Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.111/R
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta Fundația "Cămine de ale Bisericii Reformate" cu sediul în O-S,-, județul H și de pârâții Apele Române -Direcția Apelor M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, I, G, și toți din comuna, str. - Socială -, județul H, împotriva deciziei civile nr. 231 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 1418/2003.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 31 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 538 din 9 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiescs -a respins acțiunea reclamantei Fundația de Cămine de ale Bisericii Reformate, împotriva pârâților Apele Române RA - Direcția Apelor M și pârâților reclamanți-reconvenționali, I, G, și. S-a admis acțiunea reconvențională a pârâților, persoane fizice și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996, având ca obiect cumpărarea de către reclamanta a terenurilor pe care se află edificiile pârâtei Apele Române RA, obligând reclamanta să plătească pe seama pârâților suma de 90.000 lei taxă de timbru.
Prin decizia civilă nr. 231 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghitas -a admis apelul declarat de Fundația Cămine de ale Bisericii reformate, împotriva sentinței civile sus-menționate, pe care a schimbat-o în parte în sensul că s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâții, persoane fizice, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Intimații au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată pe seama apelantei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta Fundația Cămine de ale Bisericii Reformate, cu sediul în O S și pârâții Administrația Națională Apele Române RA - Direcția Apelor M, cu sediul în Târgu-M și, I, G, și.
Reclamanta Fundația Cămine de ale Bisericii Reformate a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii introductive formulate de reclamantă, a se stabili că obiectul contractelor de închiriere încheiate la data de 1 ian. 2002, între intimata Apele Române SA - Direcția Apelor M, pe de o parte, și intimații, I, G, și îl constituie edificiile construite de Direcția Apelor M, situate în comuna, sat, -, județul H și constatarea nulității absolute a acestor contracte de închiriere.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală în ceea ce privește menținerea dispozițiilor instanței de fond cu privire la respingerea acțiunii introductive a reclamantei.
Motivarea instanței de apel în sensul că reclamanta, fiind terț față de contractele de închiriere, nu putea solicita constatarea nulității acelor contracte, este greșită și dată cu încălcarea esențială a legii. Conform prevederilor art. 966 cod civil obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect, sancțiunea încălcării acestor norme fiind nulitatea absolută a actului încheiat, nulitate care poate fi invocată de orice parte interesată. În speță, pârâții au încheiat contractele de închiriere atacatead cauzamexclusiv pentru fraudarea intereselor reclamantei. Pe de altă parte, obiectul acestor contracte îl constituie edificii scoase din circuitul civil prin efectul hotărârilor judecătorești care au dispus demolarea. în litigiu au fost ridicate pe termen limitat, fiind afectate construirii barajului de acumulare.
S-a mai arătat că instanța de apel nu a luat în considerare în pronunțarea deciziei recurate un alt aspect important pentru dezlegarea pricinii și anume faptul că edificiile au fost ocupate de chiriași după ce s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă demolarea acestora.
Reclamanta a invocat faptul că toate aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de apel. Pe de altă parte, tribunalul este inconsecvent în motivarea hotărârii, deoarece pe de o parte, respinge excepția lipsei de interes a pârâților în a cere constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, dar în același timp, respinge cererea reclam,antei de constatare a nulității absolute a contractelor de închiriere cu simpla motivare că fundația este terț față de acele contracte și nu poate solicita anularea lor. Argumentarea instanței de apel este cu atât mai greșită cu cât reclamanta a invocat nulitatea absolută a contractelor, sancțiune care poate fi invocată de orice persoană interesată și nu doar de către părțile contractante.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta Administrația Națională Apele Române RA - Direcția Apelor M, a solicitat modificarea în parte a deciziei pronunțate de instanța de apel în sensul de a admite cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond, atacată cu apel, este temeinică și legală, întrucât această instanță a reținut în mod corect stare de fapt și de drept dedusă judecății. Astfel, pârâții de rând 2-15, în calitate de locatari, în cazul în care s-ar admis cererea de apel ar fi rămas împreună cu familiile lor, fără locuințele în care locuiesc de peste 25 de ani.
