Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1065/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1065/
Ședința publică din 19 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Tg.M, str.- nr.57, împotriva deciziei civile nr.366 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta recurentului reclamant, av. și reprezentanta intimatei pârâte Primăria mun. Târgu M, consilier juridic, lipsă fiind intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 439,58 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 12) și timbre judiciare în valoare de 3,50 lei, anulate la dosar, iar intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de M, a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantelor părților câte un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantele părților declară că au luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu solicită acordarea unui termen pentru studierea acestui înscris.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile introductive de instanță.
Reprezentanta intimatei pârâte Primăria mun. Târgu M solicită respingerea recursului, apreciind că acțiunea introductivă de instanță are caracterul unei acțiuni în realizare, nu a unei acțiuni în constatare, solicitând a se constata, în consecință, că acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4515 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Târgu -M în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-M ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 366 din 19 decembrie 20+07, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sus-menționatei hotărâri, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului a arătat că sentința penală nr. 32 din 2 aprilie 1972 pronunțată de Tribunalul Județean M este singurul act în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea Statului. În tot cuprinsul sentinței penale nu se motivează în nici un fel necesitatea confiscării averii tatălui său.
În opinia lui, măsura confiscării nu putea fi dispusă decât în cazul în care s-ar fi constatat că, cu sumele de bani rezultate din comiterea faptelor penale s-ar fi cumpărat casa, însă dobândirea imobilului nici o legătură cu activitatea infracțională, deoarece modul de dobândire este moștenirea legală, astfel că nu se pune problema plății vreunui preț sau a vreunei sume de bani cu alt titlu.
La data de 1 februarie 1986 întreaga sumă datorată de către tatăl reclamantului părții civile era achitată integral. Important de observat este și conținutul alineatului al doilea din adresa nr. 7665 din 17 mai 1976 (fila 7 dosar de fond).
În condițiile în care prejudiciul a fost reparat integral prin plată, păstrarea în continuare a imobilului confiscat în patrimoniul statului echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Practic sunt în situația unei duble executări a tatălui său în privința laturii civile a acelui dosar penal.
Singura parte vătămată constituită parte civilă în dosarul penal este Târgu-M, astfel că este exclusă orice altă discuție referitoare la repararea prejudiciului în beneficiul statului, pe lângă reparația acestuia față de întreprindere.
În toată perioada, până la momentul decesului, părinții lui au locuit în întreg imobilul, cota de parte având-o în proprietate, iar pentru cota de parte având contract de închiriere.
Prin Dispoziția nr. 342 din 31 ianuarie 2006 s-a respins cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de restituire a acestei părți din imobil în natură, tocmai pentru considerentul că infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamantului, nu avea natură politică.
Cei condamnați la măsura confiscării averii în fostul regim au uzat în foarte multe cazuri de calea extraordinară a recursului în anulare împotriva hotărârii penale de condamnare, iar în majoritatea situațiilor aceste căi de atac au fost admise, iar măsura confiscării anulată ca fiind abuzivă, însă pentru că în prezent calea de atac extraordinară a recursului în anulare nu mai este reglementată, drepturile reclamantului de a cere anularea măsurii confiscării abuzive nu mai pot fi valorificate decât pe această cale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei civile recurate ca temeinică și legală. Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Mam ai solicitat instanței să constate lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și prin urmare să se dispună scoaterea acestuia din culpă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod temeinic și legal au stabilit, instanța de fond și cea de apel, că măsura confiscării averii privind cota de parte din casa situată în Târgu-M- nu este abuzivă, întrucât a fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă - sentința penală nr. 32/1973 a Tribunalului Județean
Tot corectă este și reținerea că măsura confiscării cotei din casa inculpatului (tatăl reclamantului) nu are legătură cu dobândirea ei prin moștenire, confiscarea averii fiind o pedeapsă penală complementară prevăzută de art. 68 din Codul penal în vigoare la acea dată.
Măsura confiscării averii în mod cert nu a avut vreun rol de garanție pentru repararea prejudiciului ci a constituit o pedeapsă penală complementară pentru infracțiunea de complicitate la delapidare în formă continuată fără legătură cu modul de dobândire a casei. Invocarea conținutului adresei de la fila 7 dosar de fond, nu poate fi admisă ca și probă pertinentă și concludentă, care să răstoarne celelalte probe administrate în cauză sau care să fie "izvor de drept" sau act prin care se interpretează dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Potrivit Codului penal în vigoare la acel moment, pedeapsa confiscării averii în situația săvârșirii infracțiunii de delapidare avea caracterul unei pedepse complementare, era obligatorie și executabilă (art. 52 Cod penal).
Pe calea unei acțiuni civile în constatare este imposibil să se analizeze legalitatea unei hotărâri judecătorești penale, din perspectiva legislației în vigoare în prezent.
Prin modul de redactare a acțiunii civile, aceasta tinde a se finaliza ca o adevărată acțiune în revendicare imobiliară de drept comun.
Nu sunt aplicabile prevederile art. 992 cod civil întrucât confiscarea averii era datorată, în temeiul sentinței penale sus-amintite, astfel că nu s-a făcut o plată nedatorată și în consecință, nu există obligația de restituire.
Legiuitorul este cel care a decis că bunurile intrate în patrimoniul statului în temeiul unor hotărâri judecătorești penale nu pot face obiectul unor legi reparatorii. O singură excepție a fost admisă, de strictă interpretare și aplicare: imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică (art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001).
În ceea ce privește îmbogățirea fără justă cauză, instanța de fond și de apel au stabilit în mod legal că nu este aplicabile acest principiu, pentru că patrimoniul statului nu s-a mărit în detrimentul patrimoniului tatălui reclamantului, fără ca pentru aceasta să existe un temei. Temeiul legal este chiar sentința penală nr. 32/1973 a Tribunalului Județean M, care nici până în prezent nu a fost desființată.
Toate cele reținute mai sus duc la concluzia că în speță nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. Instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul acestuia. Hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Ca atare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.366 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-29.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
