Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1075/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(402/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1075
Ședința publică din 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă Administrația Protocolului de Stat, împotriva deciziei civile nr. 1215 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, Prefectura Municipiului B, Prefectul Municipiului B și cu intimații intervenienți - și.
Cauza are ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic pentru recurenta reclamantă Administrația Protocolului de Stat, în baza delegației pe care o depune la dosar, avocații pentru intimata pârâtă, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București (fila 70), respectiv pentru intimata intervenientă -, în baza împuternicirii nr. 20317/2009, eliberată de Baroul București (fila 38), precum și intimata intervenientă; lipsesc intimații pârâți, Prefectura Municipiului B și Prefectul Municipiului
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimata intervenientă a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere și o copie a raportului de expertiză întocmit în cauză de
Este legitimată intimata intervenientă, CNP -, care prezintă cartea de identitate seria - nr. - eliberată de Secția 2 Poliție, la data de 22.06.2005.
Reprezentantul recurentei reclamante arată că a făcut demersuri pentru a obține, potrivit dispozițiilor cuprinse în încheierea de ședință de la termenul anterior, originalul schiței despre care se susține că ar fi un fals.
Depune la dosar copia schiței cadastrale a imobilului în litigiu, din care reiese că terenul este cel menționat în protocolul încheiat la data de 17 iunie 1996.
Solicită acordarea unui termen pentru a obține și a depune la dosar schița contestată.
Curtea pune în discuția părților cererea intimatei interveniente privind înscrierea în fals.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea cererii de înscriere în fals, rezultatul acestui demers neavând relevanță în cauză. Indiferent dacă schița respectivă este falsă ori nu, instanța are la dispoziție pentru a se pronunța numai raportul de expertiză.
Legat de diferențele dintre procesul verbal și mențiunile din hotărârea de guvern, consideră că urmează a fi avute în vedere doar acestea din urmă.
În plus, partea avea obligația să aducă la îndeplinire obligațiile prevăzute la art. 180 din Codul d e Procedură Civilă, beneficiind și de suficient timp pentru aceasta, aproximativ o lună, astfel încât se opune și amânării solicitate.
Avocatul intimatei interveniente - pune aceleași concluzii, precizând că în anexele 2 și 3 la raportul de expertiză se arată că terenurile nu se suprapun, schița anexă nefiind relevantă.
La solicitarea instanței, intimata intervenientă arată că se opune la amânarea judecății, iar, cu privire la înscrierea în fals, apreciază că Administrația Protocolului de Stat putea face verificări și prezenta o schiță valabilă în cei 5 ani de când i s-a cerut acest lucru. Atât timp cât partea nu prezintă originalul acestui act, insistă în cererea sa de înscriere în fals, odată ce ambii experți desemnați de instanță au ajuns la concluzia că nu există suprapunere între terenuri.
În urma deliberării, în raport de prevederile art. 180 și următoarele din Codul d e Procedură Civilă, Curtea respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentei reclamante Administrația Protocolului de Stat, ca nefondată, având în vedere că încă de acum trei termene, respectiv din data de 23.03.2009, i s- pus în vedere recurentei să depună originalul înscrisului, aceasta inițiind demersuri de-abia cu puțin timp înaintea acestui termen de judecată.
Având în vedere că la dosar nu s-a depus originalul înscrisului reclamat ca fals, în conformitate cu prevederile art. 180 al. 1 Cpc. Curtea apreciază că cererea de înscriere în fals este neîntemeiată, neputându-se proceda la cercetarea înscrisului, în lipsa originalului. Curtea urmează ca în baza art. 139 al. 1 Cpc, pentru aceste motive, să nu țină seama de înscris.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de noi probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante Administrația Protocolului de Stat solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă. Solicită: în esență, casarea hotărârii și, constatându-se că instituția pe care o reprezintă are calitate procesuală activă, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solicită, de asemenea, amânarea pronunțării, în vedere formulării de concluzii scrise.
Avocatul intimatei pârâte susține că, potrivit art. 11 din nr.OG 19/2002, terenurile aflate în administrarea Administrația Protocolului de Stat se vând dacă au situația juridică lămurită.
În speță, s-a stabilit prin probele administrate că nu există identitate între terenul aflat în administrarea recurentei și cel menționat în titlul de proprietate.
Solicită, în consecință, respingerea recursului și depune note scrise, arătând că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocatul intimatei interveniente - solicită, la rândul său, respingerea recursului, ținând seama de faptul că, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, este vorba despre două terenuri distincte. De altfel, nici oficiul de cadastru nu a avizat documentația cu privire la înscrierea în cartea funciară, întrucât aceasta viza o altă suprafață de teren.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata intervenientă solicită respingerea cererii și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se observa că prin cele două rapoarte de expertiză s-a stabilit clar că cele două suprafețe de teren nu se suprapun, iar Administrația Protocolului de Stat nu a prezentat alte înscrisuri decât cele avute în vedere de către experți.
Curtea reține dosarul spre soluționare, urmând a aprecia asupra cererii privind amânarea pronunțării.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 05 iunie 2003 sub nr. 6905/2003, reclamanta Administrația Protocolului de Stat a solicitat în contradictoriu cu pârâții, Prefectul Municipiului B și Prefectura Municipiului B constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001 și a Titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001, precum și radierea din cartea funciară a oricărui drept real înscris în favoarea beneficiarului Ordinului și Titlului de Proprietate, domnul.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că terenul situat în-, în zona Lacul - Clubul Sportiv Voința, se află în proprietatea statului și în administrarea Administrația Protocolului de Stat, iar Ordinul Prefectului nr. 427/2001 și Titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 sunt emise cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 18/1991. A menționat reclamanta că terenul în cauză a fost preluat de către Administrația Protocolului de Stat de la Consiliul Local al Municipiului B printr-un Protocol încheiat la data de 17 iunie 1996, și în mod ilegal, având în vedere faptul că terenul nu se afla la dispoziția Comisiei de Aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectura a emis Ordinul nr. 427 din 14 septembrie 2001 precum și Titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 iulie 2001 pentru o suprafață de teren de 4.814 mp. ce se suprapune cu terenul administrat de Administrația Protocolului de Stat în-.
A arătat reclamanta că emiterea actelor administrative în aplicarea Legii nr. 18/1991 s-a făcut în beneficiul unei persoane care nu era îndreptățită să i se restituie terenul, întrucât pârâtul nu este fostul proprietar al terenului și nici moștenitorul acestuia, ci este doar titularul unor drepturi litigioase cumpărate în cadrul unui proces de revendicare.
S-a mai arătat că terenul în suprafață totală de 62.000 mp. a trecut din administrarea Consiliul Local al Municipiului B în administrarea Administrația Protocolului de Stat ca urmare a prevederilor HG nr. 639/1995 modificată prin HG nr. 64/1996 și se regăsește în lista anexă la HG nr. 64/1996 la poziția 53, astfel încât la data când au fost emise actele administrative în discuție, terenul nu se mai afla în administrarea Consiliul Local al Municipiului B și Prefectura nu mai putea dispune de bunul imobil, reclamanta susținând că Ordinul nr. 427/2001 și Titlul de proprietate nr- sunt lipsite de obiect.
De asemenea, reclamanta a arătat că cele două acte atacate au fost emise prin fraudă la lege, prin încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 36 și 41 ale Legii nr. 18/1991 republicată, precum și a prevederilor HG nr. 639/1995, modificată prin HG nr. 64/1996, precum și HG nr. 854/2000 și HG nr. 533/2002.
Actele atacate, a susținut reclamanta, sunt nule absolut pentru cauză nelicită, în conformitate cu prevederile art. 968 teza 1 Cod civil, potrivit căruia "cauza este nelicită când este prohibită de legi", întrucât terenul în litigiu nu putea face obiectul aplicării Legii nr. 18/1991 republicată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe act. 3 pct. 2, art. 36, art. 41 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 111 Cod de procedură civilă, art. 968 Cod civil, HG nr. 639/1995, HG nr. 64/1996, HG nr. 854/2000, HG nr. 533/2002.
La termenul din 01 septembrie 2003 reclamanta și-a precizat cererea, arătând că prin Hotărârea nr. 894 din 11 iunie 2003 Comisiei Municipiului Baf ost revocat art. 4 din Hotărârea nr. 857 din 30 august 2001, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4.814 mp. situat în B,-, sector 1, pe numele domnului. A precizat reclamanta că la baza revocării art. 4 din Hotărârea nr. 857 din 30 august 2001 au stat următoarele motive: terenul era la data emiterii hotărârii bun proprietate publică a statului, conform HG nr. 854/2000, anexa 3, poziția 58, cererea a fost făcută după termenul prevăzut de lege și petentul nu are calitatea de fost proprietar sau moștenitor al acestuia. În baza Hotărârii nr. 894 din 11 iunie 2003, specificat reclamanta, Prefectura Municipiului Bae mis Ordinul nr. 502 din 01 iunie 2003 prin care s-a revocat Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001, motiv pentru care se impune și desființarea titlului de proprietate ca act subsecvent ordinului revocat.
La același termen de judecată s-a formulat o cerere de intervenție principală de către - SRL prin care s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție și constatarea inexistenței dreptului de proprietate al statului asupra terenului în litigiu.
Prin cererea de intervenție s-a invocat excepția nelegalității transmiterii dreptului de administrare asupra imobilului în litigiu, arătându-se că nu exista un act valabil de trecere a imobilului în administrarea Administrația Protocolului de Stat, întrucât prin Protocolul încheiat la data de 17 iunie 1996 nu s-a putut transmite reclamantei dreptul de administrare asupra terenului. S-a mai precizat că față de împrejurarea că imobilul este în prezent inclus în circuitul civil, așa numita revocare a Ordinului Prefectului nr. 427/2001 este un act nul absolut și nu poate produce efecte juridice.
De asemenea prin cererea de intervenție intervenienta - SRL a arătat că are un interes legitim și actual în cauză, față de împrejurarea că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 281 din 14 iulie 2003 dobândit dreptul de proprietate asupra unei părți din terenul în litigiu.
La data de 19 septembrie 2003 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Administrația Protocolului de Stat, excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Municipiului B și pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat pârâtul că reclamanta Administrația Protocolului de Stat nu a depus documente din care să rezulte că poate sta în justiție în numele și pentru statul român, potrivit art. 11 și 12 din Legea nr. 213/1998 statul român fiind reprezentat de Ministerul d e Finanțe.
A mai arătat pârâtul că statul nu este proprietar al terenului litigios, întrucât în temeiul Legii nr. 18/1991 toate terenurile proprietate de stat în administrarea unităților administrativ teritoriale devin proprietatea acestora, nefiind nici un act translativ de proprietate de la Municipiul B la Statul Român din 1991 până astăzi.
Sub aspectul lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Prefecturii Municipiului B, a susținut pârâtul ca Prefectura, neexistând ca persoană juridică, neavând capacitate juridică nu poate sta în judecată ca pârâtă nici personal, nici prin reprezentant, iar titularul terenului litigiu este Municipiul B, care poate sta în judecată prin Primarul General. S-a mai arătat ca în cauză trebuie introdus Ministerul d e Finanțe, ca reprezentant al statului.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat în întâmpinare că în temeiul Legii nr. 18/1991 Municipiul B devine proprietarul terenului litigios, singurul act translativ de proprietate este Titlul nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 emis în temeiul Ordinului Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001, în baza căruia pârâtul devine proprietar, nu există nici un act translativ de proprietate către stat, motiv pentru care nici Administrația Protocolului de Stat nu putea fi administratorul terenului pentru stat. Pârâtul a mai susținut că în calitate de administrator și reprezentant al Municipiului B, Administrația Protocolului de Stat nu poate solicita nulitatea titlului, datorită principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, neputându-se cere anularea unui act care emană de la propria persoană.
