Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 114/2008
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către pârâții, și - împotriva deciziei civile nr.166/A din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu reclamații intimați G, și pârâții intimați și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise atât din partea recurenților, și, cât și din partea intimaților G și.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 20 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă 1467/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, s-a admis acțiunea reclamanților G și, împotriva pârâților, și, constatându-se existența și valabilitatea actului sub semnătură privată încheiat în 1974 între reclamanți și pârâta de ordinul 1, prin care s-a promis vânzarea și respectiv cumpărarea cotei de 1/8 părți din imobilul înscris în CF 1844 A I, nr. top. 42, 1953, 1954/1 - casă, cute și intravilan în suprafață de 841 mp, devenită ulterior cota de 1/3 părți din CF 1844 A I, top. 1593/2/II, și 1594/1/2, apartament nr. 2 și 3 și
curte de 312 mp, în realitate 351 mp. Totodată s-a dispus obligarea pârâților, să predea reclamanților act de întabulare iar în caz contrar, sentința judecătorească să țină locul actului autentic. S-a dispus întabularea acestui drept în CF, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, din probele dosarului, a reținut existența și valabilitatea actului ce s-a realizat prin intermediul martorului, a faptului că în anul 2003, pârâții au cumpărat prin act autentic aceiași cotă din imobil de la aceiași vânzătoare, moment în care aceștia au fost de rea - credință, deoarece au avut cunoștință că reclamanții folosesc imobilul de foarte mulți ani, că au purtat discuții referitoare la titlul în baza căruia folosesc.
Sentința a fost apelată de pârâții și, care au criticat-o prin prisma art. 291 alin. 1 teza II cod procedură civilă, solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
S-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat în contradictoriu cu unul dintre coproprietarii pârâți, respectiv, deși prin decizia civilă nr. 641/2006 a Curții de Apel, s-a stabilit că acesta are calitate procesuală pasivă, și reclamanții nu au renunțat expres la judecată față de acesta, astfel că instanța trebuia să se pronunțe prin hotărâre, cu privire la acest pârât și nu doar prin încheierea prin care s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor 2 și 3 din acțiune, referitor la constatarea dispariției antecontractului și refacerea acestui înscris.
Pe fond se susține netemeinicia hotărârii, deoarece acțiunea este nefondată, pentru că nu rezultă încheierea antecontractului și nici îndeplinirea condițiilor art. 25 din DL. 115/1938. Inscrisul invocat de reclamant nu este datat, nu face dovada achitării integrale a prețului.
Apelanta a susținut nelegalitatea hotărârii, deoarece în dispozitivul sentinței nu au fost indicate calea de atac, termenul de exercitare asupra acesteia, instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, și nici asupra pârâtului. Hotărârea este și netemeinică deoarece înscrisul de care s-au prevalat reclamanții este viciat, nefiind datat, nu sunt întrunite condițiile admiterii prestației tabulare. De asemenea, se arată că instanța, nu a administrat probe prin comisie rogatorie, având în vedere că pârâta apelantă este în vârstă și a depus acte medicale că nu se poate prezenta la instanță, și nu în ultimul rând se susține nedemonstrarea achitării prețului, existând o multitudine de contradicții în dovedirea acestei împrejurări.
Tribunalul Alba, prin decizia civilă nr. 166/25.09.2006, a respins apelurile, reținând că deși acțiunea inițială a cuprins și capetele de constatare a dispariției antecontractului și refacerea acestui înscris, întrucât pe parcursul desfășurării procesului reclamanții au intrat în posesia antecontractului, au precizat acțiunea la fila 50 din dosarul 2602/2003, astfel că, prin hotărârea pronunțată instanța a avut în vedere această precizare, și s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
Lipsa datei de pe antecontract nu atrage nulitatea înscrisului, iar probele administrate au demonstrat încheierea lui în anul 1974, când s-a întocmit procură specială de către coproprietara martorului, pe care l-a împuternicit să vândă, iar înscrisul propriu-zis a fost încheiat în 1975 după achitarea integrală a prețului, fiind dedusă de mențiunea din înscris a datei eliberării actului de identitate a intimatului G ( 27 septembrie 1975). S-au înlăturat criticile formulate de pârâta, față de prevederile art. 115 cod procedură civilă, potrivit cărora aceasta putea să-și facă apărările prin întâmpinare, fapt pe care pârâta nu l-a făcut după depunerea înscrisului de către reclamanți. Cum aceasta nu a tăgăduit nici procura specială dată martorului, iar reclamanții în baza principiului disponibilității au renunțat la proba interogării pârâtei, fără ca aceasta să tăgăduiască înscrisul, să ceară probe de verificare de scripte, etc, apelul nu este fondat.
