Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1147/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1147/R/2009
Ședința publică din 07 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 685 din 9 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă Ortodoxă Româna a, și C, și pe intimatul pârât Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 702/29.01.2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Ortodoxă Româna a și Clujului în contradictoriu cu pârâții, Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N C și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27.11.1961, încheiat între Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului și Statul Român prin Sfatul Popular al Orașului C, având ca obiect imobilul situat în C-N,-, înscris în CF 8708 C, cu nr. top. 3728.
Instanța a constatat și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32.051/19.12.1996, încheiat între SC SA pentru Consiliul Local al municipiului C-N și și a dispus rectificarea înscrierilor din CF - C, asupra nr. top. 3728/1/VII, în sensul radierii înscrierilor de sub,4, a dreptului de proprietate al pârâților și, a radierii înscrierii de sub în favoarea lui și a restabilirii situației anterioare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea Consiliului Local al Municipiului C-
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a fost inițial înscris în CF 8708 C, nr. top. 3728, sub, proprietar fiind Episcopia Ortodoxă Romană a și Clujului. De aici, a fost transcris în CF 24371 C-N, cu încheierea CF -/27.11.1961, când imobilul a trecut în favoarea Statului Român și în administrarea operativă a Sfatului Popular al orașului C, în baza contractului de donație din data de 27.11.1961. După partajare, imobilul a fost transcris în CF colectivă - și CF individuală -. Apoi, cu nr. top. 3728/1/VII, apartamentul nr. 7 de pe str. -, nr. 43, compus din 1 cameră și dependințe cu suprafața utilă de 32,93. a fost înscris în CF - C sub nr. serial, în favoarea lui, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 32051/19.12.1996. Ulterior, în baza certificatului de moștenitor nr. 29/05.08,2002, autentificat la Notarul Public, dreptul de proprietate asupra imobilului s-a înscris în favoarea lui în cota de 1/2 parte, în calitate de nepoată de fiu și în cota de 1/2 parte, în calitate de nepot de fiu.
Reclamanta Ortodoxă Română a și Clujului, în aplicarea prevederilor nr.OUG 94/2000, aprobata prin Legea nr. 501/2002, a formulat cerere de retrocedare a imobilului situat în C-N,-, înscris în CF 8708 C, cu nr. top. 3728, cerere înregistrată la secretariatul Comisiei Speciale de, la data de 23.01.2003, sub nr. 510.
În ce privește nulitatea absolută a actului de donație încheiat în favoarea Statului Român, instanța a reținut că nulitățile absolute sunt reglementate de lege pentru apărarea intereselor generale ale societății, astfel că, chiar dacă reclamanta a formulat respectiva cerere în mod tardiv, aceasta trebuie analizată din oficiu de către instanță.
Așa cum reiese din interogatoriul luat pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N și din actele de la dosar, imobilul în litigiu, situat în C-N,- (fostă - și -), a trecut în proprietatea Statului R în temeiul deciziei nr. 1014/1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii C de acceptare a donației și a făcut obiectul contractului de donație încheiat și autentificat la notariatul de Stat Regional C sub nr. 9180 din 27.11.1961, fiind ulterior partajat în 13 apartamente și transcris în CF colectivă - și CF individuală -.
În conformitate cu art. 4 al Decretului nr. 478/1954, privitor la donațiile făcute statului, dacă obiectul donației este o construcție situată într-un oraș, se va cere avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
Față de aceste prevederi imperative ale textului de lege sus indicat, s-a apreciat că în speță este incident art. 4, întrucât la încheierea actului de donație din data de 27.11.1961, acest aviz a lipsit, dat fiind că un astfel de aviz nu există nici în mapa Notariatului de Stat, păstrată în arhiva judecătoriei, unde au fost identificate actele ce au stat la baza încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27.11.1961 și nici în arhiva Ministerului corespunzător celui abilitat în epocă la emiterea avizului. Or, lipsa acestui aviz este sancționată cu nulitatea absolută, fiind în fapt un element exterior condițiilor de validitate prevăzute de art. 948.civ. deci actului juridic în sine, care se adaugă acestora.