La termenul din 22 septembrie 2003 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta, care a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantei Administrația Protocolului de Stat
Intervenienta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că rezolvarea cererilor formulate împotriva actelor administrative este de competenta Curții de Apel în primă instanță, în baza art. 2 pct. 1 lit. c și art. 3 pct. 1 Cod de procedură civilă, astfel încât în acțiunea reclamantei referitoare la ordinul prefectului, este incidentă Legea nr. 29/1990, procedură în cadrul căreia Curtea de APEL BUCUREȘTI este competentă să soluționeze cererea.
Pe fondul cauzei, intervenienta a arătat că a încheiat contractul de vânzare - cumpărare prin care i-a fost transmisă proprietatea asupra terenului de 500 mp. din totalul de 2.000,22 mp. situat în-, sector 1, lotul 2A 1/1, teren care nu era grevat de sarcini și se afla în circuitul civil. A arătat intervenienta că pe data de 10 august 2003 scos certificatul de urbanism pentru înstrăinare, în care se stipulează că pe terenul pentru care Prefectura a emis titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 iulie 2002 nu se emit autorizații de construcție, deoarece terenul în cauză se suprapune cu terenul reprezentând incinta fostului ștrand, aflat în administrația - Administrația Protocolului de Stat, prin același certificat aducându-se la cunoștința sa că, în baza Hotărârii nr. 894 din 11 iunie 2003, Consiliul Municipiului B de aplicare a Legii nr. 18/1991 hotărăște revocarea art. 4 din Hotărârea nr. 857 din 30 august 2001, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
S-a mai arătat în cererea de intervenție că reclamanta trebuie să aibă în vedere distincția dintre domeniul public și privat al statului, având în vedere art. 4 pct. 4 coroborat cu art. 5 din Legea nr. 18/1991, precum și faptul că se încalcă flagrant art. 26 din Legea nr. 18/1991, de unde rezultă că terenul în litigiu era în administrarea primăriilor și art. 36, care reglementează că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor. De asemenea, intervenienta a mai invocat faptul că hotărârile de guvern invocate de reclamantă au fost date în 1995 - 2002, după intrarea în vigoare a legii, neavând incidentă asupra terenului în cauză.
În drept, cererea intervenientei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49 - 55 Cod de procedură civilă.
La termenul din 22 septembrie 2003 instanța a respins ca inadmisibile în principiu cererile de intervenție formulate în cauză pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.
La termenul din 20 octombrie 2003 numiții și - SRL au reiterat în fața instanței cererile de intervenție principală, astfel:
Intervenienta a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, arătând că este proprietara imobilului situat în-, sector 1, lot 2A 1/1, în suprafață de 500 mp. teren ce a fost dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 108 din 20 mai 2002 de la numiții și, care la rândul lor, l-au dobândit prin cumpărare în baza contractului autentificat sub nr. 41191 din 22 noiembrie 2001 de la, care dobândise acest teren în baza titlului de proprietate nr. 20901/1 din data de 14 septembrie 2001, eliberat de Prefectura Municipiului
În drept, cererea intervenientei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 49 - 50 Cod de procedură civilă, intervenienta - SRL a solicitat să se constate inexistenta dreptului de administrare și de proprietate al Administrației Protocolului de Stat asupra terenului în litigiu, reiterând susținerile din cererea formulată anterior.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2003 instanța a încuviințat în principiu cererile de intervenție principală formulate pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.
La următorul termen de judecată intervenienta a formulat cerere precizatoare la cererea de intervenție principală, în care a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, considerând că fiind vorba despre un teren proprietate publică, statul trebuie reprezentat prin Ministerul Finanțelor, lipsa interesului legitim, arătând că reclamanta, având numai un drept de administrare, nu posedă un interes legitim de a solicita constatarea nulității titlului și excepția competenței materiale a instanței, susținând că numai instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus anulării.
Cu privire la dreptul său asupra terenului, în calitate de subdobânditor de bună - credință intervenienta a susținut în esență, că i se aplică excepția de la principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", și anume "error comunis facit jus", astfel încât contractul de vânzare - cumpărare prin care a dobândit imobilul nu poate fi anulat.
La termenul din 08 decembrie 2003, reclamanta Administrația Protocolului de Stat a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 281 din 14 iulie 2003 și nr. 108 din 20 mai 2002, precum și a contractelor de vânzare - cumpărare care au stat la baza încheierii acestora, în temeiul principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal.
Intervenienta - SRL a depus note de ședință față de cererea precizatoare a reclamantei, invocând excepția nelegalei timbrări, a tardivității și a inadmisibilității cererii precizatoare, arătând că în cazul în care cererea precizatoare a reclamantei va fi calificată drept cerere reconvențională se va impune anularea ei ca informă.
De asemenea și intervenienta a formulat răspuns la cererea precizatoare a reclamantei, arătând în esență că este necesar ca reclamanta să facă dovada relei - credințe a intervenientei la cumpărarea bunului în litigiu.
Prin încheierea din data de 16 februarie 2004 instanța a respins excepția necompetenței materiale ca neîntemeiată și a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantei.
Intervenienta - SRL a depus întâmpinare la cererea precizatoare a reclamantei Administrația Protocolului de Stat, prin care a arătat că până la constatarea pe cale judecătorească a nulității actului inițial, nu se poate aplica principiul anulării actului subsecvent, respectiv a contractului de vânzare - cumpărare în baza căruia intervenienta a dobândit proprietatea terenului, astfel încât cererea reclamantei este nefondată, impunându-se respingerea acesteia ca atare. A mai arătat intervenienta că este subdobânditor de bună - credință, ceea ce rezultă din încheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, pentru încheierea căruia s-au prezentat toate înscrisurile cerute de lege.
La 10 martie 2004 intervenientul a formulat cerere de intervenție principală, solicitând să se constate inexistența dreptului de administrare și proprietate al Administrației Protocolului de Stat asupra terenului în litigiu, arătând că a dobândit dreptul de proprietate asupra unei părți din terenul în litigiu, respectiv 1.693,47 mp.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă, art. 49 - 50 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 7811 din 18 octombrie 2004 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei de interes, a respins cererea principală precizată de reclamanta Administrația Protocolului de Stat în contradictoriu cu pârâții Prefectul Municipiului B, Prefectura Municipiului B și și intervenienții în interes propriu, - și și a admis cererile de intervenție principală formulate de intervenienții în interes propriu, - și.
Prin aceeași sentință instanța a constatat că intervenienta este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp. și a constatat inexistenta dreptului de proprietate și de administrare al reclamantei asupra terenului în suprafață de 4.814 mp. situat în B, str. - (actual str. -) nr. 1 ce face obiectul titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 emis de Prefectura Municipiului
Prin decizia civilă nr. 831 din 25 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr.3731/2005, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă Administrația Protocolului de Stat
Prin decizia civilă nr. 213 din 05 februarie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, cu o motivare inovatoare în ceea ce privește interesul juridic, a fost admis recursul declarat de recurenta - reclamantă Administrația Protocolului de Stat împotriva deciziei civile nr. 831 din 25 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a fost casată decizia recurată și a fost admis apelul declarat de Administrația Protocolului de Stat împotriva sentinței civile nr. 7811 din 18 octombrie 2004 Judecătoriei Sectorului 1 B, a fost desființă sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 1
Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, la data de 20 aprilie 2007 sub nr-.
La termenul din 11 iunie 2007 instanța a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție formulată de - SRL, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de și a admis în principiu cererile de intervenție formulate de către, - SRL și reținând transmiterea calității procesuale către - ca urmare a contractului de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 900 din 01 iunie 2006 la Biroul Notarului Public " ".
La termenul din 01 octombrie 2007 instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale, a constatat că potrivit art. 315 Cod de procedură civilă, este legată de soluționarea excepției lipsei interesului de către instanța de recurs și a unit cu fondul celelalte excepții și excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului invocată din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 16029 din 19 noiembrie 2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins excepția lipsei calității a intervenientului, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta Administrația Protocolului de Stat, în contradictoriu cu pârâții Prefectura Municipiului B prin Prefect, Prefectul Municipiului B și, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, - SRL și -, a constatat că intervenienta este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp. situat în B,-, sector 1, lot 2A 1/1, a constatat inexistenta dreptului de proprietate și de administrare al reclamantei asupra terenului în suprafață de 4.814 mp. situat în B, str. - (actual str. -), nr. 1, ce face obiectul titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 emis de Prefectura Municipiului B, a luat act că intervenienta - SRL înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată și a luat act că intervenienta - nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 16432 din 20 iulie 1921 numitul a cumpărat imobilul situat pe moșia Herăstrău, sat Herăstrău, comuna Herăstrău, județul I, în suprafață de 50 de arii.
Prin contractul de cesiune a drepturilor litigioase din data de 05 martie 2001 pârâtul a preluat de la numitul toate drepturile de revendicare privind imobilul situat în B, str. - ( actuala str. -), nr. 1.
Prin Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001, în temeiul Legii nr. 18/1991 și al Legii nr. 2/2001, s-a restituit în proprietatea pârâtului terenul în suprafață de 4.814 mp. situat în B, str. - (actuala str. -), nr. 1, sector 1, emițându-se și titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001.
Pârâtul a înstrăinat o parte din terenul deținut prin titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 către intervenienții din prezenta cauză, 108 201/20.05.2002; intervenienta a dobândit de la numiții și suprafața de 500 mp. din terenul situat în-, sector 1, lot 2A 1/1, aceștia din urmă dobândind terenul de la pârâtul în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4119 din 22 noiembrie 2001.
Terenul în suprafață de 1.000,11 mp. situat în B,- D, sector 1, fost dobândit de către intervenienta - SRL prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 281 din 14 iulie 2003 la Biroul Notarului Public " " de la numiții și, aceștia la rândul lor dobândind terenul de la numiții și conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 559 din 28 februarie 2002 și a actului adițional autentificat sub nr. 823 din 27 martie 2002.
Intervenientul a dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4231 din 29 noiembrie 2001 încheiat cu pârâtul terenul în suprafață de 1.693,47 mp. situat în B,-, sector 1, lotul 3A.
Prin contractul de vânzare - cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 900 din 01 iunie 2006 intervenientul a vândut intervenientei - toate drepturile litigioase privind constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001.
Conform prevederilor HG nr. 553/2002, Anexa 4, poziția 376 reiese că terenul situat în B,-, sector 1, în suprafață de 23.621,00 mp. aparține domeniului public al statului, fiind în administrarea reclamantei Administrația Protocolului de Stat potrivit HG nr. 64/1996.
Referitor la invocarea de către reclamantă a împrejurării că prin Ordinul Prefectului nr. 502 din 11 iunie 2003 s-a revocat Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 694 din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă s-a admis apelul formulat de către intervenienta - SRL, s-a schimbat sentința de fond și s-a constatat nulitatea Ordinului Prefectului Municipiului B nr. 502 din 11 iunie 2003.
Astfel cum reiese din raportul de expertiză efectuat în cadrul primului ciclu procesual la instanța de fond de către dl. expert - și înregistrat sub nr. 2904 din 02 iunie 2004 și completarea la raport terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 se identifică cu terenul ce face obiectul actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 16432 din 20 iulie 1921 la Tribunalul Ilfov - Secția notariat, nefiind același cu terenul ce face obiectul HG nr. 64/1996 și al HG nr. 854/2000, poziția 58, Anexa 1 (abrogată prin art. 14 din HG nr. 553/2002)
Lipsa de identitate între cele două terenuri rezultă și din suprapunerea grafică a schițelor terenurilor efectuate de către expert cu ocazia completării la raportul de expertiză.
Instanța a reținut împrejurarea că refacerea expertizei imobiliare efectuată în cauză nu a fost pusă în discuție de către instanța de recurs potrivit art. 315 alin. 1 Cod de procedură civilă, casarea cu trimitere spre rejudecare fiind determinată de o greșita soluționare și interpretare a interesului reclamantei de a solicita anularea actelor în cauză.
Potrivit istoricului de denumire comunicat de către Primăria Municipiului B - Serviciul prin adresa nr. 4666 din 08 aprilie 2004 reiese că str. - (unde se află terenul din titlul de proprietate a cărei anulare se solicită) a purtat până în anul 1935 denumirea de escu, iar până în anul 1948 denumirea de str. -, în timp ce str. - (unde se află terenul din administrarea reclamantei) a purtat până în anul 1948 denumirea de str. -.
Relativ la adresa nr. 38265/9750 din 05 august 2001 eliberată de Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu Evidența Proprietății Cadastru în care se face mențiunea că terenul din titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 se suprapune cu terenul administrat de reclamantă, înscris care nu are la bază efectuarea nici unei verificări tehnice, instanța a reținut că nu poate avea relevanță față de expertiza tehnică efectuată în cauză, atât timp cât cea de-a doua are valoarea unei constatări științifice efectuate de un expert pe baza atât a înscrisurilor din dosar, cât și a situației faptice din teren.
Analizând excepția lipsei calității procesuale active, fără a face aprecieri asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Justificarea calității procesuale active presupune existența unei identități între persoana reclamantei și persoana titulară a dreptului din raportul juridic dedus judecății.
Solicitarea constatării nulității absolute a unui act juridic poate fi făcută de partea care justifică un interes în constatarea acestei nulități.
Instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 care conferă legitimare procesuală administratorului în nume propriu atâta timp cât nu este vorba de un litigiu în care s-ar pune problema dreptului de administrare, ci se contestă însuși dreptul de proprietate prin solicitarea de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 și a actelor juridice subsecvente.
Sub alt aspect, față de lipsa de identitate dintre terenul aflat în administrarea reclamantei și terenul ce formează obiectul titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a intervenientului, instanța a respins, reținând transmisiunea calității sale procesuale către intervenienta - în temeiul contractului de vânzare -cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 900 din 01 iunie 2006.
Față de aceste considerente, constatând temeinicia cererilor de intervenție raportat la contestarea nejustificată a dreptului lor de proprietate, instanța a admis cererile de intervenție, a constatat că intervenienta este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp. situat în B,-, sector 1, lot 2A 1/1 și a constatat inexistența dreptului de proprietate și de administrare al reclamantei asupra terenului în suprafață de 4.814 mp. situat în B, str. - (actual str. -), nr. 1, ce face obiectul titlului de proprietate nr.20901/1 din 14 septembrie 2001 emis de Prefectura Municipiului
Instanța a luat act că intervenienta - SRL înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată și a luat act că intervenienta - nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Administrația Protocolului de Stat, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 14 februarie 2008, solicitând admiterea apelului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod de procedură civilă, desființarea hotărârii primei instanțe și să se constate că are calitate procesuală activă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 care conferă legitimare procesuală administratorului în nume propriu atât timp cât nu este vorba de un litigiu în care se pune problema dreptului de administrare, ci se contestă însuși dreptul de proprietate prin solicitarea de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 și a actelor juridice subsecvente.
Sub alt aspect, față de lipsa de identitate dintre terenul aflat în administrarea reclamantei și terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că nu are calitate procesuală activă, considerând că în speță nu sunt întrunite condițiile dispuse de alin. 4 al art. 12 din Legea nr. 213/1998, act normativ mai sus citat, nefiind vorba de un drept de administrare ci de însuși dreptul de proprietate.
Diligentele efectuate de Administrația Protocolului de Stat se încadrează în atribuțiile dreptului de administrare, așa cum sunt acestea definite în alin. 3 al art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Referitor la cel de al doilea argument, lipsa de identitate dintre terenul aflat în administrare și terenul ce formează obiectul titlului de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001, astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert ing. -, din înscrisurile depuse de regie la dosarul cauzei, rezultă fără putere de tăgadă că instanța a susținut lipsa de identitate între cele doua terenuri, comițând o gravă ilegalitate.
Suprapunând descrierea terenului deținut de regie astfel cum apare în procesul - verbal din 14 iunie 1996 peste concluziile raportului de expertiză -, astfel cum a fost completat, se observă diferențe foarte mari de vecinătate, în condițiile în care în perioada 1996 - 2006 imobilul nu a făcut obiectul nici unui transfer sau schimb pentru a-și modifica vecinătățile și forma.
Instanța de fond nu a făcut nimic din cele arate, deși avea obligația, respingând solicitarea regiei privind efectuarea unei noi expertize tehnice topometrice, să coroboreze toate probele de la dosar și să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Apelanta a apreciat că instanța de fond trebuia să coroboreze adresa nr. 38265/9750 din 05 august 2001 emisa de Primăria Municipiului B - Direcția Patrimoniu Evidenta Proprietății Cadastrale cu celelalte înscrisuri, în special, cu procesul - verbal întocmit la data de 14 iunie 1996 între reprezentanții Consiliului General al Municipiului B și ai Administrației Protocolului de Stat, cu prilejul punerii în operă a nr.HG 64/1996.
La data de 01 aprilie 2008, intimata - SRL ( ) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Administrația Protocolului de Stat ( - ) împotriva sentinței civile nr. 16029 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea apelului său,apelanta a solicitat și i s-a încuviințat proba cu expertiză topo, raportul de expertiză topo efectuat de expertul G fiind atașat la dosarul de apel - filele 117 - 151.
La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de apelantă întrucât expertul a răspuns la obiectivele stabilite de tribunal.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul a apreciat apelul ca nefondat.
Apelanta a criticat sentința primei instanțe sub aspectul soluționării greșite a excepției lipsei calității procesuale active a sa.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care se pretinde titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În speță reclamanta a investit instanța cu soluționarea unor capete de cerere având ca obiect constatarea nulității unui ordin emis de prefect și a unui titlu de proprietate, ambele emise în baza legilor fondului funciar, precum și constatarea nulității unor contracte de vânzare - cumpărare subsecvente.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Lega nr. 169/1997 "Poate solicita nulitatea unui titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar orice persoana care justifică un interes".
Prin raportul de expertiză topo efectuat de expertul G s-a concluzionat că terenul pentru care s-au eliberat Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001 și respectiv Titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001, nu se suprapune cu terenul în suprafață de 25.000 mp. aflat în administrarea apelantei potrivit HG nr. 40/1996.
Concluziile raportului de expertiză topo efectuat de expertul G se coroborează cu concluziile raportului de expertiză topo efectuat de expertul - în cadrul primului ciclu procesual, concluzii potrivit cărora terenul aflat în administrarea Administrației Protocolului de Stat nu se suprapune cu terenul pentru care s-au eliberat Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001 și respectiv Titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că în mod corect a stabilit prima instanță că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cauză întrucât terenul pentru care s-au eliberat Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001 și Titlul de proprietate nr. 20901/1 din 14 septembrie 2001 nu se suprapune cu terenul aflat în administrarea sa.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea celui de-al doilea motiv de apel referitor la reținerea greșită a primei instanțe a lipsei calității procesuale active a reclamantei față de dispozițiile Legii nr. 213/1998.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 296 Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul, prin decizia civilă nr. 1215 din 14 octombrie 2008 Secției a IV a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanta - apelantă Administrația Protocolului de Stat a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, referitor la pronunțarea hotărârii în lipsa unui temei legal, cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. După ce a enunțat considerentele pentru care tribunalul a apreciat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, recurenta a arătat că în apel, s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize, lucrare care urma să se efectueze în baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, cât și a celor înfățișate de părți.
Or, din înscrisurile depuse de reclamantă, rezultă următoarea situație de fapt:
Urmare efectelor produse de HG. nr. 64/1996 s-a încheiat Procesul verbal din data de 14 iunie 1996, în cuprinsul căruia se arată că s-a procedat la predarea, respectiv la primirea terenului în suprafață de 23.780 mp. conform planului topografic - anexa 1.
, terenul era delimitat de următorii vecini:
- la vest -,
- la nord - locuințe particulare, cimitirul Herăstrău din str. -,
- la nord est - Clubul "Voința",
- la est - accesul din str. -,
- la sud - și Lacul.
În continuare se precizează că "Terenul ce se predă este integrat în Complexul, conține spații verzi cu arbori, alee asfaltată -drum riveran lacului continuată cu drum acces din str. -.
- terenului pe malul lacului făcând parte din luciul acestuia, se află o îngrădire pentru bazin înot din elemente prefabricate cu goluri.".
Numai analizând această descriere a terenului ce se preda de către Consiliul Local al Municipiului B și se prelua de Administrația Protocolului de Stat coroborată cu concluziile celor două expertize, efectuată de expertul G și efectuată de expertul -, se putea observa că:
1. Cele două expertize sunt identice, cei doi experți au translatat terenul deținut de recurentă pe un alt amplasament pentru a concluziona că terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr- nu este același cu terenul ce face obiectul HG nr. 64/1996 și nu se suprapune cu terenul din Anexa nr. 1 poziția 58 din HG nr. 854/2000, teren în suprafață de 23.621 mp. identificat ca fiind situat în B,-, sector 1, ce aparține domeniului public și se află în administrarea Administrația Protocolului de Stat, afirmații care vin în contradicție cu cele cuprinse în Cartea funciară nr. 41049 B, Sector 1, număr cadastral 17023.
2. Din documentația cadastrală, depusă de regie și în baza căreia expertul Gaî ntocmit cea de a treia anexă a rezultă că Administrația Protocolului de Stat, prin sucursala sa, mai deține în administrare suprafața de 16.632.00 mp. pe amplasamentul indicat și care rezultă și din Procesul - verbal din data de 14 iunie 1996, în cuprinsul căruia se arată că s-a procedat la predarea, respectiv la primirea terenului în suprafață de 23.780 mp.
3. Expertul susține că a făcut identificarea terenului preluat Administrația Protocolului de Stat prin efectul HG nr. 64/1996, identificare ce apare la anexa 2 din, dar fără să aibă nici o legătură cu descrierea făcută în documentele depuse de recurentă cu titlu de înscrisuri.
Instanța s-a pronunțat doar ținând cont de această singură probă (), neluând în considerare înscrisurile depuse de Administrația Protocolului de Stat
În aceste condiții, a apreciat că s-au încălcat dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă în conformitate cu care: "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: - 5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Deși Codul d e procedură nu prevede expres, literatura de specialitate, în cuprinsul său, a dezvoltat ce trebuie să cuprindă considerentele sau motivele unei hotărâri.
În tratatul de Drept procesual civil, Ed. a Il-a revizuită și adăugită, Universul Juridic, 2008, vol. l, pag. 695, D-na. Dr. arată că:"Considerentele sau motivarea sunt prevăzute de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe celelalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii.
Motivarea se face în concret, simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără să se arate în ce constau aceste probe, constituind în realitate o nemotivare. Judecătorul trebuie să motiveze de ce respinge o probă, nefiind de ajuns să arate că este neconcludentă; dacă are de optat între mai multe probe contradictorii, nu poate să spună doar că o proba i s-a părut mai convingătoare, ci trebuie să arate temeiurile care l-au condus la această concluzie".
În concluzie, instanța de apel, încălcând dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, se pronunță, admițând excepția lipsei calității procesuale active și respingând apelul, pe o singură probă, Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert
Instanța a refuzat să țină cont de înscrisurile depuse de Administrația Protocolului de Stat care prezintă o altă situație, astfel:
1. pentru o apreciere corectă, instanța de apel trebuia să coroboreze cele cuprinse în Procesul verbal din data de 14 iunie 1996 cu documentația cadastrală pentru imobilul situat în-9, cu număr cadastral 17023 Cărții funciare nr. 41049 localității B, Sector 1, și anexa 3
2. dacă s-ar fi coroborat aceste informații, instanța ar fi realizat că susținerile sale sunt corecte și, în consecință, are calitate procesuală activă.
În ceea ce privește celălalt motiv de apel, instanța nu a mai considerat necesar să-l analizeze, limitându-se doar la a analiza calitatea procesuală activă a Administrația Protocolului de Stat prin prisma suprapunerii terenului pentru care s-a eliberat Ordinul Prefectului nr. 427 din 14 septembrie 2001 și respectiv, Titlul de proprietate nr. 20901 din 14 septembrie 2001 cu terenul aflat în administrarea recurentei.
Având în vedere cele expuse mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod de procedură civilă, să se caseze hotărârea instanței de apel, să se constate calitatea sa procesuală activă și să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Și-a întemeiat recursul, pe prevederile art. 299, 304 alin. 1 pct. 9 Cod de procedură civilă.
A timbrat în mod corespunzător, recursul promovat conform art. 3 și 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995.
Intimata - SRL Baf ormulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă, apreciind că recursul trebuie respins, pentru că criticile nu se subsemnează motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. 1 Cod de procedură civilă, ci temeiniciei deciziei recurate și pentru că nu există identitate de teren, reluând argumentele prezentate în fața celorlalte două instanțe.
Intimata a formulat de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, depunând și un înscris atașat.
La termenul de judecată din 23 martie 2009, instanța de recurs a pus în vedere recurentei - reclamante să depună la dosar, Anexa 1 la procesul - verbal din iunie 1996, pentru delimitarea terenului în litigiu, document care s-a depus în copie, la fila 78 dosar, alături de alte înscrisuri: protocolul din 17 iunie 1996, procesul - verbal din 14 iunie 1996, Hotărârea de Guvern nr. 64/1996.
Prin cererea formulată la data de 20 mai 2009, intimata a solicitat să se depună la dosarul cauzei, de către recurentă, originalul înscrisului schița "plan topografic - anexa 1" la procesul - verbal din 14 iunie 1996, depus în copie la dosar, arătând că declară fals acest înscris care ar fi fost fabricat ad hoc de recurentă pentru a induce instanța în eroare (fila 8 dosar recurs).
La termenul din 25 mai 2009, instanța a dispus prezentarea originalului acestui înscris, prorogând discutarea cererii de înscriere în fals, vizându-l, cerere reiterată la 17 iunie 2009.
La dosar s-au depus în continuare, în cadrul probei cu înscrisuri, în copie, fișa bunului imobil,adresa nr. 4867 din 16 iunie 2009 recurentei, prin care cere Primăriei Municipiului B, să-i elibereze mai multe acte, printre care și înscrisul defăimat ca fals, "conform arhivei" acestei instituții.
La termenul de judecată din data de 22 iunie 2009, întrucât recurenta care se prevala de acest înscris, nu l-a depus în original, instanța de recurs a făcut aplicarea art. 139 Cod de procedură civilă, în sensul de a nu se ține cont de înscrisul nedepus în original, de care recurenta înțelegea să se prevaleze.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciază recursul prezent ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă:"Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Sub un prim aspect, se reține că recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constituio cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este oferită chiar de Codul d e procedură civilă, prin situarea sa topografică în Capitolul I din Titlul V, consacrat căilor extraordinare de atac, al Cărții II. exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părțilornumai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze, este acela de a constituio cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304.pr.civ. fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
De asemenea, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, instanța de recurs trebuie să analizeze întotdeauna în prealabil, încadrarea criticilor formulate de parte împotriva hotărârii pronunțate în apel, într-unul din cazurile expres și limitativ enunțate de lege.
În sensul celor precizate, Curtea constată că vechile puncte 10 și 11 ale art. 304 Cod de procedură civilă:"Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărârea pentru dezlegarea pricinii și când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate", au fost abrogate expres prin OUG nr. 138/2000, respectiv Legea nr. 219/2005, deoarece puneau în discuție temeinicia hotărârii judecătorești atacate cu recurs și nu legalitatea sa.
Or, criticile din prima parte a motivelor de recurs, care vizează greșita concluzionare a lipsei de identitate de teren, ca urmare a neanalizării descrierii termenului așa cum rezultă din anexa 1 la procesul - verbal din 14 iunie 1996, descriere ilustrată de recurentă; ca urmare a faptului translatării terenului deținut de recurentă, pe un alt amplasament, de către experți, contrar cărții funciare 41049 B, sector 1, număr cadastral 17023; ca urmare a omisiunii de analiză a documentației cadastrale, depuse de regie, din care rezultă că recurenta mai deține în administrare, circa 16.632,00 mp. pe amplasamentul indicat și ca urmare a faptului că expertul a susținut că a făcut identificarea terenului preluat de regie, prin efectul HG nr. 64/1996, însă fără nici o legătură cu descrierea realizată în documentele depuse de recurentă, cu titlu de înscrieri și de asemenea, critica privind pronunțarea instanței, doar în baza raportului de expertiză, cu omisiunea luării în considerare a înscrisurilor depuse de reclamantă, sunt nefondate, pe de o parte, pentru că ele vizează situația de fapt subsumată excepției soluționate, situație care, așa cum am arătat anterior, a fost stabilită în mod definitiv de instanța de apel. Pe de altă parte, ele vizează o greșită omisiune de pronunțare a tribunalului asupra unor mijloace de probă și dovezi administrative, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, precum și o apreciere eronată a probelor administrate, aspecte care, așa cum am evocat deja, nu pot constitui motive de nelegalitate în recurs.
Nu mai puțin, Curtea constată că parte din criticile enunțate în prima parte a motivelor de recurs, se constituie în obiecțiuni la expertiza efectuată în cadrul judecării apelului, nr. 8214 din 29 septembrie 2008, obiecțiuni concrete care nu au fost însă, formulate, după studiul expertizei, conform art. 212 Cod de procedură civilă:"Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării",ci direct în recurs. Obiecțiunile formulate în apel (fila 175 verso dosar apel), respinse de tribunal, au vizat greșita stabilire a identității de teren, în raport de înscrisul de la fila 120 din primul dosar de fond, adresa nr. 38265/9750 din 05 august 2001 Primăriei Municipiului B - Direcția Patrimoniu, Evidență Proprietăți și Cadastru, față de care instanța de fond și-a expus punctul său de vedere, în evaluarea situației de fapt care a stat la baza soluționării excepției lipsei calității procesuale active.
În continuare, raportându-se la aceste critici inițial formulate, recurenta apreciază că tribunalul a ignorat prevederile art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă care impun ca hotărârea judecătorească să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ca și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, a considerat că instanța de apel a respins apelul pe o singură probă (expertiza efectuată) și a refuzat să țină cont de înscrisurile depuse de reclamantă, care prezintă o altă situație, tribunalul trebuind să coroboreze cele cuprinse în procesul - verbal din 14 iunie 1996, cu documentația cadastrală pentru imobil, a Cărții funciare nr. 41049 și anexa 3 raportului de expertiză.
Deși în parte, aceste critici din această a doua parte a motivelor de recurs se subsumează mai degrabă, sub aspectul nemotivării sau al motivării incomplete de către tribunal, motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă, conform căruia: " Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", Curtea le apreciază ca fiind nefondate. Tribunalul Bucureștia expus în cuprinsul considerentelor hotărârii sale, motivele de fapt și de drept care l-au determinat să respingă apelul promovat și să mențină astfel, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active.
Critica în sensul că motivarea ar fi incompletă, pentru că ea s-a raportat pentru înlăturarea argumentelor recurentei, doar la o probă administrată, este de asemenea nefondată, deoarece, însușind-și pe deplin, raportul de expertiză nr. 8214 din 29 septembrie 2008, tribunalul și-a însușit și constatările din cuprinsul său, care vizează considerentele pentru care documentația cadastrală tehnică a recurentei și procesul - verbal din 14 iunie 1996 nu sunt idonee în a schimba concluziile sale (filele 4, 5 raport de expertiză - filele 150, 151 dosar tribunal). Nu mai puțin, potrivit mențiunilor din expertiză, expertul a procedat la efectuarea acesteia, având în vedere și actele aflate la dosarul cauzei, pe lângă măsurătorile și constatările proprii și relațiile solicitate personal, de la instituțiile abilitate (filele 2, 3, 4 și 5 raport de expertiză). Este nefondată, așadar, critica privind omisiunea de coroborare a probelor administrate, de către tribunal sau refuzul acestuia de a avea în vedere, probele invocate în apărare, de reclamantă. În ceea ce privește greșita evaluare a probelor administrate de instanța de fond și de apel, Curtea constată că această critică se subsumează de fapt, fostului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 Cod de procedură civilă, la care am făcut anterior referire, susținerile fiind valabile și sub aspectul acestei critici reluate în partea secundară a motivelor de recurs. De altfel, în privința anexei 1 la procesul - verbal din 14 iunie 1996, Curtea de apel a realizat aplicarea prevederilor art. 139 Cod de procedură civilă, în sensul neluării sale în seamă, ca urmare a neprezentării originalului.
Pentru aceste argumente, Curtea apreciază că tribunalul nu a încălcat prevederile art. 216 alin. 1 pct. 5 Cod de procedură civilă.
Având în vedere împrejurarea că stabilirea situației de fapt, în sensul lipsei de identitate de imobil, a determinat singură, lipsa calității procesual active, Curtea constată că într-adevăr, a devenit inutilă analiza de către tribunalul, a celuilalt motiv de apel invocat de reclamantă.
Raportându-se la considerentele anterioare, ca și la acest ultim argument, Curtea apreciază că nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, nu este fondat.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea apreciază că cele două motive de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă, astfel cum au fost calificate de C, nu sunt fondate, astfel încât în virtutea art. 312 Cod de procedură civilă, va respinge recursul promovat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă Administrația Protocolului de Stat, cu sediul în B, sector 1,--8, împotriva deciziei civile nr. 1215 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Prefectura Municipiului B, Prefectul Municipiului B, ambii cu sediul în B, sector 5, - -, nr. 47, - SRL cu sediul în și, domiciliat în,- B, Județ I și cu intimatele - interveniente, domiciliată ales în B, sector 1, STR. -, nr. 1,. 13, Cod poștal - și -, domiciliată în B, sector 3,-, - 5,. 1,. 5 ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.8.07.2009
.
2ex./
-4.-;
Jud.1.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
