Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1142
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 391/A/ din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2009, încheierea ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 19 noiembrie 2009.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.391/21.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții Consiliul local și Primarul mun. T împotriva sentinței civile nr.12468/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu reclamanții și, schimbând în tot sentința apelată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat soluția instanței de fond, care inițial a admis acțiunea reclamanților, constatând că aceștia au dobândit, în temeiul legii și cu titlu gratuit, un drept de proprietate asupra terenului de 800 mp înscris în CF 62236 T, nr.cad.15024 și 15025, grădină și curte în T,-, dispunând totodată ca OCPI T să efectueze cuvenitele mențiuni în colile de CF.
Judecătoria a reținut că reclamanții au dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.9807/23.10.1996, dreptul de proprietate asupra casei de locuit din T,-, înscris în CF 6236 T, nr.cad.15024, 15025, în condițiile 112/1995, după ce anterior au fost chiriașii acestui imobil, începând cu anul 1988.
În acest context, în baza art.37 din Normele metodologice de aplicare a 112/1995-republicată prin HG 11/1997, rap. la HG 20/1996 se menționează că, în situația de vânzare către chiriași a apartamentelor, și când este cazul, a anexelor gospodărești precum și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea art.26 alin. ultim din 112/1995. Cu alte cuvinte, chiriașii-cumpărători ai locuinței dobândesc, în puterea legii, și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței cumpărate, terenul aferent în speță fiind de 800 mp.
În aceeași odine de idei, judecătoria a respins apărarea pârâților conform căreia reclamanților i s-a vândut doar construcția, cât timp contractul atestă acest aspect, dar legiuitorul a stabilit clar că se dobândește și "terenul aferent", cu respectarea disp.art.26 alin.ultim din 112/1995, ceea ce conduce la concluzia că terenul pe care se află construcția, respectiv casa cu nr.12 precum și terenul aferent curții, în suprafață de 448 mp, la care se adaugă și grădina de 352 mp, în total 800 mp, reprezintă teren aferent, pentru că este absolut necesar pentru crearea posibilității de folosire normală a locuinței cumpărate, așa cum rezultă din planul de situație realizat de expertul.
Judecătoria a mai reținut că din procesul verbal privind situația impozitului pe clădiri și terenuri, emis de mun. T la data de 22.02.1999, pârâții calculează și obligă pe reclamanți la plată a impozitului numai pentru terenul ocupat de construcția casei și alte anexe, în suprafață de 232 mp, însă în fișa de calcul a chiriei cu nr.103/15.04.2007, suprafața pentru care se calculează chiriei să se ridice la 680 mp, rezultând că din suprafața totală de 800 mp, este posibil să se fi scăzut suprafața de 120 mp, aferentă construcției reprezentată de casă, chiar dacă din procesul verbal anexat contractului de închiriere avut anterior, rezultă că reclamanții beneficiază și de folosința exclusivă a curții și grădinii, motiv pentru acțiunea acestora este întemeiată, rap.la ar.111 pr.civ. coroborat cu art.37 din Normele metodologice de aplicare a 112/1995-republicată prin HG 11/1997, rap. la HG 20/1996, precum și art.34 pct.4 din 7/1996-republicată.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel pârâții Consiliul local și primarul mun. T, solicitând ca în urma admiterii apelului, să fie respinsă acțiunea reclamanților, cu argumentul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.9807/23.10.1996, reclamanții-intimați au dobândit doar dreptul de proprietate asupra casei de locuit din T,-, înscris în CF 6236 T, nr.cad.15024, 15025, în condițiile 112/1995, după ce anterior au fost chiriașii acestui imobil, începând cu anul 1988, iar terenul aferent de 800 mp a rămas în proprietatea Statului.
Au mai arătat că 112/1995 este o lege specială și privește doar imobilele cu destinația de locuință, nu și terenurile și pentru aceasta nici nu s-a putut perfecta vreo vindere a terenului aferent, cu atât mai mult cu cât această noțiune de "teren aferent" nu a fost încă reglementată juridic. În plus, prin Hotărârea Consiliului Local T nr.15/2004 s-a decis ca pentru curțile și grădinile aferente construcțiilor vândute foștilor chiriași în baza 112/1995, să se încheie cu actualii proprietari ai construcțiilor, contracte de închiriere, chiria pentru terenuri urmând să se stabilească potrivit disp. OUG 40/1991.
În plus, apelanții au mai susținut că în aceste tipuri de litigii nu pot fi aplicate disp.ert.23 din 18/1991, întrucât această normă se referă exclusiv la proprietatea foștilor țărani - cooperatori și moștenitorii acestora, după cum nu pot, fi aplicate prin analogie nici disp.art.36 alin.2 din 18/1991, deoarece acest text se referă numai la terenuri și clădiri aferent, care se găseau în situațiile juridice reglementate de legea fondului funciar la data de 01.01.1990 și nicidecum cele vizate de 112/1995.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu argumentul că folosesc atât construcțiile, cât și terenul încă din anul 194, devenind proprietari asupra construcțiilor în baza 112/1995, iar unitatea vânzătoare - RA Urbis T - a omis să menționeze în contractul de vânzare-cumpărare și suprafața terenului aferent, dobândit odată cu construcțiile.
Tribunalul a apreciat că apelul pârâților este întemeiat, reținând că, din interpretarea sistematică a art.9,21 și 26 alin.ultim din 112/1995, alături de art.37 din Normele metodologice de aplicare a 112/1995, rezultă că reclamanții, în calitate de proprietari ai construcției înscrise în CF 6236 T, au vocație la dobândirea dreptului de proprietate și asupra terenului aferent acestei construcții.
Însă, niciuna dintre dispozițiile legale menționate mai sus nu conține referirea la dobândirea de drept a proprietății terenului, lucru de altfel firesc din moment ce Statul nu datorează chiriașilor măsuri de reparare a actelor abuzive comise în perioada 1945 - 1989, așa cum se întâmplă în cazul foștilor proprietari deposedați abuziv. Dacă s-ar admite că transmiterea dreptului de proprietate operează în mod gratuit, atunci Statul ar fi pus în situația de a plăti de două ori pentru același bun: fostului proprietar, în mod justificat, în baza 10/2001 și a art.1 din primul Protocol adițional la CEDO, dar și chiriașului, acum proprietar al locuinței cumpărate în baza 112/1995. Acesta din urmă ar dobândi un drept cu titlu gratuit, în mod cu totul nejustificat.
În continuare, instanța de apel a arătat că art.37 din Normele metodologice de aplicare a 112/1995 nu prevăd, nici în mod direct și nici indirect, faptul că dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului s-ar realiza "ope legis". Cu atât mai puțin s-ar putea constata că în temeiul dispozițiilor menționate, contractul de vânzare-cumpărare din anul 197 ar fi transmis proprietatea și asupra terenului aferent, nu doar asupra construcției.
Concluzia tribunalului a fost aceea că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, ignorând și prev. art.13 din 112/1995 precum și art.19 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, reclamanții și, care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 pr.civ. aceștia susținând că tribunalul a interpretat greșit disp.art.33 și 37 din Normele metodologice de aplicare a 112/1995, date prin intermediul HG 11/1997 și HG 20/1996 precum și corespondența acestora cu art.22 și 35 din 18/1991 a fondului funciar.
În acest sens, recurenții au susținut că judecătoria a pronunțat o sentință temeinică și legală, atunci când a constatat că reclamanții, odată cu dobândirea prin cumpărare a locuinței - casă de locuit - în baza 112/1995, au dobândit prin efectul legii și dreptul de proprietate asupra terenului aferent, domniile lor afirmând că terenul aferent reprezintă întreaga suprafață tabulară, așa cum a existat la momentul naționalizării de la fostul proprietar, de 800 mp, iar unitatea vânzătoare - fosta RA URBIS T - doar din eroare nu a menționat că a transferat cumpărătorilor și dreptul de proprietate asupra terenului aferent.
Pârâții - intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și în acest sens, și-au însușit și au reprodus argumentele care au condus la admiterea apelului lor, în fața tribunalului, arătând că reclamanții au dobândit, prin cumpărare în baza 112/1995, doar un drept de proprietate asupra locuinței, nu și a terenului de 800 mp, asupra acestui teren recurenții având doar o opțiune de a-l cumpăra.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamanți, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 alin.5 pr.civ și la art.304 pct.9 pr.civ. coroborat cu art. 304 pct.5 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, curtea va constata că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.9807/23.10.1996, reclamanții-recurenți au dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit din T,-, înscris în CF 6236 T, nr.cad.15024, 15025, în condițiile 112/1995, după ce anterior au fost chiriașii acestui imobil, începând cu anul 1988.
În acest context, în baza art.37 din Normele metodologice de aplicare a 112/1995-republicată prin HG 11/1997, rap. la HG 20/1996 se menționează că, în situația de vânzare către chiriași a apartamentelor, și când este cazul, a anexelor gospodărești precum și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea art.26 alin. ultim din 112/1995. Cu alte cuvinte, chiriașii-cumpărători ai locuinței dobândesc, în puterea legii, și dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței cumpărate.
În cauză, în fața instanței de fond, s-a procedat la administrarea unei expertize tehnice topografice, care a opinat că suprafața aferentă construcției/locuinței cumpărate este de 800 mp, reprezentând întreaga suprafață de teren din CF 6236 T, incluzând atât teren construit, cât și neconstruit, curte și grădină.
Din această perspectivă, curtea va constata că lucrarea de specialitate este deficitară și a influențat în mod eronat soluția instanței de fond, dar și pe cea a instanței de apel, câtă vreme textele de lege mai susmenționate precizează explicit că în "situația de vânzare către chiriași a apartamentelor, și când este cazul, a anexelor gospodărești precum și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea art.26 alin. ultim din 112/1995".
Această formulare atestă fără echivoc că transmisiunea terenului aferent se realizează prin efectul legii - "ope legis" - însă ceea ce nu s-a determinat clar și lipsit de echivoc în prezenta speță este tocmai suprafața "terenului aferent locuinței cumpărate", în contextul în care judecătoria însăși a reținut că din procesul verbal privind situația impozitului pe clădiri și terenuri, emis de mun. T la data de 22.02.1999, pârâții calculează și obligă pe reclamanți la plată a impozitului numai pentru terenul ocupat de construcția casei și alte anexe, în suprafață de 232 mp, însă în fișa de calcul a chiriei cu nr.103/15.04.2007, suprafața pentru care se calculează chiriei să se ridice la 680 mp, rezultând că din suprafața totală de 800 mp, este posibil să se fi scăzut suprafața de 120 mp, aferentă construcției reprezentată de casă, chiar dacă din procesul verbal anexat contractului de închiriere avut anterior, rezultă că reclamanții beneficiază și de folosința exclusivă a curții și grădinii.
Prin urmare, rezultă cu certitudine că expertiza tehnică judiciară, coroborată cu probele menționate mai sus indică că nu s-a realizat o determinare clară a suprafeței terenului aferent locuinței, care să poată fi transmis în proprietatea foștilor chiriași, odată cu locuința, ori prezentul litigiu reclamă cu necesitate o astfel de determinare certă, cu privire la suprafața de teren ocupată efectiv de construcția caselor și a anexelor, împreună cu căile de acces, pentru doar aceasta poate fi încadrată în categoria de "teren aferent", dacă se au în vedere și disp.art.26 alin.ultim din 112/1995 și dacă se exclud, în mod justificat, referințele la disp.art.22 și 35 din 18/1991-republicată, care nu se pot aplica prin analogie în astfel de cauze.
Pentru aceste considerente, curtea va constata necesară realizarea unui supliment de expertiză, potrivit art.212 pr.civ. care să aibă menirea să determine cu claritate și precizie suprafața de teren ocupată efectiv de construcția casei și a anexelor,incluse într-o primă fază în contractul de închiriere și apoi în contractul de vânzare-cumpărare din 1997, împreună cu căile de acces întrucât sintagma "teren aferent" nu poate fi aplicată întregii suprafețe de 800 mp, cât cuprinde proprietate tabulară înscrisă în CF 6236
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 alin.5 pr.civ.rap.la art.304 pct.5 și 9.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.391/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o va casa, alături de sentința civilă nr.12468/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr și va trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Judecătoriei Timișoara, pentru efectuarea unui supliment de expertiză, cu obiectivele determinate mai sus.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 391/A/ din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr.12468/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același numpr și trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Judecătoriei Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /08.12.2009
Tehnored /09.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: țo
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