S-a apreciat de asemenea, că instanța de fond a procedat în mod corect la admiterea cererii reconvenționale constatând nulitatea absolută a unei vânzări-cumpărări bazată pe un contract nul de drept, ca urmare a faptului că acest contract avea ca obiect cumpărarea de către reclamantă a terenurilor pe care sunt situate clădirile ce formează -, terenuri scoase definitiv din circuitul civil și care nu putea face obiectul unei tranzacții de vânzare-cumpărare.
Pârâta-recurentă a mai invocat faptul că reclamanta își bazează dreptul de proprietate pe un drept dobândit ilegal, respectiv pe un contract nul de drept.
Conform prevederilor art. 963 și 1310 din Codul civil pot face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare doar lucrurile aflate în circuitul civil, însă în speță terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare era un bun scos din circuitul civil. Sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi acoperită chiar dacă a existat o hotărâre judecătorească, hotărâre care a dispus nu asupra validității contractului ci asupra obiectului contractului, în speță terenul pe care se află clădirile a căror demolare se urmărește.
În condițiile în care terenul în litigiu nu putea face obiectul dobândirii proprietății de către reclamantă, contractul de vânzare-cumpărare este nul absolut, iar nulitatea absolută poate fi invocată de către orice terț, inclusiv de către pârâta recurentă, precum și de ceilalți pârâți, persoane fizice.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâții, I, G, și au solicitat modificarea deciziei pronunțate de tribunal și menținerea în întregime a sentinței pronunțată de judecătorie prin care s-a dispus respingerea acțiunii introductive formulate de reclamantă și admiterea acțiunii reconvenționale în sensul de a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 812/1996 și în consecință, a anula actele subsecvente și a restabili situația anterioară în CF nr. 3731.
În motivarea recursului s-a arătat că Tribunalul Harghitaa considerat că hotărârea instanței de fond ar fi criticabilă pe motiv că față de cererea reconvențională formulată de pârâți pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nu a fost citat în cauză vânzătorul pentru ca hotărârea în nulitatea contractului să-i fie opozabilă. Acest argument pentru care instanța de apel a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului a fost apreciat ca fiind inacceptabil întrucât cei interesați în a introduce în cauză pentru opozabilitate pe vânzător, nu erau pârâții, ci însăși reclamanta. Chiar și în aceste condiții contractul rămâne nul, iar interesele cumpărătoarei în a-și recupera prețul plătit sunt realizabile printr-o acțiune ulterioară.
S-a mai invocat faptul că instanța de apel nu a luat în considerare probațiunea administrată constând în expertiza judiciară dublată de acte din care rezultă indubitabil că terenul aferent barajului pe care s-au construit blocurile de locuințe a fost scos definitiv din circuitul civil.
În condițiile în care terenul, obiect al contractului, a fost scos din circuitul civil prin lege, acest contract este lovit de nulitate absolută, aceasta fiind o sancțiune insurmontabilă, care nu poate fi acoperită chiar dacă a existat o hotărâre judecătorească ce a dispus nu asupra valabilității contractului, respectiv asupra obiectului contractului, ci cu privire la îndrituirea și demolarea construcțiilor de pe acest teren.
Contractul de vânzare-cumpărare fiind nul absolut, nulitatea poate fi invocată de oricine, inclusiv de pârâții-recurenți.
În consecință, reclamanta nu are calitatea de a cere demolarea construcțiilor care se află pe teren și cu atât mai puțin, anularea contractelor de închiriere încheiate cu chiriașii, reclamanta fiind terț față de contractul respectiv.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 7,8,9,10 Cod procedură civilă.