Un alt motiv de nulitate absolută a acestui contract de donație este faptul că donația presupune un acord de voințe: pe de o parte voința animus donandi a donatorului, iar de cealaltă parte, voința donatarului de aoa ccepta. Ori, în speța de față, lipsește acest consimțământ din partea donatorului. Instanța a apreciat că animus donandi sau voința de aa E piscopiei Ortodoxe a și Clujului a lipsit, fiind de notorietate opresiunea comunistă împotriva cultelor religioase. în practica judecătorească s-a arătat că, dat fiind contextul politico-social, imobilele donate statului trebuie incluse în categoria celor preluate abuziv, pe motiv că actul a fost încheiat numai pentru a acorda o aparență de legalitate preluării respectivului bun, care se realiza pe căi de fapt, lipsind intenția de a gratifica, proprietarii fiind obligați să le încheie, pentru a-si proteja drepturi sau interese mai importante decât dreptul de proprietate. În cauza de față se mai poate reține că a lipsit și voința donatarului de a accepta, atât timp cât Decretul nr. 478/1954 prevede în mod imperativ care sunt organele abilitate să accepte donațiile în numele statului, prin emiterea avizului, iar în speța de față, un astfel de aviz nu există.
Ca urmare, raportat la prevederile art. 948.civ. 813.civ. art. 4 din Decretul 478/1954, instanța a constatat nulitatea absolută a actului de donație în favoarea Statului R, încheiat și autentificat la Notariatul de Stat regional C sub nr. 9180 din 27.11.1961, privind imobilului situat în C-N,-, fostă - și -, înscris inițial în CF 8708 C, nr. top. 3728 și ulterior transcris în CF colectivă - și CF individuală - și preluat de Statul Român în baza deciziei nr. 1014/1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii C de acceptare a donației.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32051/19.12.1996, încheiat între SC SA pentru Consiliul Local al mun. C-N și, instanța a reținut următoarele:
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în baza Legii nr. 112/1995, conform mențiunilor exprese ale contractului, părțile asumându-și drepturile și obligațiile ce decurg din această lege.
Ca urmare, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare trebuie raportată la prevederile Legii nr. 112/1995, în baza căreia a fost încheiat contractul.
Instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, acest act normativ se referă în exclusivitate la imobile cu destinația de locuințe ce au aparținut persoanelor fizice. Prin urmare, această lege reglementează, pe de o parte, procedura de restituire a unor imobile pentru o categorie de foști proprietari, iar pe de alta parte, în conformitate cu art. 9, reglementează situația chiriașilor din aceste imobile, dându-se posibilitate acestora să opteze pentru cumpărarea bunurilor care au fost naționalizate și nu au fost restituite în favoarea foștilor proprietari - persoane fizice.
Așa cum rezultă din cuprinsul CF, imobilul în litigiu nu a aparținut unei persoane fizice, fiind preluat de stat de la Episcopia Ortodoxă Română a și Clujului și, pe cale de consecință, este evident că acestui imobil nu îi pot fi aplicate dispozițiile Legii nr. 112/1995, respectiv nu se poate pune problema dreptului fostului proprietar de a obține restituirea în natură a imobilului sau măsuri compensatorii și nici problema dreptului chiriașului de a opta pentru cumpărarea imobilului.
Instanța a apreciat că, în conformitate cu art. 6 alin. 2 din OUG nr. 94/2000, acest act de înstrăinare a imobilului din litigiu este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995, deoarece imobilul din litigiu a aparținut unei instituții de cult și ca urmare, nu putea fi înstrăinat în favoarea chiriașilor în condițiile Legii nr. 112/1995.
