Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Operator date - 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 12 /
Ședința publică de la data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
Grefier -
Pe rol judecarea declarat de reclamanta - CASA SRL, împotriva Sentinței civile nr. 913/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- având ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc la data de 12 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 19 ianuarie 2010, hotărând următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 913/29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta - CASA SRL.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut:
"Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală(conform art.1021 cod civil și art. 161.pr.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți(conform art.1200 pct.4, art. 1202 alin.2 civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente precizată de art. 1201 Cod civil, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de stabilitate juridică și ordine, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
În speță, deși a modificat cadrul procesual, petenta a supus examinării și a solicitat să se constate că este continuatoarea personalității juridice a Societății, aspect ce a fost tranșat irevocabil stabilindu-se că, legătura afirmată nu există, iar petenta nu este îndreptățită să se prevaleze de această calitate.
Cum, potrivit art.1200 pct.4 pr.civ. cu referire la art.1202 alin.2 civ. această prezumție are caracter absolut, reiese că nu se poate introduce - chiar în limitele procedurii necontencioase - o nouă cerere în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior."
Prin apelul declarat, reclamanta - CASA SRL a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii, în subsidiar, în măsura în care s-ar aprecia că prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului - desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat că, în mod greșit s-a reținut excepția autorității de lucru judecat, cât timp nu s-a stabilit niciodată irevocabil că, reclamanta nu are calitatea de continuator al fostului titular al dreptului de proprietate prin raportare la Societatea spa, ca și persoană desființată sau interzisă; singurul element intrat sub autoritate de lucru judecat este lipsa calității procesual pasive a Statului Român - astfel cum rezultă din litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.12942/2004 al Tribunalului Timiș, soluționat prin sentința nr.339/2005, schimbată în apel în sensul respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate pasivă, decizia din apel rămânând irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat.
Examinând apelul declarat de reclamanta - CASA SRL prin raportare la dispozițiile art. 295.proc.civ. Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contrar afirmațiilor apelantei, puterea de lucru judecat a fost apreciată de prima instanță prin raportare la litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. 5668/2003 al Judecătoriei Timișoara, soluționat pe fond prin sentința civilă nr.9082/18.10.2004, schimbată în apel în sensul respingerii acțiunii; hotărârile pronunțate în cel de-al doilea litigiu - soluționat în primă instanță prin sentința nr.339/2005 pronunțată de Tribunalul Timiș au fost avute în vedere în condițiile în care, în acest litigiu s-a pus în discuție autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr.840/1998 a Curții de APEL TIMIȘOARA, constatându-se că soluția primei instanțe asupra acestui aspect nu a fost păstrată în căile de atac, sentința fiind schimbată în sensul reținerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul d e Finanțe.
Prin urmare, critica apelantei vizând soluționarea litigiului pe calea excepției autorității de lucru judecat raportat la o soluție ce nu a vizat fondul este consecința unei interpretări eronate a considerentelor sentinței apelate, fără a se observa că, potrivit practicalei, prima instanță a apreciat necesară "examinarea efectelor puterii lucrului judecat în considerarea sentinței civile nr. 9082/18.10.2004 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 5668/2003".
Raportat la același conținut al sentinței apelate, se constată că, ceea ce a reținut prima instanță nu se constituie în excepția procesuală a autorității de lucru judecat.
Într-adevăr, în reglementarea actuală a autorității de lucru judecat nu este posibilă respingerea acțiunii ca fiind formulată cu încălcarea autorității de lucru judecat, art. 166.proc.civ. rap. art. 1201.civ. acceptând respingerea unei acțiuni pe cale de excepție doar în ipoteza identității de cauză, părți și obiect, triplă identitate ce nu se regăsește în speță.
Cu toate acestea, puterea de lucru judecat nu se limitează la verificarea formală a dispozitivului unei hotărâri judecătorești, ci presupune ca dezlegarea dată asupra unei probleme de drept să nu mai poată face obiectul unei verificări jurisdicționale proprii într-o a doua instanță.
Or, în litigiul soluționat în primă instanță prin sentința civilă nr.9082/18.10.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara au fost analizate argumentele reclamantei tinzând la recunoașterea calității sale de continuatoare a Societății, a cărei funcționare a fost aprobată prin încheierea din 15.10.1929, în baza autorizației nr. 52171 Ministerului d e Industrie și Comerț, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. 532/16.05.1929.
Prin decizia nr.1167/12.05.2005, pronunțată în apel d e Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.2277/C/2005 s-a reținut că, "nimic nu împiedica reprezentanții acelei persoane juridice să reia activitatea, dacă această persoană juridică exista în drept", fiind "fără putință de tăgadă că după data de 22 decembrie 1989 reclamanta nu a reluat activitatea fostei persoane juridice". Această hotărâre, ce schimbă în tot sentința civilă nr.9082/18.10.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara, a intrat în puterea lucrului judecat, recursul fiind respins ca nefondat.
