut că este înăuntrul termenului general de trei ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Arată că la data de 24.06.1997, între - COM AL și a fost încheiat un contract de asociere, în care aduce aport terenul, iar partea pe care o reprezintă s-a angajat că va finanța construirea unui imobil pe acest teren.
Mai învederează că, ulterior, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ȘI și
Subliniază că la data edificării construcției, partea pe care o reprezintă era constructor de bună-credință.
Concluzionând, solicită respingerea recursului promovat de către partea adversă, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și o reține în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 140A/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - COM AL, -, -, și
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 164/329 din 22 ianuarie 2007 la Judecătoria Turnu Măgurele reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, G, "Com Al "SRL și " " SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că este proprietarul construcției cu destinația de, sifonărie și magazin, aflată pe terenul proprietatea sa, în suprafață de 1564,43 mp, situat în intravilanul comunei S, județ T, în 62, parcelele 7/1, 7/2, 7/3.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A motivat, în esență, reclamantul că este proprietarul imobilului compus din casă, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 1643 mp (în acte) și 1564,43 mp (la măsurători), situat în comuna S, județ T, în 62, parcelele 7/1, 7/2, 7/3.
A arătat că pe acest teren, în anul 1997 s-a edificat o construcție cu destinația de, sifonărie și magazin, proprietatea -.
A susținut că prin sentința civilă nr. 3110 din 29 iunie 1999 Judecătoria Turnu Măgurelea admis cererea de intervenție formulată de (tatăl reclamantului), a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare, încheiat, pe de o parte, între reclamant și soția sa, iar pe de altă parte, " " SRL privind suprafața de 127,50 mp, s-a dispus evacuarea "" - de pe terenul în suprafață de 127,50 mp și s-a respins, ca nefondată, acțiunea în evacuare formulată de "" - împotriva reclamantului și a soției sale.
A arătat că în calitate de proprietar al terenului, pe calea accesiunii, a dobândit și proprietatea asupra construcției cu destinație de, sifonărie și magazin.
În fine, a motivat că o eventuală acțiune în pretenții reprezentând contravaloarea materialelor de construcție este prescrisă întrucât prin sentința civilă nr. 3110/29 iunie 1999 Judecătoriei Turnu Măgureles -a dispus evacuarea "" - de pe terenul de suprafață de 127,50 mp.
Pârâta "El Com Al " SRL a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 19000 lei, reprezentând contravaloarea materialelor și a muncii încorporate în imobil, precum și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sumei pretinse.
A motivat, în esență, pârâta că la data de 9 iulie 1997, și au vândut către " "SRL suprafața de 127,50 mp teren intravilan, iar la data de 24 iunie 1997 între " " SRL și "El Com Al "SRL s-a încheiat un contract de asociere prin care prima aducea ca aport terenul iar a doua se obliga să finanțeze construirea unui imobil pe acel teren.
A arătat pârâta "El Com Al " SRL că este proprietara construcției în litigiu, că este constructor de bună-credință, neputând bănui la data edificării acesteia, în 1997 că, ulterior, în 1999 se va constata nulitatea contractului de vânzare a terenului pe care se află construcția.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâtei "EI Al "SRL în ce privește plata despăgubirilor de 19.000 lei.
A motivat că termenul de prescripție a început să curgă la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.3110/29 iunie 1999 prin care s-a dispus evacuarea "" -, în prezent lichidată, întrucât "El Com Al SRL a fost acționar al "" -.
Cum în timpul procesului a decedat pârâtul G, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor:, și.
Pârâții și " "SRL au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că între pârâtul și reclamant nu există raporturi juridice, respectiv că imobilul - construcție este proprietatea "El Com Al; SRL și nu al pârâtei "; SRL.
Prin sentința civilă nr. 585 din 4 mai 2007 Judecătoria Turnu Măgurelea respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților:, " " SRL, și, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
A respins, ca rămasă fără obiect, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta "El Com Al " SRL și a constatat prescris dreptul pârâtei de a solicita obligarea reclamantului la plata despăgubirilor în sumă de 19.000 lei.
De asemenea, a respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere formulat de pârâtă "El Com "SRL privind acordarea unui drept de retenție asupra imobilului proprietatea reclamantului.
În fine, a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei "El Com "SRL și a constatat că reclamantul a dobândit, prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra construcției P + 1 etaj amplasată pe suprafața de 1564,43 mp situată în comuna S, județ
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtele "El Com Al " SRL și " "SRL s-au asociat în vederea realizării unei investiții, înființându-se astfel "Com " -, având ca asociați: (), G, "El Com Al "SRL și " " SRL, ultima aducând ca aport în natură suprafața de 127,50 mp.
A reținut prima instanță că investiția P+ 1 fost realizată de pârâta "El Com Al " SRL, pe terenul în suprafață de 127,50 mp, respectiv că această construcție este proprietatea pârâtei "El Com Al SRL, așa încât ceilalți pârâți nu au calitate procesuală pasivă.
