Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1077/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1121/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1077
Ședința publică din 22.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. 182 din 12.02.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă Fruct
Cauza are ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă avocații pentru recurentul pârât, în baza împuternicirii nr. 87601/2009, eliberată de Baroul București (fila 6 din dosar), respectiv pentru intimata reclamantă Fruct, în baza împuternicirii nr. -/2009, eliberată de Baroul București - pe care o depune la dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar recurentul a depus la dosar, prin registratura instanței, chitanța în sumă de 3.716 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,50 lei, aferente cererii de recurs.
Avocatul recurentului pârât solicită proba cu înscrisuri pentru a dovedi că părțile au ajuns la o înțelegere și depune la dosar contractul de vânzare - cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr. 1196 la data de 10.06.2009, două planuri de amplasament și delimitare a imobilelor care fac obiectul litigiului, ordinul de plată a sumei de - RON și notificarea datată 27.05.2009.
Avocatul intimatei reclamante confirmă faptul că, prin încheierea acestui act de vânzare - cumpărare, se pune capăt obligațiilor din antecontractul care face obiectul cauzei.
Curtea încuviințează cererea privind administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, pe care o și administrează și acordă cuvântul părților.
Avocatul recurentului pârât solicită admiterea recursului și să se constate că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
În subsidiar, solicită respingerea acțiunii ca prematură, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de taxele de timbru.
Depune la dosar o cerere privind restituirea taxei de timbru achitate în recurs.
Avocatul intimatei reclamante fruct solicită a se constata că recursul, ca și cererea de chemare în judecată, au rămas fără obiect ca urmare a îndeplinirii obligațiilor asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare care face obiectul prezentului litigiu.
Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită a se observa că suma cu acest titlu a fost dedusă din prețul plătit pentru stingerea litigiului, deși nu există o mențiune expresă cu privire la acest aspect.
Pe de altă parte, dacă s-ar dispune restituirea taxei de timbru, instanța ar fi obligată să anuleze recursul ca netimbrat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2008 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr-, reclamanta Fruct, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare a suprafeței de 15.000 mp. teren arabil, situat în extravilanul comunei, județul I, tarlaua 67, parcela 248/67, având ca vecinătăți: la Nord - De 252, la Sud - De 351, la - și la Vest - loniță G, suprafeței de 2.200 mp. teren arabil, situat în extravilanul comunei, sat Moara, județul I, tarlaua 67, parcela 248/66, având ca vecinătăți: la Nord - De 251, la Sud - De 351, la - - și la Vest - G, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4614 din 24 septembrie 2008, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea formulat de reclamanta Fruct în contradictoriu cu pârâtul; a constatat valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare încheiată între reclamant, în calitate de promitent cumpărător, și pârât, în calitate de promitent vânzător, autentificată sub nr. 1953 din 17 aprilie 2007, cu privire la suprafața de 15.000. teren arabil situat în extravilanul localității, județul I, 67, parcela 248/67, având ca vecini la - de 252, la - de 351, la - și la - G și cu privire la suprafața de 2.200 mp. teren arabil, situat în extravilanul comunei, sat Moara, județul I, 67, parcela 248/66, având ca vecini la - de 251, la - de 351, la - - și la - G, pentru prețul de 120.400 euro, din care s-a achitat de către reclamanta suma de 32.080 euro; a dispus că hotărârea va ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru teren și a obligat pârâtul la plata sumei de 7.461 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat convenția de vânzare - cumpărare autentificată sub nr. 1953 din 17 aprilie 2007, prin care reclamantul, în calitate de promitent comparator, s-a obligat să vândă pârâtului suprafața de 15.000. teren arabil situat în extravilanul localității, județul I, tarlaua 67, parcela 248/67, având ca vecini la - De 252, la - De 351, la - și la - G și suprafața de 2.200. teren arabil, situat în extravilanul comunei, sat Moara, județul I, tarlaua 67, parcela 248/66, având ca vecini la - De 251, la - De 351, la - - și la - G, pentru prețul de 120.400 euro, din care s-a achitat suma de 24.080 lei.
