Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 108
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în municipiul F,-, județul S, împotriva deciziei nr. 453 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții recurenți, asistați de avocat, lipsă fiind pârâtul intimat Se prezintă, de asemenea, pârâtele intimate și (atât în nume propriu, cât și ca mandatar al intimatului G), asistate de avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care avocatul, pentru reclamanții recurenți, arată că i-a fost comunicat în această dimineață duplicatul întâmpinării formulate de către intimați. Totodată, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. - din 19 martie 2008, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 13 lei, timbre judiciare mobile în valoare de 1,5 lei, precum și chitanța nr. - din 14 martie 2008, reprezentând onorariu avocat în sumă de 100 lei.
Avocații părților, având pe rând cuvântul, apreciază că nu sunt date motive de abținere pentru vreunul din membrii completului (dat fiind faptul că părțile s-au judecat în mai multe dosare aflate pe rolul Curții de APEL SUCEAVA ) și solicită cuvântul la dezbateri.
Constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat iar recursul este legal timbrat și se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri cu privire la acesta.
Referindu-se la motivele de recurs invocate în scris, avocatul reclamanților recurenți arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e Procedură Civilă, deoarece instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv convenția de vânzare-cumpărare încheiată între părți cu privire la suprafața de 192. în litigiu, în sensul că aceasta nu a fost dovedită.
Potrivit deciziei de casare nr. 4651/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel trebuia să completeze probatoriul pentru identificarea suprafeței de 192. Instanța investită cu rejudecarea apelului - în speță Tribunalul Suceava - a administrat proba cu expertiza, însă concluziile din raportul de expertiză nu corespund realității, adică cei 192. în litigiu nu se includ în suprafața de 600. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1410/1997 emis reclamanților, ci această suprafață a fost cumpărată și excede celei din titlu. Ca urmare, reclamanții au dreptul la o suprafață totală de 792. și nu 761. așa cum a concluzionat experta, care nu trebuia să ignore planul de situație din anul 1996 în baza căruia s-a efectuat recunoașterea dreptului de proprietate și să stabilească o altă situație de fapt.
Față de motivele de recurs invocate în scris și susținerile orale făcute astăzi în instanță, avocatul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de instanța de apel, în sensul respingerii apelului formulat de pârâți și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată din toate instanțele.
Avocat, pentru pârâții intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Suceava ca temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 700 lei, justificat cu chitanța pe care o depune la dosar.
Arată că în mod corect tribunalul a reținut că suprafața de 192. (pe care se află amplasate un beci și o magazie) este inclusă în suprafața de 600. înscrisă în titlul de proprietate emis reclamanților (fila 3 din dosarul de fond), aspecte care au fost detaliat prezentate în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 26 mai 2oo3 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul și au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a suprafeței de 192. teren, aflată în municipiul F între vecinii strada -, -, și restul proprietății lor.
Reclamanții au arătat că s-au judecat cu pârâtul și au fost obligați să ridice o serie de construcții de pe terenul acestuia. La data când s-a făcut executarea silită, pentru a nu se ridica o magazie de pe o porțiune de cca.192 au convenit să cumpere acest teren contra sumei de 1 920 000 lei vechi. Înțelegerea a fost consfințită într-un proces verbal semnat de toate părțile, în prezența martorilor, executor judecătoresc și a doi lucrători de poliție. Au plătit pe loc 500 000 lei vechi fiicei pârâtului, iar ulterior au achitat și diferența de preț ( 2o fond).
Întrucât în prezent pârâtul nu mai recunoaște existența convenției și refuză să încheie acte în formă autentică s-au văzut nevoiți să se adreseze instanței de judecată.
Pârâtul, prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii.
A explicat că prin sentința civilă nr.11820 din 21 decembrie 1993 Judecătoriei Suceava, irevocabilă prin decizia civilă nr.1209 30 noiembrie 1995 Curții de APEL SUCEAVA, reclamanții au fost obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie 1214,54. teren de grădină, în F, pe str.- nr.62 cu- și să-și ridice construcțiile edificate ilegal pe acest teren. În cursul procedurii de executare, datorită duratei îndelungate a procesului de revendicare și pentru că familia i-a cerut ca două din anexele construite, respectiv un beci și o magazie, să nu fie ridicate, au convenit să-i plătească o sumă ce reprezintă o parte a cheltuielilor de judecată și chiria aferentă suprafeței de 192. teren pe care sunt amplasate cele două construcții. A primit astfel, suma de 500 000 lei vechi și, dat fiind că reclamanții nu i-au achitat diferența de 1 450 000 lei vechi la data stabilită în procesul verbal (1.o7.1996), a solicitat continuarea executării. La 30.10.1996 au fost ridicate alte construcții, în afara celor de pe suprafața de 192. urmând ca fam. să se înțeleagă cu el în vederea cumpărării terenului. Cu toate acestea au introdus o contestație la executare pe motiv că prin Ordinul Prefectului nr.1360/5.11.1996 li s-a constituit dreptul de proprietate pentru 600.Dat fiind că reclamanților li s-a emis și titlul de proprietate pentru aceeași suprafață, ce include și cei 192.a considerat că nu mai este necesară nici o discuție cu privire la vânzarea acestui teren. La 19.11.1996 executorul judecătoresc i-a predat suma de 1 400 000 lei vechi, reprezentând chirie și cheltuieli de judecată. Dovada faptului că nu a existat o înțelegere de vânzare este dată și de procesul verbal de executare din 3o.10.1996 în care executorul judecătoresc, după ce a ridicat o parte din construcții, a specificat că pentru magazie și beci părțile să se înțeleagă, dacă este posibil, în sensul vânzării. O astfel de înțelegere nu a mai fost necesară deoarece problema s-a rezolvat prin emiterea titlului de proprietate nr.1410/1997.
Investită cu soluționarea, Judecătoria Fălticeni, prin sentința civilă nr.1539 din 14 octombrie 2oo3 a admis acțiunea și a constatat vânzarea suprafeței de 192. teren cu prețul de 1 920 000 lei vechi.
Instanța a reținut, pe baza proceselor verbale de executare din 24 mai 1996 și 2 iulie 1996, că părțile s-au înțeles ca suprafața de 192. teren să rămână în proprietatea reclamanților și că aceștia au plătit pârâtului prețul de 1 920 000 lei vechi.
Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia civilă nr.823 din 30 martie 2oo4, a admis apelul declarat de, G și, ca moștenitori ai pârâtului, decedat la data de 21 noiembrie 2oo3. În consecință a schimbat sentința și, în rejudecare a respins acțiunea ca nefondată.
Pronunțându-se astfel, curtea a avut în vedere că, ulterior încheierii proceselor verbale din 24 mai 1996, 2 iulie 1996 și 30 octombrie 1996 de către executorul judecătoresc, prin aplicarea Legii nr.18/1991, reclamanților li s-a eliberat titlul de proprietate nr.1410/1997 de constituire a dreptului de proprietate pentru 600. teren care, potrivit experizei întocmită în dosarul 3690/2001 al Tribunalului Suceava, înglobează și terenul în litigiu.
Prin decizia civilă nr.4615 din 1 iunie 2oo5, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul reclamanților și a casat decizia dată în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de APEL SUCEAVA.
Instanța de recurs a avut în vedere că în apel au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, câtă vreme s-a stabilit că cei 192. teren fac parte din suprafața de 6oo teren constituită pentru reclamanți, pe baza unei expertize efectuată într-o altă cauză și nu s-au administrat probe pentru identificarea cu exactitate a acestei porțiuni de teren. În final a statuat că se impune completarea probatoriului cu o expertiză topo, urmând să se stabilească vecinătățile și toate elementele necesare emiterii hotărârii judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare -cumpărare.
Reinvestită astfel, Curtea de APEL SUCEAVA, făcând aplicarea art.II alin.2 din Legea nr.219/2005, a trimis cauza pentru competenta soluționare a apelului, la Tribunalul Suceava - secția civilă, prin încheierea nr.33 din 7 martie 2006.
După suplimentarea probatoriului conform deciziei de casare, Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr.453 din 22 octombrie 2007 în rejudecare a admis apelul pârâților, G și, a schimbat sentința și a respins acțiunea ca nefondată cu obligarea reclamanților la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 690,o5 lei noi.
Instanța de apel a motivat că în actele invocate de reclamanți pentru a face dovada înțelegerii de vânzare cumpărare, respectiv în procesele verbale de executare din 19.11.1996 și 30.10.1996, nu se consemnează decât faptul că debitorii au predat lui suma de 1 420 000 lei vechi și că nu au fost ridicate construcțiile de pe suparafața de 192.
A mai reținut tribunalul că din raportul de expertiză întocmit de ing., necontestat de reclamanți, rezultă că terenul în litigiu este inclus în cei 600. din titlul de proprietate nr.1410/1997 și că porțiunea de 143. ce face parte din suprafața de 269. pe care reclamanții au fost obligați să o predea autorului pârâților nu se include în cei 192. având un alt amplasament.
Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care au criticat-o ca fiind nelegală, pentru schimbarea de către instanță a naturii și înțelesului proceselor verbale de executare din care reiese intenția de înstrăinare și mai cu seamă a procesului verbal din 2 iulie 1996 în care s-a consemnat că reclamantul a achitat defunctului pârât diferența de 1 420 000 lei vechi pentru a i se ceda suprafața de 192.
Au mai susținut reclamanții că instanța nu a respectat indicațiile obligatorii ale instanței de casare și că expertiza a stabilit în mod eronat că cei 192. teren în litigiu ar face parte din suprafața pentru care li s-a constituit dreptul de proprietate, lucru pe care l-au demonstrat și prin planul de situație atașat concluziilor scrise, dar acestă apărare a fost ignorată.
Criticile exprimate trimit la motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și se dovedesc a fi neîntemeiate după cum se va arăta în continuare:
Textul art.304 pct.8 Cod procedură civilă are în vedere situațiile în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar și în mod evident neîndoielnic, instanța îi schimbă natura ori înțelesul. Atunci când din probatoriul administrat rezultă un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea pe care o dă judecătorul constituie o chestiune de fapt ce nu poate fi discutată în recurs.
Ori, în speță, se poartă discuții tocmai în sfera acestei ultime ipoteze dat fiind că divergențele sunt în legătură cu conținutul acelor procese verbale de executare, ce din punctul de vedere al reclamanților, ar avea valoarea unor antecontracte de vânzare cumpărare, iar potrivit interpretării instanței, dimpotrivă, încât o asemenea dispută care până la urmă țintește modul de interpretare a unor probe, nu poate fi soluționată în recurs, în temeiul art.3o4 pct.8 Cod procedură civilă.
Independent de aspectele privitoare la pretinsa convenție procesele verbale de executare fac trimitere, invariabil, la suprafața de 192. teren pe care se află construcțiile magazie și beci. Așadar, terenul pentru care s-a cerut validarea vânzării cumpărării nu poate fi cel de 143. identificat de expertiză între reperele A-e-f-D-C-B care este liber de construcții. Expertiza urmează această logică cât și constatarea că, potrivit titlului nr.1410/1997, constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților nu putea să aibă drept obiect decât terenul aferent construcțiilor și nu o porțiune liberă care ar fi lăsat în suspensie situația celor două magazii, a cotețelor și garajului ( a se vedea planul de situația de la fila 91 din dosarul de apel).
Drept urmare, ignorarea apărărilor reclamanților din concluziile scrise nu se confirmă, terenul în litigiu fiind inclus în titlul de păroprietate.
Nu se confirmă nici greșita aplicare a art.1073,1o77 cod civil în refuzul de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, câtă vreme în prezent, pârâții nu mai au calitatea de proprietari ai terenului în condițiile deoarece încă din anul 1997 acest drept s-a trensferat prin constituire către reclamanți.
Cum una din condițiile esențiale ce trebuie îndeplinite la încheierea unui act autentic de vânzare - cumpărare, este aceea ca vânzătorul să fie proprietar și cum în cauza de față această condiție nu este îndeplinită, chiar dacă promisiunea bilaterală ar fi fost clară și neechivocă, admiterea acțiunii tot nu ar fi fost posibilă.
Constatând conform celor mai sus arătate, că soluția instanței de apel nu încalcă legea, curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
Pârâții au solicitat cheltuieli de judecată, pe care le-au justificat cu onorariul de avocat, în limita sumei de 700 lei. Cererea este fondată pe dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și va fi admisă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în municipiul F,-, județul S, împotriva deciziei nr. 453 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă pe reclamanții recurenți să plătească pârâților intimați 700 lei, cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/11.04.2008
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Rață Gabriela, Surdu Oana