A mai constatat că prin sentința civilă nr. 3110/1999 Judecătoria Turnu Măgurelea dispus evacuarea pârâtei "" - (în prezent dizolvată), de pe terenul în suprafață de 127,50 mp proprietatea numitului.
A reținut că pârâta "El Com Al "SRL are un drept de creanță împotriva reclamantului, drept ce putea fi valorificat în termen de 3 ani de la data când proprietarul terenului și-a manifestat intenția de a-și însuși construcția, respectiv de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de evacuare. Cum de la această dată, 14 iunie 2000, au trecut mai mult de 3 ani, a reținut ca fiind prescris dreptul pârâtei de a pretinde plata despăgubirilor.
În fine, față de dispozițiile art. 494 cod civil a admis acțiunea reclamantului și a constatat dreptul de proprietate al acestuia asupra construcției situată pe terenul în suprafață de 1564,43 mp, în comuna S, județ
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelanta pârâtă "El Com Al " SRL aceasta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat apelanta - pârâtă că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului său la acțiune în ce privește plata despăgubirilor de 19.000 lei întrucât dreptul său la acțiune s-a născut la data promovării de către reclamant a acțiunii având ca obiect accesiunea imobiliară, respectiv la 22 ianuarie 2007.
Sub același aspect, a susținut că în mod eronat prima instanță a reținut că dreptul la acțiune s-a născut la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 3110/29.06.1999 atâta timp cât apelanta - pârâtă nu a fost parte în acel dosar care oricum, avea ca obiect evacuare și nu constatarea accesiunii imobiliare.
Intimatul - reclamant și intimații - pârâți nu au formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Prin decizia civilă nr. 140 din 10 septembrie 2008, pronunțată în soluționarea apelului, Tribunalul Teleormana dispus admiterea acestuia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 3110/29 iunie 1999 (f 7 Dosar fond) sa admis cererea în interes propriu formulată de în contradictoriu cu " " SRL și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1424/1997.
De asemenea, s-a dispus evacuarea ""- de pe terenul în suprafață de 127,50 mp, s-a respins, ca nefondată, acțiunea în revendicare formulată de - "" - și a anulat ca, netimbrată, cererea de chemare în garanție formulată de - "" - și " " SRL.
Apelanta - pârâtă "El Com Al " SRL nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3110/29 iunie 1999, așa încât în mod greșit prima instanță a reținut că dreptul la acțiune al apelantei - pârâte în plata despăgubirilor începe să curgă de la data de 14 iunie 2000, când a rămas irevocabilă sentința.
Este adevărat că la data pronunțării sentinței civile nr. 3110/1999 apelanta-pârâtă "El Com Al " SRL era acționar al "" - însă aceasta nu îi conferă calitatea de parte în dosarul având ca obiect evacuarea, apelanta - pârâtă și "" - fiind persoane juridice diferite.
Ca atare, față de ape1anta - pârâtă, proprietarul terenului - intimatul - reclamant a ridicat pretenții cu privire la construcție, conform art. 494 Cod civil, la data de 22 ianuarie 2007 când a formulat acțiunea soluționată prin sentința apelată.
De la această dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 Decret 167/1958, înăuntrul căruia apelanta - pârâtă poate să pretindă intimatului - reclamant plata creanței.
În consecință, reținând că în mod greșit prima instanță a soluționat cererea reconvențională formulată de apelanta - pârâtă pe baza excepției prescripției dreptului la acțiune, fără a cerceta fondul acesteia, în temeiul art. 297 alin. (1) Cod Procedură Civilă a fost admis apelul declarat de apelanta - pârâtă "El Com Al " SRL, cu consecința desființării sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea pricinii pe fond.
Împotriva deciziei civile nr.140 A/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că Tribunalul Teleormana făcut o aplicare greșita a legii atunci când a admis apelul formulat de - - COM AL SRL motivând că dreptul la acțiune al acesteia în temeiul art.494 alin 3.pr.civ. nu a fost prescris.
Deși prin sentința civilă 3110/29.06.1999 pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele se constatase definitiv și irevocabil ca imobilul-construcție P+ 1 edificată în localitatea S Mindra, județul T pe terenul proprietatea sa este proprietatea - -, instanța de fond în baza aprecierii probelor administrate în cauză a reținut că acesta aparține apelantei pârâte - - COM AL SRL.
Prin sentința menționată 3110/1999, - - fusese evacuată din imobilul în litigiu, pierzând de la acel moment posesia acestui bun.
În mod corect instanța de fond, prin sentința civilă 585/04.05.2007 a constatat că dreptul la acțiune în despăgubiri în temeiul art.494 alin.3 civ a început să curgă de la momentul la care a fost admisă acțiunea în evacuare pe care eu recurentul reclamant a promovat-
Admițând apelul împotriva acestei sentințe, Tribunalul Teleorman motivează că apelanta - - COM AL SRL nu a fost parte în dosarul soluționat prin sentința 3110/1999 și, prin urmare, această sentință nu i-ar fi opozabilă.
