Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1047/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 7255,-
DECIZIA NR. 1047
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 857 pronunțată la 20 septembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de revizuientul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-,. 3A, sector 1, cod poșral -, la Cabinetul de Avocatură în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în,-, județ P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B,-,.4,.14, sector 1.
Cerere timbrată cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuientul asistat de avocat din Baroul București, lipsind intimatul .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimatul a depus la dosar o cerere prin care solicită să i se comunice înscrisurile anexate cererii de revizuire.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare formulată de apărătorul intimatului, întrucât, odată cu cererea de revizuire, a depus la dosar și copie de pe acte, iar acestea au fost comunicate intimatului.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimat, având în vedere că i-au fost comunicate actele anexate cererii de revizuire.
Avocat depune la dosar copie certificată de pe adresa emisă de BCR, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se menționează că atât mesajul înscris pe starea financiară, respectiv "la dispoziția domnului ", cât și calculul făcut, nu aparține băncii.
De asemenea, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 5 pr.civilă, întrucât prin decizia nr. 857 pronunțată la 20 septembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a evocat fondul, iar revizuientul, după data pronunțării, a intrat în posesia unui înscris care nu au putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Revizuientul, la data de 14.11.2009, atunci când a reușit să consulte dosarul penal nr. 839/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, a luat cunoștință de adresa înaintată de BCR -Agenția către DNA-Serviciul Teritorial Ploiești, în care se arată " atragem atenția asupra faptului că mesajul înscris pe starea financiară, respectiv "la dispoziția domnului ", nu aparține băncii, ca de altfel și calculul făcut".
Chiar dacă această adresă este emisă ulterior pronunțării deciziei nr. 857/2007, nu se poate susține că nu poate servi drept temei al revizuirii, deoarece aceasta se referă la două înscrisuri existente în dosarul de recurs, respectiv adresa nr. 1284/2007 eliberată de BCR și Starea financiară client din 14.06.2006.
Mai arată că, în mod greșit, instanța de recurs a apreciat că actul aflat la fila 41 din dosarul de fond a demonstrat că diferența de preț stabilită prin antecontractul de vânzare-cumpărare a fost pusă la dispoziția revizuientului.
Din adresa nr. 1519/2007 eliberată de BCR, dar și din declarațiile date în dosarul penal de și G -, rezultă că nu s-a pus la dispoziția revizuientului nicio sumă de bani, întrucât, pe de o parte, era o stare financiară privind pe, iar pe de altă parte, mențiunea "la dispoziția domnului " și conversia sumelor nu aparțineau băncii.
Solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, solicitat, în principal, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul (teren și construcție) situat în orașul,-, imobil a fi promis a fi vândut prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2689/04.10.2003 la BNP - B; în subsidiar, reclamantul a solicitat să se dispună rezoluțiunea acestui antecontract de vânzare-cumpărare, cu restabilirea situației anterioare și obligarea pârâtului la plata contravalorii îmbunătățirilor și reparațiilor capitale efectuate la imobil și cu acordarea unui drept de retenție asupra imobilului, până la achitarea integrală a tuturor sumelor datorate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza antecontractului anterior menționat, s-au stabilit obligații pentru ambele părți și, în principal, pentru promitentul vânzător care a solicitat stabilirea termenului de 15.03.2003 pentru perfectarea tuturor actelor necesare vânzării; termenul a fost depășit, drept pentru care, reclamantul l-a somat pe pârât să se prezinte la biroul notarial pentru a-și exprima punctul de vedere referitor la vânzare, reclamantul întocmind și dosarul cadastral pe care l-a predat pârâtului în vederea solicitării intabulării, ceea ce pârâtul nu a făcut.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că în cauză a intervenit rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare datorită nerespectării de către promitentul cumpărător a obligațiilor inserate în contract, susținând că, reclamantul avea obligația să procure toate documentele necesare în vederea eliberării autorizației de construire, pentru lucrările de renovare pe care reclamantul intenționa să le efectueze.