La data de 04 septembrie 2007, părțile au convenit prelungirea termenului limită de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare până la data de 08 ianuarie 2008, așa cum rezultă din actul adițional autentificat de Biroul Notarului Public " - " sub nr. 4984, iar la data de 14 septembrie 2007, promitentul - vânzător a încasat suma de 3.000 euro, semnând, în acest sens, o chitanță sub semnătură privată necontestată de acesta.
Ulterior, prin actul adițional autentificat de Biroul Notarului Public " - " sub nr. 25 din 08 ianuarie 2008, părțile au convenit prelungirea termenului limită de încheiere a contractului de vânzare -cumpărare până la data de 08 aprilie 2008, ocazie cu care s-a achitat suma de 5.000 euro, iar la data de 08 aprilie 2008 s-a mai prelungit termenul de finalizare a contractului, până pe data de 09 aprilie 2008 (conform declarației autentificate de Biroul Notarului Public " - " sub nr. 1374).
La data de 09 aprilie 2008, părțile au convenit prelungirea termenului până la data de 18 mai 2008, așa cum rezultă din actul adițional autentificat de Biroul Notarului Public " - " sub nr. 1379.
Din declarația dată de reprezentantul reclamantei, certificată sub nr. 7628 din 19 mai 2008 rezultă că acesta s-a prezentat pentru autentificarea convenției, însă promitentul vânzător nu a prezentat documentația cadastrală și celelalte documente necesare, refuzând încheierea contractului.
Potrivit declarației date de reprezentantul pârâtului, certificate sub nr. 1869 din 19 mai 2008, acesta s-a prezentat la notarul public cu sumele primite de pârât ca avans și penalitățile convenite, cu mențiunea că promitentul vânzător s-a răzgândit și a solicitat revocarea antecontractului pentru a lăsa terenurile moștenire fiilor săi.
Din actele depuse la dosar rezultă ca promitentul vânzător este proprietarul celor două suprafețe de teren ce au făcut obiectul antecontractului.
Pornind de la împrejurarea că un antecontract prin care părțile intenționează transmiterea unui drept real de proprietate cu privire la un imobil naște în sarcina lor o obligație de a face, constând în încheierea în viitor a contractului autentic, această obligație este susceptibilă de executare silită prin pronunțarea de către instanță a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Potrivit art. 1073 cod civil "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar are dreptul la dezdăunare".
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 2 din titlul X din Legea nr. 247/2005, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Cum în materia executării obligației are prioritate executarea în natură și doar dacă nu este posibilă se pot pretinde despăgubiri, acțiunea reclamantei este întemeiată. Astfel, pârâtul și-a asumat obligația de a vinde și reclamanta de a cumpăra, actul de vânzare - cumpărare în formă autentică urmând să se încheie după expirarea termenului stabilit, respectiv 19 mai 2008. Deși termenul a expirat, autentificarea contractului nu a avut loc datorită atitudinii pârâtului, apreciată de instanță ca fiind culpabilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 24 octombrie 2008 declarat apel pârâtul llie, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă la data de 05 noiembrie 2008.
Prin decizia civilă nr. 182 din 12 februarie 2009, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 4614 din 24 septembrie 2008, pronunțate de Judecătoria Buftea, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Fruct
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a examinat în mod judicios ansamblul dovezilor administrate în cauză, pe baza cărora a stabilit corect faptul că intimata - reclamantă a achitat promitentului vânzător din totalul prețului convenit și suma de 3.000 euro, distinct de suma de 5.000 euro, sub acest aspect fiind nefondate susținerile apelantului - pârât conform cărora suma de 5.000 euro specificată în actul adițional datat 08 ianuarie 2008 include și suma de 3.000 euro plătită la data de 14 septembrie 2007, sumă ce este menționată în chitanța sub semnătură privată depusă la dosarul de fond.
Prima instanță a stabilit în mod just pe baza probelor administrate că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract referitoare la obținerea extrasului de carte funciară, a încheierii de intabulare și a certificatului fiscal, actele necesare în vederea perfectării contractului autentic de vânzare - cumpărare, astfel că susținerile acestuia legat de acest aspect și arătate în motivele de apel au fost înlăturate ca fiind neîntemeiate.
Totodată, tribunalul a avut în vedere și faptul că pârâtul nu a formulat la instanța de fond o cerere reconvențională prin care să pretindă obligarea reclamantei la plata diferenței de preț, evidențiind doar în faza apelului lipsa de diligență de care a dat dovadă pe parcursul procesului.
Nefondată este și susținerea făcută de apelantul - pârât în sensul că în antecontractul de vânzare - cumpărare ar fi fost inserată o clauză de dezicere care ar fi dat dreptul promitentului vânzător să renunțe la obligațiile asumate prin acest act juridic, în realitate fiind vorba de o clauză penală, cum corect a reținut prima instanță în considerentele sentinței apelate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 27 februarie 2009 declarat recurs pârâtul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 19 mai 2009, solicitând să se admită recursul, în temeiul art. 312 teza a Cod de procedură civilă și drept consecință să se dispună a) admiterea excepției de prematuritate, cu consecința casării sau modificării în totul a sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel și respingerea cererii introductive ca fiind introdusă prematur, sau b) admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, cu consecința casării sau modificării în totul a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel și respingerea cererii introductive ca inadmisibilă, sau c) casarea în totul a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, cu consecința respingerii cererii introductive ca nefondată, sau d) modificarea în totul a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel, cu consecința respingerii cererii introductive ca netemeinică și nelegală s-au ca nefondată.
În motivare, în susținerea excepției de prematuritate, a arătat că reclamanta la data introducerii acțiunii nu își îndeplinise obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare și mai ales a actului adițional nr. 1379 din 09 aprilie 2008, în care la art. 2 se arată în mod explicit faptul că "dovada culpei vreuneia dintre părțile contractante necesare executării silite, fără somație sau punere în întârziere, se va face prin încheiere notarială de certificare a faptului că partea aflată în culpă nu s-a prezentat la sediul biroului notarial în urma notificării părții interesate în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare - cumpărare".
Din probatoriul administrat de către reclamantă atât în fond cât și în apel rezultă în mod indubitabil că aceasta nu a notificat recurentul, pentru o dată și anumită oră, până la data de 18 mai 2008, pentru ca recurentul să se prezinte la notariat în vederea autentificării contractului de vânzare - cumpărare specificat în antecontractele menționate mai sus.
De asemenea, instanțele nu au luat în considerare că declarația dată de mandatarul recurentului, autentificată sub nr. 1869 la data de 19 mai 2008, deci după termenul convenit de părți (18 mai 2008) nu îndeplinește condițiile legale, întrucât acesta, prin procura nr. 978 autentificată de Biroul Notarului Public " " la data de 20 martie 2008 nu l-a mandatat în sensul de a încheia convenția de revocare a antecontractului, ci l-a mandatat "numai și numai" (așa cum rezultă din rândul 6 al acelei procuri), ca în numele său și pentru sine să vândă cui va crede de cuviință și cu prețul cel mai avantajos pentru sine. Mandatarul recurentului a avut mandatul numai pentru a semna în numele său și pentru sine contractele de vânzare - cumpărare a terenurilor, semnătura sa fiindu-i opozabilă numai în cadrul acestui mandat.
Din procură rezultă în mod neechivoc ca recurentul nu i-a dat mandat acestuia pentru a declara în numele său că nu mai vinde terenurile respective și nici să se prezinte cu dublul avansului și penalitățile convenite adică cu suma de 58.160 euro la notarul public în vederea revocării, respectiv încheierii unei convenții de revocare a antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1935 din 17 aprilie 2007 de Biroul Notarului Public " - " și nici să menționeze faptul că recurentul s-a răzgândit să mai vândă aceste terenuri.
Recurentul a mai arătat că, deși ambele fac vorbire despre dispozițiile art. 5 pct. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005, pe care le invocă în susținerea hotărârilor pronunțate, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege, care este incident numai în situația în care "partea și-a îndeplinit obligația".
Or, reclamanta nu a depus înscrisuri doveditoare din care să rezulte că a consemnat la bancă, la. la notar sau la executor judecătoresc pe numele recurentului suma de peste 4 miliarde lei, pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, recurentul reclamant a arătat că, atât la data de 19 mai 200, când reclamanta prin reprezentant s-a prezentat la notarul public, cât și la data introducerii acțiunii la Judecătoria Buftea, ca de altfel nici în prezent reclamanta nu a consemnat diferența de preț în cuantum de 91.320 euro, sumă pe care s-a obligat să o plătească prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1953 din 17 aprilie 2007 autentificat de Biroul Notarului Public " - ", ca și în actul adițional autentificat sub nr. 25 din 08 ianuarie 2008 de același Notarial Public.
Pe fond, recurentul pârât a susținut că atât decizia nr. 182 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, cât și sentința civilă nr. 4614 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea sunt nelegale, analizându-le prin prisma art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Întrucât din înscrisurile existente la dosar rezultă că recurentul și-a îndeplinit condiția privitoare la obținerea cadastrului celor două terenuri din antecontract, cât și a înregistrării acestora la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I încă din 24 octombrie 2007, așa cum rezultă din încheierea nr. - din 24 octombrie 2007 și din extrasul de carte funciară pentru informare eliberat în data de 26 octombrie 2007, fapt cunoscut de reclamantă întrucât la aceeași dată și-a notat promisiunea de vânzare - cumpărare cu interdicție de înstrăinare, grevare și ținând cont de faptul că prezenta acțiune a fost introdusă de către reclamantă, rezultă că partea interesată în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică era reclamanta.
Reclamanta însă, neavând banii necesari pentru achitarea întregului preț pentru cele două terenuri ce fac obiectul vânzării, a solicitat mai multe termene pentru a face rost de suma respectivă.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, prin menținerea sentinței, au acordat mai mult decât a cerut reclamanta în cererea sa introductivă, încălcându-se astfel dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă.
Atât sentința instanței de fond, cât și decizia instanței de apel nu cuprind motivele pe care se sprijină, iar motivele din aceste două hotărâri sunt contradictorii și străine pricinii, critica încadrându-se astfel dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 4614 din 24 septembrie 2008, și instanța de apel, prin decizia civilă nr. 182 din 12 februarie 2009, au schimbat atât natura cât și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al antecontractului de vânzare - cumpărare nr. 1953 din 17 aprilie 2007, care este o promisiune bilaterală în care atât promitentul cumpărător, cât și promitentul vânzător se obligă, confundându-l probabil cu o convenție civilă în care numai una dintre părți se obligă de a face ceva.
Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Astfel, ambele instanțe au aplicat greșit legea în sensul că nici art. 1737 Cod civil și nici art. 5 alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005 nu prevăd că în cazul unui antecontract de vânzare - cumpărare a unui imobil promitentul cumpărător care nu și-a achitat obligația inserată în antecontract de a plăti la data autentificării sau cel mai târziu la data introducerii acțiunii de chemare în judecată prețul stabilit în antecontract să obțină o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Având în vedere faptul că încheierea contractul de vânzare cumpărare pentru cele două suprafețe de teren, solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, a fost realizată prin acordul părților, actul fiind autentificat sub nr. 1196/10.06.2009 de notarul public, Curtea constată că în ceea ce privește cererea introductivă nu mai este întrunit unul din elementele acțiunii civile prevăzut de art. 109.pr.civ. și anume obiectul, element care trebuie să existe atât la momentul introducerii cererii, cât și pe întreg parcursul procesului civil.
Pe de altă parte, instanța de control judiciar, având de verificat care dintre părți este în culpă procesuală și ca atare trebuie să suporte cheltuielile de judecată, va analiza acele motive de recurs care vizează fondul cauzei.
1. În primul rând,pentru ca una din părțile unui contract aflat în ființă să poată cere obligarea celeilalte părți să își execute în natură propria obligație, nu este necesar să probeze culpa - în realitate, faptul neexecutării - acesteia din urmă. Drepturile subiective și obligațiile civile cărora le dă naștere actului juridic civil sunt efecte ale acestuia și ca atare ele există pe toată durata existenței actului respectiv.
Mai mult decât atât, chiar dacă reclamanta ar fi fost cel care nu a mai dorit la un moment dat încheierea contractul de vânzare cumpărare, relevanța acestei împrejurări ar fi aceea că în absența executării propriei obligații ar fi intervenit una din sancțiunile specifice contractelor sinalagmatice, respectiv excepția de neexecutare, considerat un principiu general de drept, care a fost dedus pe baza unor aplicații ale sale instituite în cazul unor contracte reglementate expres, prin invocarea căreia partea adversă putea obține suspendarea executării obligațiilor sale până la momentul în care cocontractanta își îndeplinea îndatoririle ce îi reveneau. Or, prin introducerea cererii de chemare în judecată, recurenta reclamantă s-a declarat să își îndeplinească îndatorirea ce îi revine, moment de la care intimatul pârât nu mai poate folosi acest mijloc de apărare, fiind ținut și acesta să își execute obligația pe care și-a asumat-o, la rândul său, prin antecontractul aflat în continuare în vigoare.