B-credință a părților, invocată de pârâți prin întâmpinare, nu poate fi luată în considerare ca și o apărare temeinică, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar prevederile Legii nr. 112/1995 sunt extrem de precise cu privire la domeniul de aplicare al acesteia. De asemenea, lecturarea cărții funciare era edificatoare pentru a se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care Statul Român a preluat imobilul. Nici susținerile pârâților și că apartamentul nr. 7 ar fi construit ulterior preluării de către Statul Român nu sunt întemeiate, întrucât din CF 8708 C rezultă că imobilul avea, anterior preluării de către stat, 12 camere la parter și 4 camere la subsol, precum și dependințe, componența nefiind modificată până în prezent.
Așa fiind, imobilul din litigiu nu putea fi înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, nefăcând obiectul acestei legi și în consecință au fost încălcate prevederile art. 948 pct. 3.civ. raportat la art. 962.civ. și art. 6 alin. 2 din nr.OUG 94/2000.
Prin decizia civilă nr. 515 pronunțată de Tribunalul Cluj la 28.09.2007, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței civile nr. 702/29.01.2007 a Judecătoriei Cluj -
Prin decizia civilă nr. 321/R/4.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj au fost admise recursurile declarate de pârâți împotriva deciziei civile nr. 515/2007 Tribunalului Cluj, care fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelurilor.
Prin decizia civilă nr. 208/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în privința contractului de donație,au fost admise în parte apelurile declarate de, și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 702 din 29 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost schimbată în sensul că fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a contractului de donație, ca urmare a constatării autorității de lucru judecat.
Au fost respinse apelurile sub celelalte aspecte și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Prin Decizia civilă nr. 1604/R/2008 a Curții de Apel Cluja fost admis recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 208/A din 8 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, care a fost casată în totul și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La pronunțarea acestei decizii, curtea a statuat că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1201. civ. și a aplicat greșit dispozițiile art. 166.pr.civ. atunci când a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de donație, ca urmare a admiterii excepției autorității lucrului judecat.
În rejudecare, tribunalul pronunțat decizia civilă nr. 685/9.12.2008 prin care fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 702/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că, în speță Tribunalul Cluja mai dat o decizie, respectiv Decizia civilă nr. 515/A/2007, care a fost însă casată prin decizia Curții de Apel, anterior amintită. Față de faptul că ulterior acestei casări Tribunalul Cluja soluționat apelul prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, nerespectând îndrumările instanței de recurs, iar această decizie a fost casată, rezultă că în soluționarea prezentului apel trebuie să ne raportăm la prima decizie de casare.
Ca urmare, s-a reținut faptul că în cadrul acestei decizii Curtea de Apel Cluja statuat, în considerarea prev. art. 315 alin. 1.pr.civ. faptul că două au fost motivele pentru care, constant, reclamanta a invocat nulitatea actului de donație: un prim motiv l-a constituit lipsa avizului prevăzut de Decretul-Lege nr. 478/1954, iar un al doilea motiv l-a constituit lipsa consimțământului valabil exprimat al reclamantei la încheierea contractului de donație.
A reținut Curtea de Apel faptul că în ceea ce privește primul motiv, respectiv lipsa avizului, atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o analiză exhaustivă a legislației succesive aplicabile în domeniu, însă contrar celor susținute atât de prima instanță cât și de instanța de apel, instanța de recurs a concluzionat faptul că la data încheierii contractului de donație nr. 9180/27.11.1961, avizul pretins de art. 4 din DL 478/1954 a fost dat de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al regiunii C prin Decizia nr. 970/1961, și prin urmare a existat avizul necesar pentru valabilitatea donației, pe cale de consecință neputând fi reținută cauza de nulitate absolută a contractului de donație pe acest motiv.
Mai arată Curtea de Apel faptul că, fiind valabil contractul de donație din punctul de vedere anterior exprimat, trebuia analizat și cel de-al doilea motiv de nulitate absolută al contractului de donație, respectiv lipsa consimțământului valabil exprimat - animus donandi, motiv care însă nu a mai făcut obiectul controlului judiciar al instanței de apel.
Pe cale de consecință cauza a fost trimisă în rejudecare pentru a fi verificat și acest motiv de nulitate absolută de către instanța de apel, subliniindu-se că ceea ce caracterizează donația este faptul că transmiterea proprietății bunului donat se faceanimo donandide către donator, acesta urmărind în principal gratificarea donatarului, fiind necesar astfel a se verifica dacă în speță donația a fost făcută de către reclamantă cu intenția animo donandi de a gratifica Statul Român.
Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a statuat legal în sensul că acest element a lipsit la momentul încheierii contractului de donație din partea Episcopiei Ortodoxe a, și Clujului, fiind de notorietate opresiunea comunistă împotriva cultelor religioase. Dat fiind contextul politico-social, imobilele donate statului trebuie incluse în categoria celor preluate abuziv pe motiv că actul a fost încheiat numai pentru a acorda o aparență de legalitate preluării respectivului bun, care se realiza pe căi de fapt, lipsind intenția de a gratifica, proprietarii fiind obligați să le încheie, pentru a-și proteja dreptul sau interese mai importante decât dreptul de proprietate.
Tribunalul a subscris acestei opinii și a concluzionat că nici într-un caz Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului, la acel moment nu a avut intenția de a gratifica Statul Român și astfel să îi iasă din patrimoniu acest imobil în condițiile în care scopul urmărit la momentul donației nu a fost gratificarea donatarului fără a obține un contraechivalent pentru sine, ci salvarea Bisericii Ortodoxe Române de la opresiunea comunistă, știut fiind că în ipoteza în care cultele religioase nu își "donau" imobilele, urma ca liderii spirituali ai acestei biserici să fie supuși unui regim de exterminare comun penitenciarelor în care se executau pedepse pentru infracțiuni politice iar imobilele urmau să fie confiscate oricum, ca urmare a constatării săvârșirii acestor infracțiuni politice.
Ca urmare, Tribunalul a apreciat că nu a existat elementul animus donandi și de asemenea nu a existat nici voința reală a Statului Român de a fi gratificat, în condițiile în care este evident că nu a existat în cazul donatarului obligația morală de recunoștință, scopul urmărit fiind echivalent unei îmbogățiri fără nici o justă cauză și care atrage sancțiunea specifică oricărei încălcări a unei norme imperative de ordine publică, respectiv nulitatea absolută a actului, nulitate care este atrasă de asemenea și de lipsa elementului animus donandi.
Tribunalul a apreciat că aceasta trebuie să fie interpretarea corectă a acestui motiv de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât legiuitorul român, în cadrul art 2 din Legea 10/2001 a statuat ab initio că imobilele preluate de Statul Român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, nemaifiind necesară cenzura instanțelor judecătorești în această ipoteză.
Dat fiind că și cultelor religioase le-au fost preluate imobile de Statul Român în aceeași perioadă ca și cea circumscrisă legii 10/2001, este evident că nu se poate interpreta în mod diferit intenția legiuitorului, raportat la caracterul vădit reparatoriu al legilor de restituire a proprietăților preluate în mod abuziv de Statul Român în această perioadă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâții și, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recurenții au arătat că, în mod greșit instanța de apel constatat că, contractul de donație este lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului valabil exprimat și că nu a existat nici voința reală a Statului Român de a fi gratificat.
În primul rând, instanța nu analizat existența elementului animus donandi, cu toate că, prin decizia civilă nr. 321/R/2008 Curții de Apel Cluj, irevocabilă, s-a statuat că, avizul pretins de art. 4 din Decretul-Lege nr. 478/1974 impus pentru valabilitatea donației a existat.
A existat oferta de donație, a fost acceptată oferta de donație prin decizia civilă nr. 970/1961 de către Sfatul Popular al Regiunii C, donația s- încheiat în formă autentică, iar actul de donație a fost ratificat de Ortodoxă Româna a, și Clujului, prin executarea dispozițiilor contractului de donație. În aceste condiții, existența elementului animus donandi la încheierea contractului de donație nu poate fi pusă sub semnul întrebării.
În al doilea rând, reținerea instanței de apel că nu exista animus donandi raportat la disp.art. 2 din Legea nr.10/2001 este nefondată. În acest sens, potrivit modificărilor aduse Legii nr.10/2001 nu se restituie în natură, ci doar în echivalent imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, cerință care a fost îndeplinită în cauză, cu respectarea condițiilor impuse de lege.
Prin întâmpinarea depusă, Ortodoxă Româna a, și Clujului s-a opus admiterii recursului, arătând că, nulitatea absolută invocată în cauză este determinată de frauda la lege, care constă în încălcarea disp. Legii nr. 112/1995, care exclude apartamentul în litigiu din obiectul legii.
În ce privește existența elementului animus donandi la încheierea contractului de donație, intimata a arătat că această cerință nu este îndeplinită în cauză, întrucât s-au încălcat disp. art. 4 din Decretul nr. 478/1954, constând în lipsa condiției prealabile a autorizării donației de către Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale și a lipsit acordul concomitent în fața notarului public în momentul întocmirii actului.
Nulitatea absolută este determinată de frauda la lege, care constă chiar în încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995, care exclud imobilul în litigiu din obiectul legii. Este evident că apartamentul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 112/1995, deoarece nu a fost preluat de la o persoană fizică, ci de la un cult religios, situație în care și contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român și chiriaș este lovit de nulitate absolută.
Instanța de apel, deși era suficientă constatarea fraudei la lege, constatat și nulitatea absolută actului încheiat prin fraudă, fără fi relevantă buna sau reaua credință părților contractante. Aceeași instanță analizează totuși și constată reaua credință contractanților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, reținând că, printr-o simplă cercetare a cărții funciare puteau observa că imobilul a fost preluat de stat de la reclamantă și că nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995.
Legea nr. 1/2000 nu are incidență în cauză, deoarece aceasta nu poate fi aplicată retroactiv pentru verificarea legalității soluției pronunțate prin decizia civilă nr. 685/2008, anterior promulgării și publicării în Monitorul oficial acestui act normativ.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat, și în consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Reclamanta solicitat să se constate nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți și rectificarea intabulării în cartea funciară, cu motivarea că, statul, autor al deposedării ilegale al reclamantei nu poate pretinde că a stăpânit cu bună credință imobilul preluat și nici că a fost de bună credință la înstrăinarea acestuia.
La 20.04.2006 reclamanta își precizează acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută actului de preluare în favoarea Statului Român imobilului în litigiu pentru lipsa consimțământului valabil exprimat, constând în aceea că argumentele nevalabilității titlului de preluare imobilului în favoarea statului sunt nu doar istorice, ci și notorii.
La 18 mai 2006 reclamanta își precizează din nou acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de donație pe care l-a făcut în favoarea Statului Român pentru lipsa consimțământului valabil exprimat și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor subsecvente.
Motivarea acestei precizări se referă la lipsa împuternicirii valabile pentru delegații ambelor persoane juridice și lipsa avizului Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale prevăzut de art. 4 din Decretul nr. 478/1954.
La 8 iunie 2006 reclamanta își precizează din nou acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului de donație în favoarea Statului Român pentru lipsa condiției prealabile autorizării donației de către Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale prevăzut de art. 4 din Decretul nr. 478/1954. Motivarea acestei precizări este identică cu aceea a precizării anterioare.
În ce privește nulitatea contractului de donație: contractul de donație cărui nulitate se solicită, fost autentificat sub nr. 9180 din 27 noiembrie 1961; fost încheiat între Ortodoxă Româna a, și Clujului și Statul Român prin Sfatul Popular al orașului C și a avut ca obiect imobilul situat în C-N, str. - nr. 43, înscris în Cf 8708 C, nr. top 3728.
Reclamanta invocat ca și cauză de nulitate acestui contract, încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 478/1954 pentru lipsa condițiilor de valabilitate consimțământului pentru donator și donatar, pentru lipsa condițiilor ad validitatem a donațiilor privind imobilele, respectiv împuternicirea valabilă pentru delegații ambelor persoane juridice, precum și hotărârile organelor de conducere pentru încheierea valabilă a actului de donație.
Reclamanta mai invocat și lipsa intenției de a, iar ulterior, prin precizarea de acțiune de la fila 39 din dosarul nr- solicită să se constate nulitatea absolută donației pentru lipsa condiției prealabile autorizării donației prin avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale prevăzut de art. 4 din Decretul nr. 478/1954.
Analizând aceste motive, invocate ca temei al lipsei consimțământului la încheierea contractului de donație, curtea reține că în conținutul art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 478/1954 se prevede că "donațiunile oferite sfaturilor populare se acceptă, după caz, de Comitetul Executiv Al Sfatului Popular Regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al capitalei ". În art. 4 al aceluiași act normativ se prevede că "dacă obiectul donației este o construcție, se va cere avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale".
Prin urmare, autorizarea la care se referă art. 4 este un element exterior condițiilor de validitate prevăzute de art. 948.civil, care se adaugă acestora. Numai când aceste condiții se întrunesc simultan, transferul dreptului de proprietate este valabil, ceea ce înseamnă că întrunirea condițiilor de validitate prevăzută de art. 948.civil, chiar în prezența formei autentice a donației nu transferă proprietatea, după cum nici autorizarea prevăzută de art. 4, fără întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de art. 948.civil nu o poate transfera.
În speță, prin decizia nr. 1014/25 iunie 1962 Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Caf ost acceptată donația, imobilului în litigiu care făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 9180 din 27 noiembrie 1961.
Din actul de la fila 43 din dosarul nr. 8989/2001 rezultă că Sfatul Popular al orașului C, prin, în baza delegației nr. 42733/1961 și Deciziei nr. 970/1961 Sfatului Popular al Regiunii C - Comitetul Executiv, acceptă donația făcută de Ortodoxă Româna a, și Clujului în favoarea Statului Român imobilului înscris în CF 3708 C, nr. top 3728.
Cele două instanțe susțin că avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale lipsește, dat fiind că un astfel de aviz nu există, nici în mapa Notariatului de Stat, nici în arhiva Ministerului corespunzător celui abilitat cu emiterea avizului.
Dar reținerile celor două instanțe nu au avut în vedere modificările legislative intervenite ulterior desființării Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, modificări care au urmărit descentralizarea activității de administrare fondului locativ și gestionare dezvoltării economice locale. Astfel, prin Decretul nr. 63 din 7 februarie 1957, pentru desființarea Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale se prevede la art. 2 că sarcinile, atribuțiile și unitățile tutelate de Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, desființat, conform art. 1 se vor distribui de către Consiliul de Miniștri altor organe centrale. Consiliul de Miniștri prin Hotărârea nr. 273 din 20 februarie 1957 adoptată în aplicarea Decretului nr. 63/1957 decis în art. 1 că "întreaga activitate de îndrumare și control unităților de gospodărire comunală și industrie locală revine comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale, respectiv capitalei ". Prin urmare, avizarea donației a fost făcută în conformitate cu actul normativ în vigoare la data încheierii lui, respectiv avizul comitetului executiv al Sfatului Popular al Regiunii
Din definiția dată de art. 801.civil rezultă că donația nu este doar un "act", ci un contract, ceea ce presupune existența unui acord de voință. Pentru validitatea oricărei convenții trebuie verificată îndeplinirea condițiilor generale prev. de art. 948.civil, consimțământul, capacitatea, obiectul, cauza și forma. În privința consimțământului, încheierea valabilă contractului de donație, presupune acordul de voință al celor două părți: voința, animus donandi, donatorului și dorința de accepta donatarului.
În principiu, consimțământul părților trebuie să fie liber exprimat, să nu fie viciat prin dol, smuls prin violență sau dat din eroare.
Reclamanta solicitat prin precizarea de acțiune din 20 aprilie 2006, să se constate nulitatea absolută actului de trecere în proprietatea statului imobilului pentru lipsa consimțământului valabil exprimat. În motivare, reclamanta arătat doar că "argumentele nevalabilității titlului de preluare imobilului în favoarea statului sunt nu doar istorice, ci și notorii".
Reclamanta nu a arătat în ce constau aceste argumente și nici nu dovedit vreo viciere consimțământului prin violență. A reține, așa cum face instanța de apel, că a lipsit acest element al intenție de doar pentru faptul că era de notorietate opresiunea comunistă împotriva cultelor religioase, că actul fost încheiat numai pentru a da o aparență de legalitate preluării imobilului, este un motiv nu numai neinvocat de reclamantă, ci și nedovedit în cauză, în condițiile în care cultul ortodox a fost cultul recunoscut și care funcționat în toată perioada regimului comunist.
Așa cum s- reținut, consimțământul părților în sensul încheierii unui contract de donație fost exprimat în formă autentică, potrivit art. 813 civil, realizarea simultană a acordului de voință s- făcut prin prezentarea ambelor părți în fața notarului public prin persoanele care le reprezentau în baza delegațiilor reclamantei și pârâtului.
Oferta de donație făcută de reclamantă cu nr. 21899/21.04.1961 (24 din dosarul nr- al Tribunalului Cluj ), confirmă faptul că, reclamanta oferit spre donație Statului Român imobilul din litigiu pentru că "instituția noastră nu-l folosește, nu-i servește scopului său și este în întregime ocupat de chiriași particulari, ca locuințe". Din conținutul acestei oferte rezultă că aceasta este făcută în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 478/1954, cât și scopul pentru care se face această donație.
Decizia nr. 970/1961 aflată la fila 25 din același dosar a Sfatului Popular al Regiunii C - Comitetul Executiv, confirmă acceptarea donației oferită de Ortodoxă Română a, și Clujului și că această decizie ține loc de autorizație de înstrăinare.
Aceste acte înlătură reținerile instanței de apel referitoare la lipsa intenției reclamantei de a gratifica și pârâtului de primi donația făcută.
Prin urmare, concluzia care se impune este aceea că, nefiind încălcate disp. art. 948 și 813.civil, la încheierea contractului de donație imobilul în litigiu nu trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv.
Prin Legea nr. 501/2002 modificată la rândul ei prin OUG nr. 184/2002, se prevede în art. 1 că "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost trecute în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari".
Conform art. 6 alin. 3 din Legea nr. 501/2002, care aprobă cu modificări și completări OUG nr.94/2000 privind retrocedarea unui bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, actele juridice de înstrăinare ale imobilelor care fac obiectul OUG nr. 94/2000 sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Trimiterea la disp. Legii nr. 10/2001 este nu numai permisivă, ci și obligatorie prin dispoziția de principiu cuprinsă în art. 46 alin. 1, în care se prevede că, actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub incidența prezentei legi sunt valabile, dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. Prin urmare, cauzele nulității contractului de vânzare-cumpărare trebuie cercetate prin prisma prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, care conferă foștilor proprietari "persoane fizice", beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ.
În speță, față de faptul că imobilul în litigiu nu a trecut abuziv în proprietatea statului nu face obiectul actelor normative menționate, astfel că reclamanta nu poate justifica un interes actual în pretinde instanței să pronunțe constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare.
În consecință, pronunțând o decizie cu încălcarea celor mai sus reținute, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ. curtea va admite recursul declarat de pârâți, va modifica decizia civilă nr. 685/9.12.2008 Tribunalului Cluj în sensul că, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. va admite apelul pârâților - și împotriva sentinței civile nr. 702 din 29 ianuarie 2007, pe care o va schimba, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta Ortodoxă Româna a, și C, împotriva pârâților, și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 685 din 9 decembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâților - și împotriva sentinței civile nr. 702 din 29 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Cluj - în dosar nr-, nr. vechi 6794/2006, pe care o schimbă, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Ortodoxă Româna a, și C, împotriva pârâților, și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact. GC
3 ex/9.06.2009
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
