Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1169/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1169/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - --judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Mureșan Monica Maria
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta împotriva sentinței civile numărul 1078/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 decembrie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta căsătorită a chemat în judecată pârâta SC SRL AIs olicitând să se constate că în decizia nr. 2/29.03.2006 emisă de pârâtă din eroare s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei în baza art. 55 lit.b Codul muncii, în loc de art. 79 Codul muncii, urmând a fi obligată pârâta să rectifice mențiunea efectuată în cartea de muncă a reclamantei în sensul celor arătate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajata societății pârâte, la data de 28.03.2006 înregistrând o cerere prin care aducea la cunoștința pârâtei faptul că dorește să demisioneze începând cu data de 29.03.2006.
Societatea pârâtă a luat act de cererea pârâtei, administratorul fiind de acord cu această demisie. Cu toate acestea, din eroare, la întocmirea deciziei de încetare a contractului de muncă s-a menționat încetarea contractului de muncă prin acordul părților.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a fost de acord cu admiterea acțiunii. Se arată că pârâta ar fi remediat această greșeală din oficiu, însă nu a mai fost posibilă îndreptarea erorii deoarece decizie fusese înregistrată la ITM.
Prin sentința civilă nr. 1078/2007 Tribunalul Albaa respins acțiunea formulată de către reclamantă, reținând că cerere reclamantei prin care a solicitat desfacerea contractului de muncă prin demisie este datată 29.03.2006, cerere considerată formulată pro-causa, deoarece data de înregistrare la unitatea pârâtă este anterioară formulării cererii. Această stare de fapt ar rezulta și din registrul de corespondență intrări-ieșiri al pârâtei, unde cererea de desfacere a contractului de muncă este înregistrată la data de 28.03.2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți prin care au solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.
În recursul declarat de către reclamantă se arată că în mod greșit a reținut prima instanță că cererea reclamantei ar fi formulată pro-causa câtă vreme din eroare a menționat data de 29.03.2006, în realitate cererea fiind formulată la data de 28.03.2006.
Câte vreme acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Alba după mai bine de un an, motivarea instanței de fond este nejustificată.
În recursul declarat de către pârâtă aceasta susține că nu putea înregistra la data de 28.03.2006 o cerere care nu exista, cu atât mai mult cu cât această dată apare inserată și în decizia care a fost înregistrată la ITM
CURTEA, analizând recursurile declarate prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține următoarele:
Reclamanta, în calitate de angajată la societatea pârâtă, a formulat la data de 29.03.2006 o cerere prin care solicita încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 29.03.2006.
Pe verso-ul acestei cereri există mențiunea că "prezenta cerere a fost înregistrată sub nr. D4/94/28.03.2006". Cu aceeași dată cererea este înregistrată în registrul societății.
De menționat că pe această cerere nu există nici o altă mențiune aparținând societății pârâte.
Chiar și în situația în care s-ar accepta că cererea a fost formulată și înregistrată la societatea pârâtă la data de 28.03.2006, data înserată în cerere fiind din eroare trecută ca fiind 29.03.2006, instanța constată că decizia de desfacere a contractului de muncă prin acordul părților este legală.
În acest sens sunt avute în vedere prevederile art. 79 alin. 1 Codul muncii potrivit cărora prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului de muncă, după împlinirea termenului de preaviz.
În condițiile în care cererea a fost depusă la data de 28.03.2006, raporturile de muncă ale reclamantei cu pârâta nu puteau înceta prin demisie decât după expirarea termenului de preaviz de 15 zile calendaristice, deci după data de 29.03.2006, dată la care este emisă decizia contestată.
În realitate însă, primind cererea de demisei a reclamantei, pârâta și-a dat acordul la încetarea raporturilor de muncă, și fiind întrunită manifestarea concordantă de voință a părților, contractul de muncă al reclamantei a încetat prin acord, singura situație ce poate explica încetarea raporturilor de muncă anterior expirării perioadei de preaviz.
Este adevărat că demisia nu se aprobă, angajatorul doar luând act de existența ei.
Însă dacă angajatorul - fără a renunța la preaviz - se pronunță favorabil încetării contractului individual de muncă înainte de împlinirea termenului respectiv și salariatul nu se opune, temeiul încetării contractului în cauză este, în acest caz, voința comună a părților (de la data la care angajatorul și-a exprimat voința sa).
În speța de față, având în vedere că raporturile de muncă ale reclamantei cu pârâta au încetat a doua zi după depunerea cererii, că pârâta nu a renunțat la termenul de preaviz, iar reclamanta nu s-a mai prezentat la lucru din data depunerii cererii, este clar că temeiul încetării contractului individual de muncă al reclamantei l-a reprezentat acordul de voință al părților și nu demisia sa, deoarece în caz contrar pârâta trebuia să procedeze la desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei pentru lipsa nejustificată de la lucru din ziua următoare celei ce a urmat depunerii cererii de demisie.
În aceste condiții se constată că soluția primei instanțe este corectă, chiar dacă considerentele ce au stat la baza acesteia nu sunt cele avute în vedere de către instanța de recurs, instanță care poate analiza cauza sub toate aspectele.
Pentru considerentele arătate soluția primei instanțe fiind temeinică și legală, nefiind incident nici unul din motivele de modificare sau casare dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va dispune respingerea ca nefondat atât a recursului declarat de către reclamantă, cât și a recursului declarat de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, atât recursul declarat de reclamanta, cât și recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr.1078/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red./13.01.2009
Tehnored. TM/ 2 ex
Jud.fond:
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Mureșan Monica Maria, Doriani Ana
