Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (823/2009)
Completul 1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 106
Ședința publică de la 15.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - I -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 97 din 23.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și GUVERNUL ROMÂNIEI.
are ca obiect - acțiune în constatare - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsind apelantul - reclamant și intimatul - pârât Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 17.11.2009, apelantul - reclamant a depus cerere de repunere pe rol.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de repunere pe rol.
Curtea în baza art. 245 cod procedură civilă repune cauza pe rol, după care acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.12.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată STATUL ROMÂN prin MINISTERUL D E FINANȚE și GUVERNUL ROMÂNIEI, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că, prin sentință, a fost discriminat de pârâți, care nu au respectat principiile prevăzute de art.1 alin.3 și 5 și art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, când au emis actele de înstrăinare a acțiunilor deținute de Statul Român la.; să fie obligați pârâții să îi vândă în aceleași condiții și la același preț un număr egal cu cel al acțiunilor oferite și vândute fostului președinte al - și să repare gravul prejudiciu moral și material pe care l-au produs reclamantului prin această discriminare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâtul Guvernul României, printr-o serie de acte adoptate ilegal, a făcut posibilă vânzarea pachetului de acțiuni de 8% din capitalul social al, cu excluderea abuzivă a celorlalți salariați, care munceau sau care munciseră în economia națională, printre care se număra și reclamantul.
Prin această excludere, reclamantul a susținut că a suferit în mod evident un grav prejudiciu material și moral, ce se impune a fi acoperit de către pârâți.
În drept, a invocat dispozițiile art.1 alin.3 și 5 și art.16 alin.1 și 2 din Constituția României și Convențiile europene în materie.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția nulității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.ultim Cod de procedură civilă.
În motivarea primei excepții, s-a susținut că acțiunea formulată de reclamant vizează constatarea existenței sau neexistenței unui drept și se impune a fi timbrată în conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997, în caz contrar urmând a fi anulată ca netimbrată.
În susținerea celei de-a doua excepții, pârâtul a invocat dispozițiile art.112 Cod de procedură civilă și faptul că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant nu este motivată în fapt și în drept.
În susținerea ultimei excepții invocată prin întâmpinare, privind lipsa calității procesuale pasive a Guvernului României, s-a susținut că acesta este un organ colegial, fără personalitate juridică civilă, care asigură realizarea politicii interne și externe a țării, precum și conducerea generală a administrației publice și poate sta în justiție numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.
Prin sentința civilă nr.97/23.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în conformitate cu dispozițiile art.133 alin.1 Cod de procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit textului de lege menționat anterior, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
S-a reținut, totodată, că potrivit dispozițiilor art.1 ale aceluiași articol, lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecății, dar s-a apreciat că această din urmă prevedere legală nu poate fi aplicată în cauză, deoarece lipsa semnăturii a fost constatată la primul termen de judecată, termen la care reclamantul nu s-a prezentat, iar pârâtul a solicitat prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut, în esență, că prin soluția pronunțată, instanța de fond a încălcat prevederile art.129 alin.5 și 6 Cod de procedură civilă, care reglementează rolul activ al judecătorului în soluționarea unei cauze, precum și prevederile Constituției și ale Legii nr.303/2004.
La termenul de judecată din data de 11.05.2009, instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea apelantului reclamant, la termenul de judecată din data de 11.05.2009.
Analizând sentința instanței de fond în raport de criticile formulate de apelant, Curtea va reține că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.133 alin.2 Cod de procedură civilă, lipsa semnăturii pe o cerere de chemare în judecată poate fi împlinită în tot cursul judecății, iar dacă pârâtul invocă această lipsă, reclamantul trebuie să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
Acest text de lege reglementează în mod clar posibilitatea acoperirii nulității cererii de chemare în judecată prevăzută la alin.1 din același articol, prin semnarea acesteia de către reclamant, fie în tot cursul judecății, fie până la prima zi de înfățișare următoare, în cazul în care lipsa a fost invocată de pârât și se aplică indiferent de faptul că pârâtul a solicitat sau nu judecarea cauzei în lipsă.
Din actele dosarului instanței de fond, rezultă că pârâții nu au invocat în fața acestei instanțe lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată, situație în care erau incidente în cauză dispozițiile art.133 alin.2 teza I Cod de procedură civilă, iar reclamantul putea suplini această lipsă în tot cursul judecării cauzei, chiar dacă prin întâmpinare pârâtul Guvernul României solicita judecarea cauzei în lipsă.
Această mențiune făcută în întâmpinare de către pârâtul Guvernul României, întemeiată în drept pe dispozițiile art.242 alin.ultim Cod de procedură civilă, îndreptățea instanța de fond să procedeze la soluționarea cauzei, chiar în lipsa părților, dar în nici un caz nu excludea aplicarea dispozițiilor legale menționate anterior.
În aplicarea acestei dispoziții și a dispozițiilor art.129 pct.5 Cod de procedură civilă, care reglementează rolul activ al judecătorului, instanța de fond, constatând lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată, era obligată să dispună citarea acestuia în vederea suplinirii acestei lipse, în conformitate cu dispozițiile art.133 alin.1 Cod de procedură civilă, și numai dacă acesta nu s-ar fi prezentat pentru a suplini această lipsă, putea constata nulitatea acțiunii.
Neprocedând astfel și constatând nulitatea acțiunii reclamantului, în lipsa părților, la primul termen de judecată, instanța de fond a creat acestuia un grav prejudiciu constând în nesoluționarea pe fond a cererii sale, prejudiciu care nu poate fi înlăturat decât prin admiterea apelului, în conformitate cu dispozițiile art.297 Cod de procedură civilă, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - reclamant, domiciliat în B,-,.3C,.23, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 97 din 23.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnored.
5 ex/18.02.2010
------------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