La fel și criticile apelanților sunt nefondate, reținându-se că instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 25 din DL. 115/1938, sens în care s-a respins și apelul acestora.
Impotriva acestei decizii pârâții, și au declarat recurs, solicitând în principal, modificarea deciziei și în urma rejudecării apelului să fie anulată sentința și trimisă cauza spre o nouă rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In dezvoltarea motivelor se arată nelegalitatea deciziei pentru că nu a dat eficiență dispozițiilor art. 261 pct. 7 cod procedură civilă, iar lipsa elementelor indicate de recurent în cadrul dispozitivului sentinței nu poate fi acoperită, și atrag nulitatea hotărârii. Pe de altă parte, instanța de fond s-a pronunțat la ceea ce nu s-a cerut, și nici asupra cererii în contradictoriu cu pârâtul, care a fost introdus în cauză, nu s-a renunțat la judecată, iar dacă instanța s-a pronunțat printr-o încheiere, în cadrul sentinței nu s-a făcut vorbire despre aceasta. Se impunea ca instanța să se pronunțe în contradictoriu cu acest pârât și datorită prevederilor art. 315 cod procedură civilă, având în vedere decizia de casare 641/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA. Imprejurarea că acest pârât și-a înstrăinat cota anterior judecării recursului, în primul ciclu procesual, nu putea să-și găsească o altă soluționare în fața instanței de apel decât cea în fața instanței de recurs, pentru că numai această parte era îndreptățită să atace pe căile de atac soluția, iar calitatea de parte în proces, nu se pierde prin admiterea excepției, cât timp ea nu este irevocabilă.
Cât timp reclamanții nu au renunțat la judecarea capetelor 2 și 3 din acțiunea introductivă, ci doar au depus un înscris pe care l-au susținut că acesta este antecontractul, instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, iar înscrisul este un fals grosolan chiar și numai dacă se raportează la data la care a fost redactat, comparativ cu data eliberării buletinului de identitate a intimatului, care este ulterioară cu un an față de data întocmirii antecontractului depus la dosarul cauzei.
In varianta subsidiară se arată că hotărârea este nelegală, prin prisma art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, dându-se o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, iar în al doilea rând, la o greșită interpretare a bunei - credințe a pârâților la data încheierii contractului autentic de vânzare - cumpărare. Astfel, actul prezentat de reclamanți nu întrunește condițiile de formă pentru o veritabilă transmisiune a dreptului de proprietate, știut fiind că beneficiarii unui astfel de act dobândesc un drept de a duce la îndeplinire actul, așa cum de altfel au și solicitat prin acțiunea cu care au investit instanța.
Cum pârâții au cumpărat și au devenit coproprietari iar apoi au solicitat sistarea stării de indiviziune, rămânând pe lotul nr. 2 coproprietari, pârâta și pârâtul, iar reclamanții nu au făcut nici un demers, nu au notat existența eventualului antecontract, au avut o atitudine confuză chiar și în fața instanței cu privire la operațiunea juridică invocată, nu se poate reține reaua - credință a pârâților la data încheierii actului autentic de vânzare - cumpărare privitor la cota lui, câtă vreme intimații aveau dreptul și posibilitatea valorificării drepturilor lor în perioada anterioară.
Pârâții nu au fost încunoștințați de reclamanți în sensul că dețin un drept de proprietate asupra imobilului, nu au prezentat niciodată înscrisul invocat în prezenta acțiune, n-au notificat-o pe vânzătoare anterior, ba mai mult, împrejurarea că foloseau de mult timp o parte din imobil nu este de natură a determina reaua - credință a pârâților la dobândirea cotei de proprietate, cu atât mai mult cu cât, reclamanții foloseau imobilul cu titlu de chirie pentru cota ce aparținea intimatului. Reclamanții s-au încrezut în înscrierile din CF, astfel că instanța a făcut o greșită aplicare a legii în materie de operațiuni de carte funciară. S-a mai susținut și nelegalitatea hotărârii, raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, determinată de aprecierea greșită a normelor în materie de aplicare a probelor cu înscrisuri, reluându-se criticile formulate de în apel, atât sub aspectul neadministrării comisiei rogatorii cât și sub aspectul demonstrării achitării prețului.
Prin întâmpinările depuse de către G și, s-a solicitat anularea recursului ca netimbrat, nulitatea recursului din perspectiva art. 302/1 lit. "b" cod procedură civilă, susținându-se că recurenții trebuiau să semneze cererea de recurs, dacă sunt prezenți ori la prima zi de înfățișare următoare. Se arată că semnătura mandatarului nu poate suplini lipsa semnăturilor recurenților, cu atât mai mult cât și împuternicirea avocațială este semnată doar "", care nu are mandat pentru.