Se observă însă că, prezenta acțiune a reclamantei se întemeiază pe dispozițiile nr.OUG 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; la data introducerii primei acțiuni - 13.05.2003 - actul normativ prevedea exclusiv că,
"Imobilele, compuse din construcții împreună cu terenul aferent, respectiv terenurile intravilane libere, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, care au aparținut comunităților (organizații, culte religioase) cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și au fost trecute după anul 1940 în proprietatea statului român prin măsuri de constrângere, confiscare, naționalizare sau manevre dolosive, se restituie titularilor sau succesorilor acestora" - art. 1 nr.OUG 83/1999, în vigoare la 13.05.2003.
Ulterior, prin Legea nr. 66/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/30 martie 2004, s-a precizat că,
"Prin comunitatea minorităților naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat, constituită și organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei comunități ale unei minorități naționale ce a deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat.Recunoașterea continuității entității juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate se face de către instanța judecătorească ce a autorizat funcționarea acesteia, în condițiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare."
Acceptând teza reclamantei în sensul că, prin intrarea în vigoare a Legii nr.66/2004 (ce acordă competența de soluționare a unei cereri de recunoaștere a calității de succesor în sensul art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, instanței ce a autorizat funcționarea noii societăți), este îndreptățită a relua argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată de la data de 13.05.2003 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, inițial sub nr. 5668/2003 și, în urma soluționării conflictului negativ de competență, sub nr. 385/05.01.2004, Curtea constată că cererea reclamantei este neîntemeiată.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a afirmat faptul că societatea nu a fost niciodată desființată "de iure", ci doar împiedicată să își desfășoare activitatea din motive politice, că, în anul 1994, moștenitorii acționarilor fostei Societăți au constituit -, conform reglementării existente - Legea nr.31/1990, că, prin actele constitutive ale noii societăți, aceasta s-a declarat continuatoarea fostei societăți anonime; ambele societăți au avut o organizare de sine stătătoare identică dat fiind faptul că ambele aveau aceeași formă juridică (societate pe acțiuni), iar normele juridice privind organele societăților pe acțiuni nu și-au modificat conținutul în timp. În componența acționariatului se regăsesc moștenitorii din T ai foștilor acționari, aceștia deținând peste 50% din capitalul social. Ambele societăți au avut patrimoniul cerut de reglementările legale în vigoare deși acestea nu puteau fi identice, dar ambele societăți aveau același scop, iar denumirea este identică.
Curtea reține că societatea reclamantă s-a constituit ca societate pe acțiuni, ori prin definiție societatea anonimă este lipsită de istoric, fiind indiferentă persoana acționarilor; răspunderea acționarilor este limitată la valoarea acțiunilor subscrise, iar acțiunile sunt titluri negociabile și transmisibile.
Ulterior, s-a procedat la transformarea societății pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, însă această modificare a formei de asociere nu prezintă relevanță în cauza de față.
Analizând argumentele reclamantei apelante, se observă că, inserarea în actul constitutiv al unei societăți comerciale, a mențiunii prin care se "declară" continuatoarea unei alte societăți comerciale este lipsită de consecințe juridice, continuitatea în sensul art. 1 din Legea nr. 66/2004 (art. 1 alin.3 nr.OUG 93/1999 republicată, în forma în vigoare la data prezentei decizii - 19.01.2010) rap. art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001 - neputându-se constata decât în temeiul unei hotărâri judecătorești.
Față de dispozițiile art. 3 lit. c din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că, prin ipoteză, este exclusă recunoașterea unei entități ca având calitatea de continuator al unei societăți anonime, având în vedere dematerializarea acordului persoanelor fizice ori juridice ce au fost acționari ai vechii societăți.
Spre deosebire de societățile de persoane, în care voința socială este nemijlocit voința asociaților, participarea asociaților la viața decizională fiind totodată o modalitate de concretizare a elementului affectio societatis, în societățile de capital participarea acționarilor este indirectă, dreptul fiind alocat acțiunilor deținute, și nu persoanei ce le deține.
Ca atare, nu are importanță calitatea de moștenitori afirmată de fondatorii noii societăți, ai persoanelor fizice ce au deținut acțiuni ale Societății, a cărei funcționare a fost aprobată prin încheierea din 15.10.1929, în baza autorizației nr. 52171 Ministerului d e Industrie și Comerț, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. 532/16.05.1929.
Cu atât mai puțin, înființarea unei societăți comerciale cu un obiect de activitate identic și cu o denumire identică nu justifică admiterea acțiunii.
Recunoașterea unor drepturi ale societății și implicit ale acționarilor, în prezent asociați ai societății reclamante, întemeiată pe suprapunerea atributelor de identificare a celor două persoane juridice pune în discuție chiar scopul înființării noii societății sub imperiul Legii nr.31/1990, o societate comercială fiind constituită pentru a realiza o activitate comercială, nicidecum pentru a mijloci apărarea intereselor unor persoane, fără legătură cu activitatea comercială.
În consecință, văzând dispozițiile art. 295, 296.proc.civ. constatând totodată neaplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1.proc.civ. urmează a fi respins apelul reclamantei, fiind păstrată soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, pentru considerentele arătate în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - CASA SRL, cu sediul în T,-, jud. T, împotriva Sentinței civile nr. 913/29.09.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 05.02.2010
Thred. - 3 ex - PRINTDATE @ "dd.MM.yyyy" * MERGEFORMAT 08.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
Judecător: ramona ioțcovici
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu
