Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 112/A/2009 | |
Ședința publică din 8 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
GREFIER: | - - |
S-au luat spre examinare apelurile declarate de reclamanta - și respectiv, de pârâta ORTODOXĂ împotrivasentinței civile nr. 2516 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr-, având caobiect acțiune în constatare - rectificare carte funciară.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei-intimate Ortodoxă, avocat, lipsă fiind reprezentantul reclamantei-apelante -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 aprilie 2009, a fost înregistrat răspunsul dat de Episcopia Unită cu - la adresa instanței, prin care se confirmă faptul că din cadrul Z, este persoană juridică, aparține Române Unite cu, - O, figurează în Statul de Funcțiuni al acestei Episcopii și este reprezentantă de părintele.
Se constată de asemenea că reclamanta-apealntă - nu a răspuns adresei instanței.
Față de această împrejurare, instanța pune în discuția reprezentantei pârâtei-apelante dacă se impune revenirea cu adresă către -.
Reprezentanta pârâtei-apelante consideră că nu se impune revenirea cu adresă către - întrucât aceasta nu există și nici nu are capacitate juridică.
Curtea, după deliberare, revine asupra probei privind efectuarea unei adrese către reclamanta-apelantă -, considerând-o inutilă cauzei.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta pârâtei-apelante - susține propriul apel așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și desființarea sentinței apelate întrucât este nelegală, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererile cu care a fost investită. Solicită obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la dosar (fila 25).
La întrebarea instanței, reprezentanta pârâtei-apelante arată că valoarea imobilului din litigiu, cu destinație de lăcaș de cult, este de aproximativ 2-3 miliarde lei vechi, competența de soluționare a acestor cauze în primă instanță revine întotdeauna tribunalului, iar în funcție de valoarea litigiului sentința tribunalului poate fi atacată cu apel sau recurs, după caz. Depune în acest sens copia deciziei civile nr. 2769/07.05.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Cu privire la apelul declarat de reclamanta -, pune concluzii de respingere.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- din 24.01.2008 la Tribunalul Sălaj, reclamanta -, a chemat-o în judecată pe pârâta ORTODOXĂ, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea exproprierii lăcașului de cult din CF 312, operată prin Decretul nr.358/1948, nulitate fondată pe dispozițiile art.3 alin. (2) din Decretul-lege nr.126/1990 și de asemenea pe prevederile Decretului-lege nr.9/1989; să se constate nulitatea absolută a încheierii nr.117/06.03.1967 operată în baza Decretului nr.358/1948; revenirea la situația anterioară în CF consfințită prin încheierea din 23.06.1936 în proprietatea Parohiei -.
La data de 4.09.2008, reclamanta a depus la dosar 38, o precizare de acțiune, prin care a solicitat instanței să dispună rectificarea CF 312 sub numărul topografic 93, în sensul anulării încheierii de întabulare nr.117 din 6 martie 1967; să se dispună revenirea în CF la situația anterioară înscrierii operate cu încheierea atacată; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2516 din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei - împotriva pârâtei Ortodoxă și s-a dispus rectificarea CF 312 în sensul anulării încheierii de întabulare nr.117/06.03.1967.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei privind revenirea în CF la situația anterioară înscrierii operate cu această încheiere.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor parțiale de judecată în sumă de 535,5 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta are capacitate procesuală potrivit art.23 din Legea nr.1/2000. Din adresa nr.962/10.10.2006 a Episcopiei Române Unite cu, rezultă că în a fost numit preot greco-catolic cu începere de la data de 10 octombrie 2006, părintele.
Cu încheierea nr.117/06.03.1967, dată în baza raportului oficios și în baza art.13 din Decretul nr.177/1948 și a Decretului nr.358/1948, s-a rectificat sumele Parohiei - din de sub B3, în acela de Ortodoxă.
Imobilul a constituit proprietatea Parohiei -, cultul greco-catolic fiind desființat prin Decretul nr.358/1948, iar prin art.36 din Decretul nr.177/1948, averea cultelor dispărute sau a căror recunoaștere a fost retrasă, aparține de drept statului.