S-a invocat și conflictul de interese între pârâții și, și nu pot fi reprezentați de același mandatar.
Pe fond s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere că motivele de recurs trebuiau să se bazeze exclusiv pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, pe fond, criticile sunt toate nefondate, de aceea s-a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, verificând legalitatea deciziei atacate, constată recursul fondat, față de prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, față de următoarele motive:
Criticile ce au vizat nelegalitatea deciziei pentru că sentința a fost pronunțată cu încălcarea art. 261 pct. 7 cod procedură civilă, sunt nefondate, deoarece atât în minută cât și în dispozitivul sentinței instanța a înscris calea de atac și termenul de exercitare. De asemenea, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, dată fiind precizarea acțiunii, cum corect a reținut instanța de apel. Și sub aspectul modului de pronunțare cu privire la, hotărârea este legală câtă vreme s-a reținut lipsa calității procesuale pasive față de o împrejurare ce nu a fost cunoscută anterior pronunțării deciziei civile nr. 641/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, clarificată prin încheierea de ședință din 14.03.2007, când s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, și când toate părțile au concluzionat în acest sens, câtă vreme însăși recurenții - pârâții, a arătat că pârâtul a înstrăinat cota sa de proprietate din imobil. In aceste condiții, nu se poate invoca nerespectarea dispozițiilor deciziei de casare, întrucât ne-am afla într-un caz de un formalism excesiv.
Sub aspectul nelegalității referitoare la nepronunțarea asupra tuturor capetelor de cerere, sau a interpretării eronate a actului juridic dedus judecății, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 cod procedură civilă, instanța de recurs reține că în mod cert, actul dedus judecății este o promisiune de vânzare - cumpărare, respectiv un antecontract ce a vizat cota de 1/8 părți din imobilul litigios, ce a aparținut lui. Din această perspectivă, în baza probelor administrate, instanțele de fond și apel, deși situația de fapt este extrem de confuză prin susținerile făcute de reclamanți în acțiunea introductivă și apoi în precizarea de acțiune, cât mai ales prin aceea că actul ce constituie temeiul acțiunii nu a fost datat, s-a susținut ba că a fost încheiat la A I, în fața martorului ( recunoașterile din interogatoriile reclamanților), ba că a fost încheiat la B, la domiciliul vânzătoarei, conform declarației lui. Cert este că într-adevăr, coproprietara l-a împuternicit pe martorul, printr-o procură specială să procedeze la vânzarea părții sale din imobil, lăsându-i libertatea alegerii cumpărătorului cât și determinarea prețului.
In aceste condiții, câtă vreme acest martor afirmă efectuarea vânzării, chiar dacă nici acesta nu clarifică modul de plată a prețului, pentru că nici reclamanții nu au o poziție indubitabilă, instanța a reținut ca reală promisiunea de vânzare, în lipsa unei negări categorice a acestei operațiuni de către vânzătoare.
De aceea, Curtea reține ca legală constatarea existenței și valabilității actului sub semnătură privată, a cărei dată certă s-a dedus din înscrierea datelor de emitere a buletinului de identitate a cumpărătorului.
Având în vedere însă, că acțiunea reclamanților s-a întemeiat pe prevederile art. 25 din DL. 115/1938, iar acțiunea a fost îndreptată atât împotriva vânzătoarei promitente cât și a pârâților, care au încheiat cu aceiași vânzătoare actul autentic de vânzare - cumpărare, pentru aceiași cotă din
imobilul litigios, cu actul nr. 208/24.01.2003, Curtea urmează să analizeze legalitatea interpretării și aplicării art. 25, menționat mai sus, de către instanțe.
Condițiile admisibilității acțiunii față de terțul dobânditor cu titlu oneros, a unei acțiuni în prestație tabulară, sunt cele reținute și de instanța de fond, în sensul că cel care pretinde prestația tabulară să fi fost în posesiune la data când a contractat terțul dobânditor, ca actul în temeiul căreia se cere prestația tabulară să fie anterior aceluia al terțului, ce s-a înscris în cartea funciară, iar terțul dobânditor, fie să fi dobândit imobilul cu titlu gratuit, fie să fi fost de rea - credință.
Cum primele două elemente s-au demonstrat în cauză, cum actul de dobândire a terțului a fost cu titlu oneros, rămâne de analizat reaua - credință la data încheierii acestui act.
Sub acest aspect instanțele au dat o interpretare eronată probelor stabilind o situație de fapt, ceea ce a condus la o aplicare greșită a prevederilor art. 25 din Legea nr. 115/1938, astfel că hotărârile sunt nelegale, din perspectiva art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
B credință este o stare de fapt, prezumată de legiuitor, tuturor participanților la raporturile juridice, ea trebuind dovedită de cel care o invocă, prin probe pertinente, clare, având în vedere efectele distructive a actelor juridice încheiate cu rea-credință.