De aceea, faptul că intimata reclamantă nu l-ar fi notificat pe recurentul reclamant anterior introducerii acțiunii, astfel cum s-a prevăzut în actul adițional autentificat sub nr. 1379/9.04.2008 de notarul public -, împrejurarea că recurentul reclamant ar fi obținut în timp util documentația necesară încheierii contractului de vânzare cumpărare, precum și presupusa depășire a limitelor împuternicirii date lui în ceea ce privește declarația autentificată sub nr. 1869/19.05.2008 de același notar public, prin care se tinde a se dovedi care dintre părți nu a făcut demersurile pe care le implica în mod necesar încheierea contractului, nu au relevanță sub acest aspect.
2. Prin art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 s-a prevăzut că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Unica obligație stabilită în sarcina promitentei cumpărătoare este prevăzută astfel: "Prețul total al vânzării cumpărării, pentru ambele terenuri este de 120.400 EUR, preț din care eu, promitentul vânzător, declar că am primit de la promitenta dobânditoare, prin reprezentant, suma de 24.080 EUR, echivalentul sumei de 80.668 lei, urmând ca diferența de 96.320 EUR să o primesc de la promitenta dobânditoare, prin reprezentant, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică". Termenul a fost prelungit succesiv prin actele adiționale intervenite între părți până la 18.05.2008.
Aceasta înseamnă că părțile au legat nașterea dreptului de a pretinde plata diferenței de prețul și a obligației corelative de plată a acestuia de ocondiție suspensivă. Potrivit art. 1017 Cod civ. condiția suspensivă este aceea de a cărei îndeplinire depinde nașterea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative.
Pe cale de consecință, până la încheierea contractului de vânzare cumpărare sau a pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare cumpărare, în sarcina promitentei cumpărătoare nu s-a născut încă obligația de plată a prețului.
S-ar fi pus problema neîndeplinirii condiției instituite de art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii nr. 247/2005 în situația în care părțile ar fi stipulat prin antecontract plata prețului sau cel puțin a unei părți din acesta la un moment anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, în principiu prin stabilirea unui termen cert, adică a unei date calendaristice, iar promitentul cumpărător nu și-ar fi îndeplinit acea obligație la momentul sesizării instanței.
Din același considerent, nu era necesar ca apelanta reclamantă să facă dovadă că are și că a consemnat prețul stipulat în antecontract în favoarea promitentului vânzător.
În aceste condiții, Curtea reține că suportarea cheltuielilor de judecată, potrivit culpei procesuale, revine recurentului pârât.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să admită recursul, să modifică în tot decizia civilă recurată și în temeiul art. 296.pr.civ. să admită apelul, să schimbe în aparte sentința civilă apelată și să respingă acțiunea ca rămasă fără obiect, menținând totodată dispoziția instanței privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, în temeiul art. 316 rap. la art. 298 și 374.pr.civ. Curtea va respinge cererea recurentului - pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Va lua act de intimata - reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
În ceea ce privește cererea recurentului - pârât privind restituirea taxei de timbru, Curtea, având în vedere că aceasta este datorată și nici nu este incidentă vreo altă ipoteză din cele prevăzute de art. 23 din Legea nr. 146/1997, urmează să o respingă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - pârât împotriva deciziei civile nr. 182 din 12 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Fruct
Modifică în tot decizia civilă recurată.
Admite apelul declarat de apelantul - pârât împotriva sentinței civile nr. 4614 din 24 septembrie 2008, pronunțate de Judecătoria Buftea, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Fruct
Schimbă în aparte sentința civilă apelată.
Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Menține dispoziția instanței privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea recurentului - pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Ia act de intimata - reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea recurentului - pârât privind restituirea taxei de timbru ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./. /
2ex./15.07.2009
-3.-;
Jud.B-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
