Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 111
Ședința publică de la 26 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Andronic
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.735 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași; cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: av. pentru recurenta; av. pentru intimatul; și, intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța -/21.03.2008 în sumă de 12 lei emisă de I, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială.
Prezentându-se raportul, conform dispozițiilor art.308 Cod procedură civilă, se apreciază că cererea de recurs este introdusă în termen, a fost satisfăcut timbrajul, îndeplinește cerințele de formă; motivele invocate încadrându-se în cele prevăzute de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Părțile prezente, interpelate fiind, nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul în susținerea recursului.
Av. solicită admiterea recursului și rejudecând cauza să se desființeze hotărârea pronunțată în apel d e Tribunalul Iași și să se constate faptul că acțiunea formulată de către reclamantă se impune a fi admisă. În speță este vorba despre o simulație a contractului de împrumut intervenit în anul 2003 între recurenta și intimatul. A criticat soluția pronunțată de tribunal pe considerentul că a interpretat greșit noțiunea de simulație. Prin cererea scrisă depusă la dosar au fost dezvoltate motivele pentru care recurenta consideră că instanța de prim control judiciar greșit a respins ideea de simulație în ceea ce privește speța dedusă judecății. Urmează a se constata faptul că, așa cum s-a pronunțat și literatura juridică și chiar și practica, este necesar ca toți participanții la acest acord simulatoriu să aibă cunoștință despre această situație, și nu așa cum a apreciat tribunalul că în speța de față nu poate fi vorba despre o simulație. Din această perspectivă, instanța de apel nici nu a mai analizat probele administrate în susținerea acțiunii recurentei, acte care conduceau la demonstrarea faptului că între intimații și a intervenit o promisiune de împrumut și pentru că intimatul nu era în țară, acesta a recurs la ajutorul unei terțe persoane, interpuse, solvabile, pentru a semna de primirea respective sume de bani. Astfel, s-a ajuns ca recurenta să-și ia obligația a rambursării sumei de 12.000 euro. A dezvoltat și punctul actele și mijloacele de probă care dovedesc aceste împrejurări, făcând referire astfel: la declarația sub semnătură privată din 25.11.2003 a intimatului, lipsa la interogatoriu în mod repetat a intimatului care a fost citat cu această mențiune și care trebuia interpretată ca o recunoaștere a pretențiilor recurentei, consemnarea la CEC pe numele creditorului a unei sume parțial din suma împrumutată, martorul audiat în fața instanței de fond, care a confirmat că și acestuia i s-a cerut să semneze în calitate de împrumutat un contract de împrumut și apoi s-a apelat la recurenta. Apreciază că toate aceste motive aduc suficiente argumente pentru a se putea constata că cerere de recurs este fondată și cere a fi admisă așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. cere respingerea recursului ca nefundat și păstrarea celor două hotărâri pronunțate de judecătorie și tribunal ca fiind legale și temeinice. De esența simulației, atunci când aceasta este invocată de una dintre părțile semnatare ale contractului care se pretinde a fi aparent, este existența actului secret. Ori, în cauză recurenta, semnatara contractului de împrumut, nu a putut face dovada că între aceasta și intimatul a existat și un act secret care să poată fi invocat instanței de judecată. Nu se poate primi opinia, și anume că în speță este vorba despre o simulație. La instanța de fond, cu prilejul administrării probelor, a arătat că părerea specialiștilor în materie este aceea de a nu se administra proba cu martori, și cu toate acestea, instanța a admis proba cu un martor, martor însă care nu a putut forma convingerea instanței că înțelegerea părților a fost alta. În cauză nu s-a prezentat un act secret care să dovedească o altă înțelegere. respingerea recursului și păstrarea celor două hotărâri, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.37/20.03.2008, reprezentând onorariu avocat.
Intimatul, cere admiterea recursului, și să i se dea posibilitatea să achite singur această datorie.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2652/12.03.2007 Judecătoriei Iași fost respinsă cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții și.
Pentru pronunța această sentință civilă instanța de fond reținut că, prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții a chemat în judecată pârâtul și pentru se constata că, în realitate, contractul de împrumut autentificat sub nr. 53/28.11.2003 este simulat și că în realitate există un raport de obligație de restituire a sumei de bani între pârâți, în calitate de creditor respectiv debitor.
În motivarea acțiunii a arătat că în realitate este vorba de un contract cu interpunere de persoană, adevăratul împrumutat fiind, care la acea dată avea de restituit suma de 12.000 euro, reprezentând contravaloarea unui teren situat în extravilanul comunei și pentru faptul că nu se afla în localitate pentru a semna contractul de împrumut, a rugat-o pe reclamantă să semneze.
Scopul încheierii contractului a fost acela de oferi pârâtului garanția că îi vor fi restituiți banii; iar prezenta hotărâre îi este necesară, în cadrul contestației la executare pornită de împotriva sa.
Analizând probatoriul administrat instanța constatat că:
Pentru a ne afla în prezența unei simulații este necesar ca actul secret - contraînscrisul - să fie încheiat concomitent sau eventual, înainte de încheierea actului aparent, iar cât privește interpunerea de persoană, ca formă a simulației, trebuie ca în contractul secret - contra înscris, să se precizeze că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană, decât cea care apare în actul public.
La interpunerea de persoane, ambele părți din contractul aparent, urmăresc, în mod conștient ca efectele să se producă față de terță persoană, căreia i se asigură anonimatul, tocmai prin simularea persoanei, însă între reclamantă și nu a fost perfectat un act secret și nu - existat nici o înțelegere verbală, nici cu - reclamanta fiind persoana interpusă - întrucât reclamanta este parte în contractul de împrumut autentificat, a cărui simulație se solicită.
Față de dispozițiile art. 1175 cod civil a respinge acțiunea în constatarea simulației, cu respingerea ca nedovedită a cererii de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată către pârâtul.
Apelurile declarate de reclamanta - și de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2652 din 12.03.2007 pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse prin decizia civilă nr. 735 din 24.10.2007 a Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
În acțiunea introductivă reclamanta apelantă solicitat se constata că, contractul de împrumut autentificat sub nr. 53/28.11.2003 este simulat fiind vorba despre simulație prin interpunere de persoană.
S- afirmat că adevăratul beneficiar al contractului de împrumut cu intimatul apelant .
De reținut este faptul că creditorul obligației de restituire, nu recunoaște existența acestui contract.
La simulația prin interpunere de persoană, ambele părți din contractul aparent urmăresc ca efectele actului să se producă față de terță persoană căreia i se asigură anonimatul prin simulație.
Din chiar cuprinsul acțiunii introductive rezultă că la încheierea contractului de împrumut nu s- urmărit de către părțile implicate asigurarea anonimatului terțului.
reprezintă excepție de la principiul opozabilității față de terți contractului. Caracteristic simulației este caracterul secret al actului încheiat de părți și prejudiciul creat terțului prin înscrisul public.
Doar în acest caz terțul ar avea interes să invoce și să dovedească existența actului secret.
Potrivit acțiunii formulată de reclamanta apelantă, toți participanții la încheierea actului cunoșteau situația. Prin urmare nu poate fi vorba despre simulație și mai ales prin interpunere de persoană. Se susține astfel: " scopul încheierii contractului fost acela de oferi pârâtului garanția că îi vor fi restituiți banii pe care îi datora creanța pârâtului devenea certă, lichidă și exigibilă la termenul stipulat în contract cu posibilitatea reală, mult mai rapidă și mai avantajoasă pentru acesta de recupera debitul.
Mai mult, reclamanta apelantă nu este terț față de actul aparent care prejudiciază, ciparteîn act, iar înscrisul (înțelegerea) care ar trebui să existe între intimații și nu are caracter ocult față de aceasta.
Având în vedere că reclamanta apelantă formulat acțiune în simulație având calitatea de parte în actul aparent (public), este obligatorie dovedirea actului secret prin înscrisul încheiat. Reclamanta apelantă nu are calitate de terț pentru putea dovedi prin orice mijloc de probă existența actului secret.
S- constatat așadar că instanța de fond reținut corect situația de fapt constatând neîntemeiată acțiunea, în simulație iar apelurile au fost respinse.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta criticând-o ca netemeinică și nelegală. Susține recurenta că instanța de apel a interpretat greșit noțiunea de simulație, deoarece caracterul secret al acestei operațiuni vizează ascunderea efectelor juridice reale ale actului secret față de terți prin crearea unor raporturi juridice nereale distincte de actul secret, opozabile terților. Prin terți se înțelege în această situație, orice persoană străină de actul secret - act care evidențiază adevăratele raporturi juridice disimulate prin actul juridic.
Raportul juridic de împrumut a fost generat de relația de afaceri existentă între cei doi pârâți -intimați iar întrucât debitorul a fost nevoit să lipsească o perioadă mare de timp din oraș, acesta a recurs la ajutorul unei terțe persoane, interpuse. În speță recurenta -reclamantă putea a semna de primirea sumei de 12.000 euro de la pârâtul.
În consecință în mod greșit instanțele au ajuns la concluzia că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii în simulație pe considerentul inexistenței actului secret doveditor a adevăratelor părți contractante din actul de împrumut.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului de fond raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată apelanta -reclamantă - a solicitat să se constate că contractul de împrumut autentificat sub nr. 53 din 28.11.2003 este simulat fiind vorba despre o simulație prin interpunere de persoane și afirmând că adevăratul beneficiar al contractului de împrumut este intimatul.
presupune existența concomitentă, între aceleași părți a două contracte: unul public (aferent) prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și altul secret (contraînscris) care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.
Simularea (fiind o excepție de la principiul opozabilității față de terți a contractului) este făcută de comun acord de către ambele părți împotriva terților persoane, care nu sunt părți în act.
Ori această caracteristică a simulației - respectiv caracterul secret al actului încheiat între părți, în dauna terțului - nu este aplicabilă în cauză, recurenta neavând calitatea de terț față de actul aparent care o prejudiciază, ci chiar pe acela de parte în act. Pe de altă parte, chiar potrivit cererii formulate de aceasta, toți participanții la încheierea actului cunoștea situația, astfel că nu se poate vorbi de o simulație prin interpunere de persoane.
Recurenta având deci calitatea de parte în actul a cărui simulație o cere a se constata și nu pe aceea de terț în mod corect instanța de apel a constatat că este obligatorie dovedirea actului secret.
În consecință date fiind considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul formulat de reclamantă și va menține decizia Tribunalului Iași ca temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.735 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.04.2008
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Andronic