Motivarea instanței nu poate fi primită, în opinia recurentului, pentru următoarele motive:
La data de 25.08.1997 s-a constituit societatea pe acțiuni - - cu sediul în comuna S, județul
Din actul constitutiv al societății (CAP.IV) reiese că structura acționariatului - - a fost formată din persoane fizice:, Gh., și persoane juridice: - AL SRL și - SRL. Pentru ca persoanele fizice și juridice anterior enumerate au fost acționari ai - -, în prezent lichidată, sentința civilă nr.3110/1999 le este opozabilă, iar efectele sentinței civile 3110/1999 au fost suportate și de - COM AL SRL ce își desfășura activitatea în acest imobil. Astfel ca nu se poate reține că - AL SRL nu a fost parte în proces și nu a cunoscut sentința pronunțată în cauza, cu atât mai mult cu cât reprezenta atât - -, cât și - - COM AL SRL.
Din momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței 3110/1999, adică din 29.06.1999 a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru valorificarea creanței de despăgubiri a proprietarului construcției împotriva proprietarului terenului.
Cum cererea a fost formulată abia la data de 09.02.2007, deci după împlinirea termenului de 3 ani, cererea de despăgubire este prescrisă cum în mod corect constatase instanța de fond.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata - AL SRL a formulat întâmpinare în cauză, pe reluând argumentele aduse în dezvoltarea motivelor de apel cu care a sesizat instanța de apel, respectiv începerea curgerii termenului de prescripție extinctivă de la data nașterii dreptului său la acțiune, după formularea de către recurent a acțiunii în accesiune imobiliară și pe baza probelor care atestă calitatea sa de finanțator al construcției edificate pe terenul aparținându-i recurentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată recursul ca nefiind fondat.
În mod corect instanța de apel a reținut că începutul cursului prescripției nu poate fi legat de momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr. 3110/1999 a Judecătoriei Turnu Măgurele, sentință ce a fost dată în litigiul ce s-a purtat între reclamanta - - și pârâții și și, ulterior, prin formularea de către intervenientul în interes propriu, a unei cereri de intervenție, în contradictoriu și cu - SRL.
Această hotărâre judecătorească nu îi este opozabilă intimatei, care nu a figurat ca parte în litigiul în care a fost emisă.
Dispozițiile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora hotărârea judecătorească obținută împotriva societății este opozabilă fiecăruia dintre asociați, invocate de recurent prin concluziile formulate în recurs nu sunt incidente în cauză, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv și cu caracter de excepție societății în nume colectiv și nu unei societăți pe acțiuni.
Argumentele recurentului, bazate pe structura acționariatului societății cu care s-a judecat anterior sunt străine de dispozițiile legale care reglementează raporturile dintre membrii asociați, precum și dintre societate și terți.
Potrivit actului constitutiv al societății -, societatea intimată a avut calitatea de acționar în cadrul acesteia, cu un aport în numerar de 28.000.000, reprezentând 62,22 % din capitalul social subscris.
Între societatea care a participat la constituirea noii societăți pe acțiuni și aceasta din urmă nu se poate considera că există identitate, fiecare dintre ele continuând a exista, ca persoane juridice distincte.
Neputând fi reținută identitatea între persoana juridică obligată în baza sentinței civile anterior menționate să evacueze imobilul construcție în privința căruia poartă litigiul, nu poate fi reținută nici începerea cursului prescripției la momentul emiterii aceste hotărâri, pentru drepturile născute din ridicarea construcției și care își află temeiul de drept în dispozițiile art. 494 Cod civil.
dreptului la obținerea de despăgubiri pentru construcția ridicată cu bună credință pe terenul unei alte persoane nu poate fi pusă în legătură decât cu momentul la care se contestă calitatea de proprietar asupra acelei construcții.
Curtea reține sub acest aspect că societatea a fost dizolvată la data de 12.04.2005 (fila 16 dosar fond), fără a se cunoaște însă modul de împărțire a activului și pasivului acesteia, iar hotărârea prin care s-a stabilit că această societate este proprietara construcției este anterioară dizolvării, situația juridică a imobilului neputând fi considerată irevocabil lămurită, din perspectiva acționariatului.
Până la momentul chemării în judecată în cauza pendinte, intimatei nu îi fusese contestat dreptul de proprietate asupra construcției, în privința căreia prima instanță a reținut că i-ar aparține, potrivit materialului probator administrat.
Opțiunea proprietarului terenului de a reține pentru el construcția efectuată de oat reia persoană, cu materiale proprii, s-a manifestat numai odată cu formularea acțiunii prin care a solicitat să se constate calitatea sa de proprietar asupra acestei construcții, astfel că, în mod corelativ, dreptul proprietarului construcției- intimata pârâtă reclamantă, de a obține valoarea materialelor și prețul muncii s-a născut numai odată cu introducerea cererii de chemare a sa în judecată, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul, respectiv la data de 22 ianuarie 2007.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, astfel încât soluția pronunțată este legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 140A/10.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - COM AL, -, -, și ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
/red /2 exemplare/26.03.2009
Judecători apel: Tribunalul Teleorman
Judecător
Judecător:
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