Așa fiind, bunurile care au aparținut cultului greco-catolic, nu puteau să fie atribuite unei biserici în ființă în baza Decretului nr.358/1948, situație în care modul de dobândire și titlul cu care a fost înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, contravin legii. Decretul nr.358/1948 a fost neconstituțional chiar raportat la Constituția din anul 1948, care în art.8 și în art.10 ocrotea proprietatea privată și reglementa posibilitatea exproprierii numai pentru cauze de utilitate publică și cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Prin Decretul-lege nr.9/1989 a fost abrogat Decretul nr.358/1948, iar prin Legea nr.489/2006 a fost abrogat Decretul nr.177/1948, astfel că în prezent, ambele acte normative în temeiul cărora a fost înscris dreptul de proprietate prin încheierea nr.117/1967, sunt abrogate, situație în care înscrierea în cartea funciară există în prezent doar în baza unor acte normative abrogate.
Potrivit art.34 pct.3 din Legea nr.7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia a fost făcută înscrierea.
Decretul-lege nr.126/1990 a recunoscut oficial Română Unită cu, iar în art.2 a reglementat situația bunurilor preluate de stat prin efectul Decretului nr.358/1948. Titlul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea de carte funciară nu a fost nici la data când s-a efectuat această înscriere și cu atât mai mult nu este nici astăzi valabil, situație în care sunt întrunite și prevederile art.34 lit.a) din Legea nr.7/1996 și este întemeiată acțiunea în rectificare de carte funciară.
Capătul de cerere privind revenirea în cartea funciară la situația anterioară înscrierii operate cu această încheiere, nu poate fi admisă în condițiile în care în prezent proprietar tabular conform titlului de proprietate nr.24335/84811, este pârâta Ortodoxă, înscrisă cu încheierea nr.3219/06.05.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta.
În apelul declarat de reclamanta -, s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul ca alături de anularea încheierii de întabulare prin rectificarea CF, să se dispună revenirea la situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că în fața tribunalului, a solicitat anularea încheierii de întabulare nr.117/06.03.1967, în sensul rectificării CF nr.312 și pe cale de consecință să se dispună revenirea la situația anterioară acestei întabulări ce s-a operat în baza Decretului nr.358/1948.
Temeiul admiterii acțiunii este art.34 pct.3 din Decretul-lege nr.115/1938, căruia îi corespunde art.34 pct.3 din Legea nr.7/1996.
Decretul nr.358/1948 a fost neconstituțional și în raport cu Constituția din anul 1948, decret ce trebuie studiat împreună cu toate modificările aduse și nu trunchiat.
Pentru aceste considerente, a mai arătat reclamanta-apelantă, instanța nu putea să admită trunchiat, mai ales în lipsa unei motivări adecvate, acțiunea, întrucât a lăsat parțial nerezolvat fondul problemei; practic, în urma anulării încheierii de întabulare și a rectificării de carte funciară, instanța a înțeles să lase acest imobil în totalitatea sa neîntabulat pe niciuna din părți.
În apelul declarat de pârâta Ortodoxă, s-a solicitat modificarea ei în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, deoarece reclamanta nu a solicitat să se constate că bunurile ce au aparținut cultului greco-catolic nu puteau fi atribuite unei biserici în ființă și că Decretul nr.358/1948 a fost neconstituțional.
Potrivit art.2 din Decretul nr.358/1948, averea mobilă și imobilă aparținând organizațiilor și instituțiilor arătate la art.1 (mitropolii, protopopiate, episcopii etc.), din prezentul decret cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine statului român care le va lua în primire imediat. Art.36 din Decretul nr.177/1948 a explicat care avere trece la stat și care la parohii.
Motivația din art.1 al Decretului nr.358/1948, de trecere a bunurilor organizațiilor centrale ale bisericii greco-catolice la stat, a fost aceea că parohiile au revenit la cultul ortodox. Bunurile parohiilor au fost excluse de la trecerea în proprietatea statului, pentru că aceste bunuri i-au urmat pe credincioși.
Aprecierea că bunurile cultelor dispărute ar fi trecut în totalitate la stat, este contrară art.2 din Decretul nr.358/1948 și art.37 din Decretul nr.177/1948. Dacă toate bunurile ar fi trecut la stat, nu ar fi fost necesară existența unei reglementări separate prin Decretul-lege nr.126/1990, care în art.2 se referă la bunurile preluate de stat, iar în art.3 vorbește de bunurile care au trecut la ortodoxă.
În speță este vorba de bunurile parohiei, iar nu ale cultului, bunuri ce nu au fost atribuite de stat, ci în întregime credincioșii au trecut cu bunuri cu tot la ortodoxă, de care erau mai apropiați ca ritual, dar unii au trecut la alte culte, motiv pentru care s-au împărțit bunurile și cu alte culte.
Prima instanță a apreciat că Decretul nr.358/1948 a fost neconstituțional, fără ca această excepție să fie pusă în discuția părților, deși nu era chemată să se pronunțe cu privire la constituționalitatea decretului, având doar posibilitatea să suspende judecata procesului.
Abrogarea actelor normative în baza cărora s-a efectuat înscrierea, nu duce la consecința înlăturării efectelor din perioada când actele normative au fost în vigoare. Astfel ar însemna să se șteargă toate înscrierile din 1948 până în prezent. Legea cultelor nr.489/2006, nu retroactivează. Abrogarea își produce efectele numai pentru viitor, iar nu și pentru trecut.
Reclamanta-apelantă - prin întâmpinare depusă la dosar 11-13, a solicitat respingerea apelului declarat de pârâta-apelantă Ortodoxă.
Examinând apelurile, curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a formulat o acțiune care are natura juridică a unei acțiuni în revendicare, fiindcă urmărește readucerea lăcașului de cult și a terenului aferent, în proprietatea Parohiei -. Potrivit susținerilor reprezentantului pârâtei de la termenul din 8 aprilie 2008, valoarea imobilului este de cca 200.000 - 300.000 lei noi.
Reclamanta a invocat că a urmat procedura prevăzută de Decretul-lege nr.126/1990, depunând în acest sens la dosarul tribunalului 43, procesul-verbal de conciliere. Conform art.3 din alin.3 din Decretul-lege nr.126/1990, introdus prin Legea nr.182/2005, soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor.
Potrivit art.1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.94/2000 (completată prin Titlul II al Legii nr.247/2005), regimul juridic al imobilelor care au destinația de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială. Până la apariția legii speciale, reclamanta a formulat prezenta acțiune pe baza dreptului comun.
În acțiunea introductivă de instanță, capătul de cerere având ca obiect rectificare de carte funciară, a avut caracter subsidiar, fiind grefat pe acțiunea principală prin care se solicita constatarea nulității exproprierii lăcașului de cult, pe când în acțiunea precizată, rectificarea de carte funciară are caracter principal.
Reclamanta nu a indicat temeiul juridic al rectificării de carte funciară nici în acțiunea introductivă și nici în precizarea de acțiune, dar nici prima instanță nu i-a pus în vedere în baza rolului ei activ reglementat de art.129 pr.civ. să își motiveze în drept acest capăt de cerere. Cu toate acestea, în considerentele sentinței apelate, prima instanță și-a motivat hotărârea pe dispozițiile art.34 pct. 3 și lit.a) din Lega nr.7/1996.
Conform art.34 pct. 1 și 3 din Legea nr.7/1996, orice persoană poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, sau nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, or în speță nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu ar fi fost valabil, sau ar fi încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea pentru a se admite acțiunea în rectificare de carte funciară formulată pe cale principală, conform precizării de acțiune. În acțiunea introductivă de instanță, a existat un capăt de cerere care viza nulitatea actului în baza căruia s-a efectuat înscrierea în cartea funciară a pârâtei Ortodoxă Română, dar acel capăt de cerere nu a mai fost susținut.
Având în vedere că în acțiunea introductivă de instanță, capătul de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare avea caracter subsidiar, în timp ce în acțiunea precizată rectificarea de carte funciară este formulată pe cale principală, fără să se prezinte o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se fi constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu ar fi fost valabile, ori au încetat efectele actului juridic, prima instanță trebuia să îi pună în vedere reprezentantului reclamantei să facă dovada unei împuterniciri speciale pentru renunțare la celelalte capete de cerere, date fiind consecințele juridice cu privire la soluția ce se poate pronunța legal în speță asupra acțiunii precizate având ca obiect rectificare de carte funciară, introduse pe cale principală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.297 alin. (1) pr.civ. se vor admite apelurile reclamantei și pârâtei împotriva sentinței, care va fi desființată și se va trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea pricinii.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță îi va pune în vedere reclamantei să își motiveze în drept (să arate temeiul juridic) capătul de cerere având ca obiect rectificarea de carte funciară și să comunice instanței dacă a înțeles să renunțe la primul capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță, respectiv dacă în prezent își susține numai acțiunea precizată la data de 4.09.2008 38 dos.tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanta - și de pârâta ORTODOXĂ împotriva sentinței civile nr.2516 din 24 octombrie 2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr- pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj - Secția civilă.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
Red.DT: 10.04.2009
Dact.CA: 14.04.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