Ori, din probele dosarului, rezultă că pârâții au devenit coproprietarii imobilului litigios, inițial prin dobândirea cotei de coproprietate a altei persoane. După întabularea în CF, aceștia au procedat la sistarea stării de indiviziune, deoarece au făcut amenajări ulterioare a părții de imobil ce le-a revenit în cotă exclusivă, în lotul format. Celălalt lot, a fost întabulat pe vechii proprietari, respectiv, și, constituind două apartamente pe care le foloseau și respectiv reclamanții. Reclamanții au exercitat folosința asupra imobilului, cu mult anterior dobândirii proprietății de către soții, au stat în pasivitate inclusiv în perioada judecării litigiului de sistare de indiviziune, a executării lucrărilor la imobil, nu au făcut nici un demers de reglementare a dreptului pretins, nu au notificat vânzătoarea, nu au solicitat eliberarea actului de întabulare, nu și-au notat existența promisiunii de vânzare în cartea funciară.
In aceste condiții, dobânditorii care au confirmat la interogator că au cunoscut pe reclamanți ca fiind posesorii unei părți din imobilul ce a format lotul întabulat pe vechii proprietari în urma sistării de indiviziune, au procedat la încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare, ce s-a întabulat în CF.
Prin nici o probă, nu s-a demonstrat de către reclamanți, că au adus la cunoștința pârâților existența promisiunii de vânzare, ba mai mult, o parte din ceea ce foloseau efectiv din imobil aparținea coproprietarului, folosința era exercitată cu titlu de chirie ( vezi răspunsul de la întrebările 3-4, fila 24 și 26 interogator reclamanți - dosar nr. 2602/2003), iar pârâților, nici vânzătoarea nu le-a adus la cunoștință vreo obligație pe care ar avea-o față de reclamanți pentru a se demonstra că actul autentic s-a încheiat cu rea - credință, și în fraudarea drepturilor anterioare invocate de reclamanți.
In condițiile în care reclamanții recunosc la interogator, că au avut în permanență, o atitudine de pasivitate și au neglijat să-și valorifice drepturile în sensul că nu au încheiat actul autentic și nici nu au notificat-o pe vânzătoare să se prezinte la notariat, că au avut cunoștință de sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, că nici cu acest prilej nu au intervenit pentru a-și valorifica drepturile sub simplul motiv că nu au prevăzut că s-ar putea ajunge la această situație litigioasă, demonstrează că reclamanții nu și-au afirmat cu claritate dreptul pretins prin prezenta acțiune, pentru a opri pârâții de la încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare.
Pentru toate aceste elemente, se reține că nu s-a demonstrat reaua - credință la încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare a terților dobânditori și cu atât mai mult a fraudării drepturilor reclamanților, a terților dobânditori împreună cu vânzătoarea - pârâtă, astfel că sunt inaplicabile prevederile art. 25 din DL. 115/1938, cum nelegal au reținut instanțele de fond și apel.
In consecință, admițând recursul pârâților, împotriva deciziei civile nr. 166/A/2007, decizia va fi modificată în sensul admiterii apelurilor acelorași pârâți împotriva sentinței civile nr. 1467/2007, care va fi schimbată și rejudecând cauza, se va respinge acțiunea reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Imprejurarea că instanța de recurs a confirmat existența și valabilitatea actului sub semnătură privată, chiar dacă instanța de fond a constatat aceasta, acțiunea urmează să fie respinsă integral, față de împrejurarea că în cauză, prin prisma prevederilor art. 25 din DL. 115/1938, nu mai poate să producă nici un efect juridic.
Curtea, nu a constatat incidența art. 302/1 lit. "b" cod procedură civilă, și nici a deciziei în interesul legii XXXIX/2007 deoarece recursul a fost semnat pentru toți recurenții de către mandatara acestora, și nici nu se poate reține un conflict de interese între pârâți pentru a fi nevalabilă reprezentarea lor de același mandatar, câtă vreme aceștia au cu toții o poziție procesuală de respingere a acțiunii reclamanților.
De asemenea, câtă vreme recursul a fost timbrat, nu se poate reține excepția de netimbrare invocată de intimați.
Având în vedere și prevederile art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.166/A/2007 a Tribunalului Alba - Secția civilă și în consecință:
Admite apelurile declarate de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.1467/2007 a Judecătoriei Alba Iulia în sensul că:
Schimbă sentința apelată și judecând cauza în fond:
Respinge acțiunea reclamanților G și, în contradictoriu cu pârâții, și.
Obligă pe reclamanții G și să plătească recurenților suma de 4684 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/ 29.04.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță