Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 108
Ședința publică din data de: 19.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - A
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți, A, -, A, -, G, A, -, (), și împotriva sentinței civile nr. 1044/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți L, și IA.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - reclamanți, -, G, A, -, (),. și., reprezentați de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/18.02.2009, lipsind recurenții - reclamanți, A, -, A, și și intimații - pârâți L, și IA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la termenul de judecată anterior s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea legalei citări a recurentului - reclamant și pentru a da posibilitatea recurenților - reclamanți, și să își angajeze un apărător. Totodată, arată că recurenții - reclamanți ce lipsesc la termenul de judecată de astăzi au fost citați la domiciliul ales la avocat.
Curtea apreciază legal îndeplinită procedura de citare pentru termenul de astăzi, în raport de dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă, recurenții - reclamanți ce sunt lipsă la termenul de judecată de astăzi neaducând la cunoștința instanței vreo schimbare de domiciliu.
Domnul avocat depune, în scris, o listă în care sunt menționate numele recurenților - pârâți pe care îi reprezintă.
Apărătorul recurenților - reclamanți, -, G, A, -, (),. și., învederează că o parte dintre recurenții - reclamanți au înțeles să renunțe la judecarea cererii de recurs.
Totodată, depune, în scris, cererea formulată de către recurenții - reclamanți care au înțeles să renunțe la judecata recursului și un set de înscrisuri în susținerea acestei cereri, respectiv: copii certificate pentru conformitate cu originalul după: declarații autentificate date de către recurenții - reclamanți (căsătorită ), - -, și, după contractele de vânzare - cumpărare autentificate de Biroul Notarilor Publici Asociați " scu - " sub numerele: 05/07.02.2009, 44/07.02.2009, 07/07.02.2009, 04.02.2009, 08/07.02.2009, 10/07.02.2009, 11/07.02.2009, 12/07.02.2009, 14/07.02.2009, 15/07.02.2009, 37/07.02.2009, 45/07.02.2009, 09/07.02.2009, 17/07.02.2009, 19/07.02.2009, 20/07.02.2009, 41/07.02.2009, 49/07.02.2009, 22/07.02.2009, 21/07.02.2009, 23/07.02.2009, 38/07.02.2009, 24/07.02.2009, 26/07.02.2009, 25/07.02.2009, 43/07.02.2009, 51/07.02.2009, 13.02.2009, 35/07.02.2009, 28/07.02.2009, 27/07.02.2009, 40/07.02.2009, 29/07.02.2009, 30/07.02.2009, 42/07.02.2009, 31/07.02.2009, 32/07.02.2009, 34/07.02.2009, 33/07.02.2009 și după contractul încheiat între - -, - IA, prin mandatar - și, fără încheiere de autentificare.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurenților - reclamanți, -, G, A, -, (),. și. solicită să se ia act de renunțarea la judecarea recursului formulată de către clienții săi și precizează că lasă la aprecierea instanței recursul promovat de către ceilalți recurenți - reclamanți.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - reclamanți, A, -, A, -, G, A, -, (), și împotriva sentinței civile nr. 1044/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți L, și IA.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 36451/-, reclamanții, AS, -, () -, A, -, -, A, A - -, -, G, A, -, -, -, (), au chemat în judecată pe pârâții, si IA, solicitând: 1. în principal, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contracte de vânzare-cumpărare pentru locuințele și cotele indivize corespunzătoare din părțile din imobil aflate în folosință comună, situate în B,-,. 2, sector 3 către reclamanți, care au calitatea de chiriași ai imobilului, la prețul prevăzut de Legea nr. 85/1992 si a Decretului-lege nr. 61/1990, ce va fi stabilit in urma expertizei; 2. în subsidiar, obligarea pârâților, în temeiul și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992, să încheie cu reclamanții contracte de vânzare-cumpărare a locuințelor ocupate de aceștia în calitate de chiriași si a cotelor indivize corespunzătoare din părțile de imobil aflate în folosință comună, locuințe situate în imobilul bloc 2 din B,-, sect. 3, la prețul prevăzut de Legea nr. 85/1992 și care va fi stabilit prin expertiză precum și în condițiile prevăzute de actul normativ menționat; 3. și, cu totul și cu totul în subsidiar, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 93/21.02.2007 încheiat între în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărătoare și în mod accesoriu constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 4951/19.07.2007 încheiat între în calitate de vânzătoare și și în calitate de cumpărători, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență: că între C și a fost încheiat la data de 21.02.2007 Contractul de vânzare-cumpărare nr. S3/21.02.2007 având ca obiect imobilul situat în B,-, sector 3 format din teren în suprafață de 611 mp. și construcția edificată pe acesta (cămin nefamiliști) formată din subsol, parter, etaj 1, etaj 2, etaj 3, etaj 4, în suprafața construită la sol de 509 mp; ca prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4951/19.07.2007 cumpărătoarea a vândut lui și același imobil din B,-, sector 3 format din teren în suprafața de 611 mp. și construcția edificată pe acesta (cămin nefamiliști); că imobilul de locuințe mai sus menționat a fost construit din fondurile statului anterior anului 1974; că în contractul de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007 se precizează că vânzătoarea a dobândit imobilul ce se înstrăinează după cum urmează: terenul in suprafața de 611 mp. a fost dobândit prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenul seria - nr. 5312 din 03.03.1995 de către Ministerul Industriilor, act transcris sub nr. 5312 din 09.04.1996 de către Judecătoria Sector 3, iar construcția a fost edificata in baza Autorizației pentru executarea de lucrări nr.3-S din 14.01.1974, eliberată de Consiliul Popular al Municipiului B Comitetul Executiv, a procesului verbal de recepție în faza unică, a procesului verbal de recepție din legitimația nr. 9171.
Reclamanții au mai arătat că, potrivit art. 7 Legea nr. 85/1992, "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, pana la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legf și art. 5 al Decretului - lege nr. 61 / 1990 arata că "Locuințele se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unităților specializate în vânzare a locuințelor.", ca, totodată, Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 40/2000 din - referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 a statuat ca obligația instituita de lege in sarcina titularului dreptului de proprietate privind încheierea contractului de vânzare cumpărare la cererea chiriașului "este o obligație în rem, deci în considerarea obiectului (locuința construita din fondurile unității economice sau bugetare), până la data intrării în vigoare a Legii, iar nu o obligație in personam; că obligațiile reale (proptem rem) sunt accesorii ale dreptului real, sarcini ce incumbă titularului dreptului real privitor la un bun oarecare, astfel încât persoana la care trebuie să se raporteze reclamanții este titularul actual al dreptului de proprietate asupra bunului, acesta fiind debitorul cât timp se afla în raport direct cu imobilul în cauză; că accesorialitatea acestei obligații, care este grefată pe dreptul real, impune recunoașterea obligațiilor reale fără îndeplinirea vreunei forme de publicitate; că, în aceste condiții, obligația de a încheia contractele de vânzare-cumpărare la cererea reclamanților, în calitate de chiriași, astfel cum sunt ei reglementați prin Legea nr. 85/1992, incumba paratelor care au preluat aceasta obligație "in rem de la vânzătoarea C, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007 și de la vânzătoarea prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4951/19.07.2007; că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 85/1992, prin schimbarea proprietarului imobilului aflat în litigiu, obligația prevăzută de actele normative indicate mai sus rămâne valabilă, recunoscându-lise reclamanților dreptul de a cumpăra de la noul proprietar camerele pe care le-au închiriat de la
Reclamanții au arătat ca titlul locativ în baza căruia au dobândit dreptul de folosința asupra suprafețelor locative îi îndreptățește să devina proprietarii apartamentelor în discuție prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu pârâtele conform art. 1 al Legii nr. 85/1992,iar pârâții nu înțeleg însă să dea curs acestor drepturilor, ci au înțeles să încerce o îmbogățire fără just temei, încercând să revândă reclamanților locuințele la un preț de 25.000 Euro.