Pârâtul a susținut că nu a solicitat intabularea în Cartea Funciară a dreptului său de proprietate asupra imobilului, datorită culpei reclamantului care nu a reglementat situația lucrărilor de construire executate ilegal și era convins că cererea sa de intabulare, ar fi fost respinsă.
S-a apreciat, că în cauză nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare deoarece părțile au inserat în cuprinsul contractului o clauză de dezicere reglementând și condițiile în care operează aceasta și nu este vorba despre situația în care una din părți să refuze nejustificat autentificarea vânzării, iar reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Prin sentința civilă nr.2578/10.04.2006 a Judecătoriei Sectorului 6 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de către reclamantul, împotriva pârâtului, în favoarea Judecătoriei Sinaia, în raport de dispozițiile art.13 Cod procedură civilă.
La Judecătoria Sinaia, dosarul a fost înregistrat la nr.723/2006, iar reclamantul și- precizat acțiunea în sensul că, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în orașul,-, județul
Prin sentința civilă nr.726/15.06.2006, Judecătoria Sinaia, a admis acțiunea precizată formulată de reclamant, a constatat valabilitatea vânzării - cumpărării imobilului situat în,-, județul P, compus din teren în suprafață de 2063 și construcția edificată pe acesta, formată din parter, etaj, mansardă, prezenta hotărâre urmând să țină loc de act de vânzare-cumpărare și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 4178 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între părți s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2869 din 04.10.2002 la Biroul Notarului Public, reclamantul având calitatea de promitent cumpărător, iar pârâtul, calitatea de promitent vânzător.
Antecontractul de vânzare-cumpărare a avut ca obiect imobilul situat în orașul,-, județul P, compus din teren în suprafață de 2046,25 mp și construcția edificată pe acesta format din subsol, parter și etaj, prețul pentru vânzare fiind suma de 40000 USD, din care la data autentificării antecontractului s-a predat suma de 3000 USD, urmând ca restul sumei să se achite tot în aceeași valută, la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare. Părțile au stabilit pentru perfectarea în forma autentică a actului de vânzare-cumpărare, data de 15.03.2003, instituindu-se că în cazul în care părțile nu-și respectă obligațiile de a vinde și respectiv de a cumpăra imobilul, să fie obligate la plata anumitor sume pentru nerespectarea acestor obligații.
A reținut instanța de fond că, în cuprinsul actului, părțile au convenit ca promitentul cumpărător să folosească imobilul începând cu data autentificării actului, în sensul că acesta poată să locuiască în imobil și să-l renoveze, la libera sa apreciere. -cumpărător l-a notificat de două ori pe promitentul vânzător, în vederea încheierii contractului, la datele de 01.08.2003 și 08.06.2003, reclamantul fiind cel care, după ce a primit de la pârât actele necesare în vederea întocmirii documentației cadastrale, a procedat la întocmirea acestei documentații și a predat-o pârâtului în vederea formulării cererii de intabulare la Biroul de Carte Funciară, însă pârâtul nici până în prezent nu a formulat această cerere.
A reținut instanța de fond că reclamantul a efectuat o serie de lucrări de renovare și îmbunătățire a imobilului, din moment ce pârâtul a fost de acord cu "renovarea la libera apreciere" a reclamantului, iar obligația solicitării autorizației de construire revenea exclusiv pârâtului, în calitatea sa de proprietar, neputând fi solicitată de reclamant în baza unui act prin care nu a fost transmisă proprietatea.
Instanța de fond a apreciat că în antecontractul încheiat între părți, nu este inserată o clauză cu caracter de dezicere, ci de fapt părțile au hotărât stabilirea unor sancțiuni reprezentând plata unor sume de bani pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor ce le incumbau potrivit actului.
S-a arătat că pârâtul nu-și poate invoca propria culpă pentru desființarea contractului, din moment ce actul în formă autentică nu s-a putut perfecta, exclusiv din vina sa.
În baza art. 1073-1077 cod civil instanța a pronunțat o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, reținând că imobilul se găsește în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale, admițând acțiunea, astfel cum a fost precizată, urmând să opereze transferul proprietății de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul a formulat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică apelantul-pârât sentința, arătând că acțiunea introdusă de reclamant era prescrisă, dat fiind faptul că dreptul său la acțiune s-a născut la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare și anume la data de 4.10.2002 și s-a împlinit conform termenului general de prescripție la data de 4.10.2005.
O altă critică se referă la faptul că, în mod greșit a fost admisă acțiunea întrucât intimatul reclamant nu și-a îndeplinit propriile obligații asumate prin antecontract, respectiv nu s-a prezentat la încheierea actului de vânzare-cumpărare în termenul stabilit de antecontract, iar notificarea pe care acesta i-a comunicat-o este din 25.06.2003, la mai mult de 30 de zile, de la data până la care părțile au stabilit-o în antecontract ca dată limită de încheiere a contractului.
Menționează că instanța de fond în mod netemeinic nu a ținut cont de faptul că, în antecontract, s-a prevăzut termenul de 15.03.2003 ca termen cert și extinctiv, care determina data la care obligația se stinge.
Apelantul, arată că intimatul reclamant a executat lucrări, care depășesc cu mult noțiunea de renovări, în înțelesul pe care îl conveniseră în cadrul convenției, fapt care constituie o încălcare gravă a termenilor contractului.
Arată apelantul, că instanța de fond, neîntemeiat, nu a ținut cont de faptul că, părțile au trecut în antecontractul de vânzare-cumpărare, o clauză de răzgândire, în raport de care acțiunea trebuia să fie respinsă.
Susține apelantul-pârât, că în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea, omițând să constate că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, nu produce efecte translative de proprietate, ci dă naștere unui drept de creanță, în temeiul căruia una din părți se obligă în viitor, să vândă un anumit bun.
Critică apelantul-pârât sentința, arătând că în mod netemeinic a fost respinsă cererea sa reconvențională, întrucât acțiunea în rezoluțiune este la îndemâna părții în privința căreia angajamentul nu s-a executat, parte care are alegerea fie să solicite executarea convenției, fie să ceară desființarea acesteia, cu daune interese.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare, dar a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
La data de 5.12.2006, tribunalul a dispus, în baza art.295 Cod procedură civilă, completarea probatoriilor cu acte și martori, în ceea ce privește îndeplinirea sa neîndeplinirea de către pârâți a obligațiilor asumate.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr.116 din 20 februarie 2007, prin care s-a admis apelul, s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea principală. S-a admis cererea reconvențională și s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2689/4 octombrie 2004.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că, acțiunea nu este prescrisă, întrucât termenul de prescripție începe să curgă începând cu data de 15.03.2003, data înscrisă în contract, și nu 4.02.2002.
Pe fond s-a menționat că în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, s-a prevăzut ca preț al vânzării imobilelor suma de 3000 dolari, iar restul de 37.000 dolari, s-a stipulat că urmează a fi achitați de către promitentul-cumpărător la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Intimatul-reclamant nu a achitat restul sumei de 37.000 dolari apelantului-pârât, sancțiunea neplății prețului fiind rezoluțiunea contractului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primul motiv de recurs vizează cererea reconvențională formulată de pârât, care fost admisă în mod greșit, respectiv, cu încălcarea dispozițiilor art.3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, chiar și în situația în care, acest termen se socotește că începe să curgă începând cu data de 15.03.2003.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că deși s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nu s-a stabilit nimic privitor la consecințele acestei rezoluțiuni și anume nu se dispune repunerea părților în situația anterioară sau restituirea prestațiilor făcute de părți. De asemenea, se lasă nesoluționată problema investițiilor făcute de în acest imobil.
Celelalte motive de recurs invocate de recurent vizează admiterea, administrarea și aprecierea probelor, în sensul că deși s-au administrat noi probe în calea de atac a apelului, acestea nu au schimbat cu nimic situația de fapt reținută de instanța fondului și nici nu au fost luate în calcul la pronunțarea deciziei recurate.
Se evidențiază în acest sens că s-a reținut greșit neplata prețului contractului, deși la dosar se află acte depuse care atestă achitarea integrală a prețului negociat.
Prin decizia civilă nr. 857 pronunțată la 20 septembrie 2007, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul și a modificat decizia nr.116/20 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.626/15.06.2006 pronunțată de Judecătoria Sinaia în contradictoriu cu reclamantul, menținând dispozițiile sentinței civile nr.626/15.06.2006 pronunțată de Judecătoria Sinaia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că între părțile litigante s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2869/4 octombrie 2002, iar obiectul antecontractului îl constituie imobilul situat în,-, județul P, compus din teren în suprafață de 2046,25 mp și construcția edificată pe acesta, prețul vânzării stabilit de pârâți fiind în sumă de 40.000 USD din care, la data autentificării antecontractului s-a predat suma de 3.000 dolari, urmând ca restul sumei să se achite la data perfectării actului și anume 15 martie 2003.
S-a mai reținut că în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare părțile contractante au stipulat că începând cu data încheierii promisiunii de vânzare, cumpărătorul poate folosi imobilul și să-l renoveze la libera sa apreciere. La fila doi din antecontract se află stipulată și o "clauză", care de fapt este o convenție accesorie.
Convenția accesorie a antecontractului de vânzare-cumpărare în virtutea căreia cumpărătorul avansează la încheierea contractului o sumă de bani vânzătorului, sumă care, de regulă, reprezintă o parte din preț și pe care o pierde în favoarea acesteia din urmă, atunci când contractul nu se execută din culpa sa, sau pe care vânzătorul, având-o primită, este obligat să o restituie îndoit, dacă el se află în culpă cu privire la neexecutarea contractului, ca regulă în dreptul civil român are caracter confirmator.
Instanța a mai reținut că partea care nu este în culpă are libertatea să pretindă fie executarea silită a contractului, fie să se prevaleze de clauză, însă partenerii contractului pot conferi și caracterul unei clauze de dezicere, adică de desființare a contractului prin voința uneia dintre ele, cu pierderea avansului, sau după caz, cu restituirea dublului acesteia, fără ca cealaltă parte să pretindă executarea.
Se mai arată că acest caracter este derogatoriu și de aceea trebuie anume specificat în convenție, întrucât în absența manifestării exprese și clare de voință nu se poate prezuma intenția părților de a deroga de la principiul nerevocabilității contractului prin manifestarea unilaterală de voință a uneia dintre părți.
Apreciază instanța de recurs că în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, clauza inserată nu poate fi calificată ca fiind o clauză de dezicere, pentru că nu s-a specificat expres și clar voința părților, astfel încât, clauza, conform dreptului civil român, are un caracter confirmator, deci partea care nu este în culpă, respectiv, reclamantul, poate să pretindă executarea contractului.
Totodată, s-a apreciat că instanța fondului a reținut corect culpa pârâtului în neexecutarea contractului, întrucât acesta nu a îndeplinit formalitățile de intabulare a actelor de proprietate în Cartea Funciară a Biroului de Carte Funciară de pe lângă judecătoria competentă așa cum s-a obligat prin contract.
Apărările pârâtului în acest sens nu au suport legal, întrucât nu exista nicio legătură între lucrările efectuate la imobil de reclamant și documentația pe care pârâtul trebuia să o întocmească pentru perfectarea actului.
Din răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului se desprinde cert ideea că acesta nu mai este de acord cu prețul stabilit prin antecontractul de vânzare-cumpărare. Or, în contractul încheiat între părți s-a arătat expres, privitor la preț, că acesta va rămâne același și la data perfectării actului.
S-a mai arătat că așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamantul este de acord cu achitarea integrală a diferenței de preț stabilită de contractanți, preț ce a fost "pus la dispoziția" vânzătorului, așa cum rezultă din actul depus la dosar la fila 41 dosar fond. Acest act atestă că reclamantul are în contul său suma de 24.000 Euro echivalent a 84917 RON, deci 35.225 dolari ce urmează să fie încasați de pârâtul.
Potrivit art.1294, 1295 Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată de cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi preluat și prețul încă nu se va fi numărat.
Față de textul de lege sus-arătat, instanța de recurs a apreciat că este cert că vânzarea între părți este perfectă din momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, iar instanța de judecată urmează ca în baza art.1073 - 1077 Cod civil să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Concluzionând, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, a admis recursul, a modificat în tot decizia recurată și pe fond a menținut, ca legală și temeinică, sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sinaia.
La data de 11 noiembrie 2009, a formulat cerere revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 cod pr. civilă, arătând că după pronunțarea hotărârii de către instanța de recurs au apărut acte, respectiv adresa BCR - Agenția nr.1519/01.11.2007 către - Serviciul Teritorial Ploiești, cât și declarațiile date în fața organelor de urmările penală în dosarul nr.839/P/2008 de către și G - cu referire la diferența de bani aferentă antecontractului de vânzare cumpărare, care nu a fost niciodată la dispoziția sa.
În aceste condiții, revizuientul a arătat că dacă această situație de fapt ar fi fost cunoscută de către instanța de recurs ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții.
Anexat cererii de revizuire s-au depus: decizia împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire și actele de care se face vorbire în aceasta, solicitând admiterea cererii, iar pe fond anularea deciziei și respingerea recursului declarat de reclamantul.
Curtea, analizând cererea de revizuire de față, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a deciziei pronunțate de instanța de recurs, apreciază că aceasta din urmă este legală și temeinică, având în vedere următoarele considerente:
Cererea de revizuire formulată de revizuient este întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 cod pr.civilă, dispoziții în conformitate cu care revizuirea unei hotărâri irevocabile se poate cere "dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Raportând dispozițiile legale sus menționate la situația de fapt dedusă judecății, Curtea apreciază că acestea nu au incidență, deoarece, pentru admisibilitatea unei astfel de cereri, conform textului de lege sus arătat, trebuie îndeplinite anumite condiții și anume: descoperirea unor înscrisuri, să se producă dovezi că acestea au fost reținute de partea potrivnică sau că nu au putut fi înfățișate mai presus de voința părții, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat ultima hotărâre pronunțată, cea a instanței de recurs, toate aceste aspecte nu au fost dovedite de către revizuient.
Cu referire la aceste înscrisuri anexate cererii, acestea au fost invocate și pe calea altor căi extraordinare de atac, întrucât revizuientul a promovat, conform deciziei civile nr.1178/14.11.2007 contestație în anulare împotriva acelorași decizii ce a fost respinsă ca nefondată, cât și o alte două cereri de revizuire, întemeiate pe disp.art.322 pct.4 și art.322 pct.5 cod pr.civilă, care prin decizia civilă nr.1307/17.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, au fost prima anulată pentru netimbrare, iar cea de a doua respinsă ca nefondată.
Având în vedere cele precizate mai sus, întrucât revizuientul a promovat prezenta revizuire, invocând aceleași dispoziții legale ce au fost avute în vedere printr- decizie ce a avut ca obiect aceeași cerere și temei juridic precizat prin prezenta cerere, Curtea urmează a respinge cererea de revizuire formulată de revizuient ca inadmisibilă, a menține ca legală și temeinică decizia pronunțată de aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererii de revizuire a deciziei civile nr. 857 pronunțată la 20 septembrie 2007 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de revizuientul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-,. 3A, sector 1, cod poștal -, la Cabinetul de Avocatură în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în,-, județ P și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B,-,.4,.14, sector 1, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Fiind în concediu fără plată Fiind în concediu fără plată
Se semnează de Se semnează de
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
Red./tehnored.AP/CC
6 ex.28.12.2009
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