Recursurile formulate de părți au fost înaintate spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă prin încheierea nr. 1046 din 17 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 798/2004, această instanță și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu -
În urma investirii Curții de Apel Târgu -M cu soluționarea cauzei, aceasta a fost înregistrată sub nr. 331/2005/
Prin încheierea din 3 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M - Secția civilă, s-a dispus în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii civile înregistrată în dosarul nr. 1073/2005 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996 de către Biroul Notarului Public, din OS.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 21 decembrie 2007, în condițiile în care dosarul nr. 1073/2005 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesca fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 1252 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M,Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie în dosarul nr-.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc sub nr. 2978/2002 reclamanta Fundația Cămine de ale Bisericii Reformate, cu sediul în O S, a solicitat a se stabili că obiectul contractelor de închiriere încheiate la 1 ianuarie 2002 între pârâta Administrația Națională "Apele Române" RA, Direcția Apelor M, pe de o parte și pârâții, I, G, și, pe de altă parte, îl constituie edificiile construite de pârâta de rând 1, situate în comuna, sat, -, județul H, edificii a căror demolare a fost dispusă prin sentința civilă nr. 1486/1998 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc. Totodată s-a solicitat să se dispună nulitatea absolută a contractelor de închiriere sus-menționate.
Prin acțiunea reconvențională formulată în același dosar, pârâții, I, G, și au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996 de către Notarul Public din O S, prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile în litigiu.
Prima instanță a respins acțiunea introductivă formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu are calitatea de a cere anularea contractelor de închiriere, fiind terț față de aceste contracte.
Totodată, instanța a admis acțiunea reconvențională și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996, pe motiv că la data încheierii convenției terenul ce a făcut obiectul acestui contract, era scos din circuitul civil.
Instanța de apel, soluționând apelul declarat de reclamantă, a menținut dispoziția din sentința pronunțată de judecătorie referitoare la respingerea acțiunii introductive, însă a dispus respingerea acțiunii reconvenționale, reținând că s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996, fără ca pârâții să cheme în judecată și părțile care figurează în calitate de vânzători în acest contract, în contextul în care reclamanta este cumpărătoare. S-a mai reținut că în această situație acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului nu este admisibilă, hotărârea nefiind opozabilă tuturor părților contractante.
Referitor la acțiunea introductivă s-a apreciat că în mod corect a fost respinsă de prima instanță în contextul în care reclamanta este terț față de contractele de închiriere și nu are nici calitatea de a cere demolarea construcțiilor în litigiu.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996 la Biroul Notarului Public din O S, curtea reține că prin acest contract reclamanta Fundația "Cămine de ale Bisericii Reformate", cu sediul în OSa dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de teren de 20142 mp, înscrisă în CF nr. 638, nr. 5155 și nr. 985, întreaga suprafață de teren fiind transcrisă ulterior în CF nr. 3731.
Prin acțiunea civilă înregistrată la 5 noiembrie 2005 la Judecătoria Odorheiu Secuiesc sub nr. 1073/2005 pârâții din prezenta cauză, I, G, și au solicitat în contradictoriu cu numiții, și Fundația Cămine de ale Bisericii Reformate, cu sediul în O S, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, pe motiv că terenul ce a făcut obiectul acestui contract a fost scos din circuitul civil încă din anul 1980. Acțiunea formulată a fost respinsă prin sentința civilă nr. 487 din 13 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc. Această sentință a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 16 din 15 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr- și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1252/R/22 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M,Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Referitor la situația juridică a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în cauza sus-menționată, atât Judecătoria Odorheiu Secuiesc, cât și instanțele de control judiciar au reținut că terenul respectiv a fost scos doar temporar din circuitul agricol prin Decretul nr. 181/1988 până la finalizarea lucrărilor barajului energetic din comuna, fără însă a fi expropriat, iar la data înstrăinării terenului în discuție se afla în circuitul civil.
Acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. 1073/2005 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc are același obiect cu acțiunea reconvențională dedusă judecății în prezenta cauză, cu precizarea că prin acțiunea din dosarul menționat au fost chemați în judecată atât vânzătorii cât și cumpărătoarea, în timp ce acțiunea reconvențională s-a formulat doar în contradictoriu cu cumpărătoarea, respectiv cu Fundația "Cămine de ale Bisericii Reformate".
În condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a respins cererea de contestare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996, în prezenta cauză nu se mai poate pune în discuție valabilitatea aceluiași contract, deoarece există autoritate de lucru judecat. Pe de altă parte, astfel cum a reținut și instanța de apel, în prezenta cauză pârâții au formulat acțiunea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare doar în contradictoriu cu cumpărătoarea, fără a chema în judecată și pe vânzători, astfel că hotărârea pronunțată nu este opozabilă tuturor părților contractante.
Întrucât hotărârea prin care s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 812/1996 a intrat în puterea lucrului judecat, în speță nu se mai poate invoca nulitatea absolută a aceluiași contract în contextul în care se invocă același motiv, respectiv faptul că terenul ce a făcut obiectul contractului era scos din circuitul civil.
Ca atare, recursurile declarate de pârâta Administrația Națională Apele Române RA - Direcția Apele M precum și de pârâții, I, G, și se apreciază a fi nefondate, având în vedere că în ambele recursuri se invocă faptul că în mod greșit instanța de apel a reținut valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, această chestiune fiind însă tranșată pe cale separată.
În consecință, curtea reține că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs invocate de pârâți, astfel că recursurile declarate de aceștia urmează să fie respinse.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă, instanța de recurs reține că atât judecătoria, cât și tribunalul au apreciat că reclamanta fiind terț față de contractele de închiriere contestate, nu poate cere anularea acestora.
În speță trebuie însă avut în vedere faptul că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de închiriere, or, această sancțiune poate fi invocată de orice persoană interesată. Reclamanta a invocat faptul că terenul pe care sunt edificate construcțiile ce au făcut obiectul contractelor de închiriere, este proprietatea sa și în aceste condiții își justifică interesul în promovarea acțiunii. În contextul în care reclamanta s-a prevalat de dreptul său de proprietate asupra terenului și de o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus demolarea construcțiilor, are calitatea de a promova acțiunea în constatarea nulității absolute, chiar dacă nu este parte contractantă.
Reținând că reclamanta nu poate cere constatarea nulității contractelor de închiriere, nici prima instanță și nici instanța de apel nu a analizat pe fond cererea introductivă, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat, pe lângă constatarea nulității absolute a contractelor și a se stabili că obiectul contractelor de închiriere în discuție sunt edificiile a căror demolare s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească. Acest capăt de cerere nu a fost analizat prin hotărârile atacate, ceea ce atrage, de asemenea, incidența prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, nepronunțarea asupra unui capăt de cerere echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâți, căile de atac promovate de aceștia vizând doar modul de soluționare a acțiunii reconvenționale. Totodată, se va admite recursul declarat de reclamantă și se va casa parțial decizia instanței de apel și sentința primei instanțe și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Odorheiu Secuiesc pentru soluționarea pe fond a acțiunii introductive.
În rejudecare, instanța va analiza ambele capete de cerere ale acțiuni introductive. În ceea ce privește primul capăt de cerere, acesta se va analiza prin prisma prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, respectiv dacă este vorba de constatarea unei situații de fapt sau a unei situații de drept, distincție care prezintă relevanță în privința admisibilității acțiunii în constatare. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere se va analiza temeinicia cererii de constatare a nulității contractelor de închiriere, urmând a se avea în vedere și durata de valabilitate a acestor contracte.
Celelalte dispoziții ale deciziei pronunțate de tribunal vizând respingerea acțiunii reconvenționale promovată de pârâții, persoane fizice, fiind legale, urmează să fie menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Administrația Națională "Apele Române" RA - Direcția Apelor M, cu sediul în Târgu-M,str. - -, nr. 33, județul M și, I, G, și,toți cu domiciliul în comuna, str. - Socială -, județul H, împotriva deciziei civile nr. 231 din 4 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1418/2003.
Admite recursul declarat de reclamanta Fundația "Cămine de ale Bisericii Reformate, cu sediul în O S,str. - -, nr. 17, județul H, împotriva aceleiași hotărâri.
Casează parțial decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 538 din 9 aprilie 2003, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. 2978/2002 și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în ceea ce privește soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Fundația "Cămine de ale Bisericii Reformate".
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: Cs.
Jud.apel: I;
-29.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