In ceea ce privește validitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007, și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4951/19.07.2007 reclamanții au arătat că acestea sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 85/1992 coroborate cu prevederile Decretul-lege nr. 61/ 1990, norme prin care legiuitorul a urmărit ocrotirea unui interes general, obștesc, în acest sens făcându-se trimitere la prevederile art. 19 din Legea nr. 85/1992; că clauzele contractului de vânzare-cumpărare prevăd ca obiectul înstrăinării l-a format imobilul "cămin de nefamiliști" care a fost edificat în anul 1974 din fondurile statului, ceea ce duce la nulitatea absoluta a vânzării perfectate cu fraudarea legii între A și, iar în aceste condiții locuințele pe care le dețin în calitate de chiriași se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 85/1992. Și dacă aceste locuințe nu ar fi construite din fondurile statului, ci din fondurile unității economice, ele intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 85/1992, astfel cum prevede art. 7 al actului normativ menționat; că în baza dispozițiilor art. 7 al Legii nr. 85/1992, titlul locativ in baza căruia au dobândit dreptul de folosință asupra suprafețelor locative îi îndreptățește să devină proprietarii apartamentelor în discuție prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu pârâtele; ca art. 5 al Decretului-lege nr. 61/1990 prevede ca "Locuințele ocupate de chiriași se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unităților specializate în vânzarea locuințelor."; că in aceste condiții, anterior datei de 21.02.2007, reclamanții au formulat cereri pentru a cumpăra camerele pe care le dețin în baza titlurilor locative, însă nu a ținut seama de el și cu rea credința a vândut imobilul din-, sector 3 B către pârâta L care la rândul ei l-a vândut către si.
Reclamanții au arătat că un alt motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007 îl reprezintă cauza ilicită și imorală a acestuia întrucât prin respectivul contract s-a urmărit un scop contrar bunelor moravuri și ordinii publice; ca prețul global prevăzut in contractul de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007 este de 367.000 de Euro, ceea ce face ca prețul unui singur apartament din cele 104 pe care le are imobilul sa fie de aproximativ 3.500 de Euro (prețul de vânzare fiind stabilit printr-o expertiza tehnica evaluatorie efectuată de Societatea Generala a Tehnici ); că din cererile si memoriul pe care le-au adresat rezultă că încă din 2005 și reclamanții ofereau un preț apropiat de cel la care a înțeles să vândă locuințele în litigiu către SC.; ca ulterior, la data de 24.04.2007, pârâta a făcut rec1amantilor o oferta de vânzare a apartamentelor la un preț de 25.000 de Euro pentru fiecare apartament, preț pe care, afirmă pârâta, l-a stabilit în baza unui raport de evaluare întocmit în data de 03.03.2007 (deci la aproximativ două săptămâni de la precedentul raport de evaluare) de evaluatorul. Prin urmare, cauza contractului de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007 este una ilicită și imorală, intenția părților fiind în mod evident aceea de a majora în mod forțat prețul apartamentelor pe care reclamanții intenționau să le achiziționeze, motiv pentru care acest act este lovit de nulitate absolută.
Reclamanții au arătat că, pe de altă parte, dacă ar fi să dea crezare raportului de evaluare întocmit în data de 03.03.2007 de evaluatorul, se ajunge în situația în care un element esențial al contractului de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007 lipsește, respectiv prețul care, raportat la valoarea precizată de respectivul raport de evaluare (de 25.000 euro), apare ca fiind vădit derizoriu, fapt care atrage de asemenea nulitatea contractului.
Reclamanții au precizat că în contractul de vânzare cumpărare nr. 4951/19.07.2007 încheiat între și, respectiv, prețul de vânzare a fost de 1.300.000 lei.
In drept, rec1amantii și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legi nr. 85/1992, Decretul-lege nr. 61/1990, art. 112 și urm. proc.civ. art. 1077 si 1073 civ.
La 14.12.2007 pârâții, si SC SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii. Totodată, pârâții au solicitat anularea cererii de chemare în judecată ca nelegal formulată și netimbrată și au invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Secției Civile a Tribunalului București.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 112 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii precum și motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, ca reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată, de altfel extrem de confuză, care cuprinde de fapt trei acțiuni separate, complet diferite sub aspectul încadrării juridice, al timbrajului, al competenței materiale precum și a probatoriului necesar; ca aceste trei acțiuni nu pot fi considerate ca fiind trei capete de cerere ale aceleiași acțiuni întrucât se exclud reciproc. S-a solicitat astfel anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, arătându-se totodată că, mai mult decât atât, "acțiunile" 1 și 2 din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu pot avea ca pârâți decât actualii proprietari ai imobilului în litigiu, și; ca, așa fiind, competența de soluționare a cauzei revine, conform art. 9 din Codul d e procedură civilă, Secției civile a Tribunalului Botoșani, respectiv instanței de la domiciliul pârâților; că "Acțiunea" 3 cu privire la constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare cumpărare este o acțiune comercială, competența de soluționare a acestei cereri revenind secției comerciale a Tribunalului Botoșani.
Pârâții au mai arătat că, dincolo de excepțiile invocate, acest mod absolut defectuos de formulare a unei cereri de chemare în judecată cu o acțiune "în principal", a doua "în subsidiar" precum și a treia în "subsidiarul subsidiarului", fără a menționa măcar texte de lege care să le individualizeze, este absolut nelegală și denotă deruta reclamanților și dorința de a formula o acțiune în orice condiții, fără a avea un suport în realitatea faptică sau juridică.
In ceea ce privește situația de fapt, pârâții au arătat că imobilul situat în B, sector 3,- nu a fost construit din fondurile statului, ci din fondurile societății B; că Lac umpărat acest imobil de la B prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 93/21.02.2007 la și B liber de orice sarcini, conform extrasului de carte funciară eliberat la momentul încheierii contractului; că și au cumpărat acest imobil de la L prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 4951/19.07.2007 la BNP din B liber de orice sarcini, conform extrasului de carte funciară eliberat la momentul încheierii contractului; că reclamanții nu sunt titularii nici unui contract de închiriere, care să fi fost în vigoare la momentul înstrăinării imobilului de către B, o parte din contractele de închiriere (invocate de către 8 (opt) dintre reclamanți) erau anexe la contractele de muncă, astfel ca au fost anulate automat în momentul când contractele de muncă au încetat.
Pârâții au precizat că acțiunea în constatare prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contracte de vânzare cumpărare pentru camerele-locuință și cotele indivize corespunzătoare din părțile din imobilul în litigiu este inadmisibilă, în condițiile în care reclamanții au deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv acțiunea în revendicare.
Pârâții au invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților precum și lipsa calității procesuale pasive a
Pârâții au mai arătat că, având în vedere că B este vânzătorul imobilului în cadrul contractului de vânzare cumpărare pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute, precum și având în vedere că această societate este cea care deține probele ce pot lămuri aspectele invocate de rec1amanți, este necesar a fi introdusă în cauză B, cu sediul B,-, sector 3.
La data de 29.01.2008 reclamanții au formulat cerere precizatoare cu privirea la câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, indicând valoarea imobilului pentru care s-a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate de pârâți ca fiind de 1.300.000 lei, iar valoarea părților din imobil (camere si dependințe) pentru care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare sau obligarea pârâților să le vândă reclamanților ca fiind de 363.457 lei.
Prin sentința civilă nr. 172/29.01.2008 Tribunalul a disjuns judecarea capătului 3 de cerere de capetele de cerere 1 și 2 din acțiunea formulată de reclamanții, A, a, G, a, a, și, toți cu domiciliul ales în B,., nr. 8, - se. 2,. 2,. 26, sect. 4, la în contradictoriu cu pârâții, și, domiciliul și sediul ales în B, Bd. - nr. 63, jud. B la, a admis excepția necompetenței funcționale și teritoriale a Tribunalului București Secția Civilă în soluționarea capătului 3 de cerere, a declinat, în favoarea Tribunalului Botoșani - Secția Comercială, competența de soluționare a capătului 3 de cerere, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 93/21.02.2007 si, in mod accesoriu, constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 4951/19.07.2007.
În vederea soluționării capetelor 1 și 2 de cerere, la Tribunalul Bucureștis -a format dosarul cu nr-.
Prin sentința civilă nr. 1044/03.06.2008 a fost respinsă excepția de necompetență teritorială și a fost admisă excepția de necompetență materială a tribunalului (ambele excepții invocate de către pârâți în ședința publică din data de 28.05.2008), dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin capătul 1 de cerere, reclamanții au solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contracte de vânzare-cumpărare pentru locuințele și cotele indivize corespunzătoare din părțile din imobil aflate în folosință comună, situate în B,-,. 2, sect. 3 către reclamanți, în calitate de chiriași ai imobilului, la prețul prevăzut de Legea nr. 85/1992 și de Decretul - Lege nr. 61/1990.
Prin al doilea capăt de cerere reclamanții au solicitat, în subsidiar, obligarea pârâților ca, în temeiul și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992, sa încheie cu primii contracte de vânzare-cumpărare a locuințelor pe care reclamanții le ocupă în calitate de chiriași și a cotelor indivize corespunzătoare din părțile din imobil aflate în folosință comună, locuințe situate în imobilul bloc 2 din B,-, sect. 3, la prețul prevăzut de Legea nr. 85/1992.
Cât privește excepția de necompetență teritorială, a reținut instanța că atât în cererea privind pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, cât și în cererea privind obligarea pârâților la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, reclamanții au invocat un drept pe care legea îl recunoaște în virtutea raporturilor de locațiune pe care aceștia pretind că le au cu pârâții.
Ca atare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 2 și art. 12.proc.civ. așa încât competența de soluționare a cauzei poate fi și cea de la locul situării imobilului.
In plus, unul dintre pârâții are sediul în B, acest pârât putând să fie titular al obligației pretinse de reclamanți în funcție de soluția dată în capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Ca atare, s-a constatat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 9 și art. 12.proc.civ. așa încât competența de soluționare a cauzei poate fi și cea de la sediul pârâtului din
Cât privește excepția de necompetență materială, s-a reținut că reclamanții au precizat ca fiind de 363.457 lei valoarea părților din imobil (camere și dependințe) pentru care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare sau obligarea pârâților să le vândă reclamanților.
În plus, reclamanții nu se află în coparticipare procesuală activă necesară, așa încât fiecare dintre ei are o cerere proprie și autonomă în raport cu pârâții, având un obiect material diferit de obiectul material al cererilor celorlalți reclamanți, obiect material reprezentat de locuința ocupată în calitate de chiriaș. Ca atare, fiecare cerere are o valoare patrimoniala în raport de care trebuie stabilită competența materială.
Cum valoarea cumulată a cererilor a fost precizată de reclamanți la suma de 363.457 lei, respectiv 1500 euro/camera la cursul valutar de 3.46 lei, s-a constatat că prezenta cauză este de competență materială a judecătoriei în temeiul art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. b proc.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții;;;; -;;;;;;; -;; -; A;;
; -;;;;;; -;;;; A; - -; --;;; G; A;;;;; -;;;;;; -;;;;; -;;;;;;; ();; și, recurenții susținând că sentința recurată este nelegală.
Recurs legal timbrat.
În ședința publică din data de 19.02.2009, au invederat instanței că înțeleg să renunțe la judecata recursului următorii recurenți:,., G., a, s,.,.,. și.
Luând act de manifestarea de voință astfel exprimată de către recurenții menționați, în temeiul art. 246 alin. 1.pr.civ. Curtea va lua act de renunțarea acestor recurenți la judecarea căii de atac a recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 1044/2008 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă.
În privința recursului formulat de ceilalți pârâți, Curtea reține caracterul nefondat al acestuia pentru următoarele considerente:
Necompetența materială a tribunalului s-a reținut, în speță, în considerarea atât a valorii indicate pentru imobilele în privința cărora s-a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, cât și a situației concrete deduse judecății, situație care nu este aceea a unei coparticipări procesuale active necesare (fiecare dintre reclamanți având o pretenție proprie în raport cu pârâții, existând un obiect material distinct pentru fiecare dintre reclamanți).
O atare acțiune a fost în mod corect apreciată ca fiind circumscrisă - din punctul de vedere al instanței competente material să o judece - prevederilor art. 1 pct. 1.pr.civ. și ca atare s-a dispus declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei în cărei circumscripție teritorială este situat imobilul.
Pentru aceste considerente, potrivit cu art. 312.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții - reclamanți, A, -, A, și împotriva sentinței civile nr. 1044/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți L, și IA.
Ia act de renunțarea celorlalți recurenți - reclamanți la judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
a
/red /2exemplare/18.03.2009
Judecător fond: Tribunalul București - Secția a V-a Civilă
Judecător:
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
