Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1249
Ședința publică din 09 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.532/A/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru pârâții intimați Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs legal timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 03.12.2009 de către pârâții intimați adresa nr.-2304/03.12.2009 însoțită de adresa emisă către Serviciul Banca de Date și xerocopia extrasului CF in extenso nr.1897 cu privire la imobilul în litigiu.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar răspunsul Direcției Urbanism - Serviciul Banca de Date, din care rezultă că întreaga parcelă din litigiu a trecut în domeniul public al municipiului T și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâților intimați Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.523/A/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.11357/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor
Tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut corecta aplicare a dispozițiilor legale la starea de fapt reținută în cauză, după cum urmează:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara ulterior precizată, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va da, să constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului înscris în CF nr.1897, nr.top 1527/635-637/a în suprafață de 993 mp și să dispună intabularea în cartea funciară corespunzătoare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului identificat mai sus.
În motivare a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în T,-, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1008/24.04.2007, împreună cu locuința, prin contract fiind vândute și anexele gospodărești și că potrivit art.6 din contractul de vânzare-cumpărare menționat, care se completează cu art.26 al.3 din Legea 112/1995 și art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, a dobândit în proprietate prin efectul legii și terenul aferent acestor construcții.
În drept a invocat dispozițiile art.26 al.3 din Legea nr.112/1995, art.37 din HG 20/1996 și art.22 din Legea 7/1996.
Prin sentința civilă nr.11357/23.09.2008, Judecătoria Timișoaraa respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1008/24.04.2007 încheiat n baza Legii 112/1995, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra a 1/2 parte din imobilul situat în T,-, împreuna cu locuința prin contract fiind vândute și anexele constând în bucătărie, chicinetă, baie, culoar închis, antreu, magazie și împrejmuire lemn.
Din CF nr.1897 rezultă că Statul Român este în continuare titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 993 mp aferent imobilului.
Art. 9 din Legea 112/1995 face referire la vânzarea apartamentelor, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente, iar art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995 arată că "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege", în sensul că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
În cuprinsul contractului de vânzare-cumparare a imobilului cu anexele acestuia nu este cuprinsa vreo mențiune privitoare la terenul aferent construcției în intelesul dispozițiilor art.37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 112/1995, iar reclamanta nu a făcut în speță conform art.1169.civ. dovada întinderii terenului aferent construcțiilor cumpărate în baza Legii 112/1995.
Art. 37 din Hotărârea Guvernului 20/1996 precizează că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 al. ultim din lege, iar actuala reglementare, în art.9, art.21 și art.26 alineatul ultim din Legea 112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării; pe de altă parte, art.37 din HG20/1996 folosește în mod expres termenulvânzare, supunând implicit dreptul de proprietate asupra terenului aceluiași mod de dobândire, prin vânzare, ca și dreptul de proprietate asupra apartamentului.
Din interpretarea logica sistematică a acestor texte de lege reiese că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente locuințelor, care nu se restituie foștilor proprietari în natură, se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței, titularul dreptului de folosință asupra terenului având opțiunea cumpărării acestuia, fără ca proprietarul terenului să poată refuza încheierea contractului din considerente de oportunitate sau din alte motive.
Respingând apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, tribunalul a avut în vedere, în esență, aceleași considerente.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare a invocat greșita interpretare dată dispozițiilor art.26 al.3 din Legea 112/1995 și art.2 din HCL T nr.13/2004 din care rezultă care este terenul aferent locuinței cumpărate, teren care, în baza art.33 din HG 11/1997, i se cuvine reclamantei prin efectul legii.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pe cale de întâmpinare pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au solicitat respingerea recursului, reiterând susținerile potrivit cu care terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului.
Legal citat, Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) nu a formulat întâmpinare cu respectarea dispozițiilor art.308 al.2 pr.civ.
În baza art.129 pr.civ. instanța a pus în vedere intimaților Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T să facă dovada susținerilor referitoare la includerea terenului în litigiu în domeniul public al unității administrativ-teritoriale.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. văzând și dispozițiile art.305 pr.civ. cu referire la înscrisurile noi depuse în cauză, văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, Curtea o găsește ca fiind legală și o va menține, însă pentru alte considerente decât cele avute în vedere de Tribunalul Timiș la pronunțarea hotărârii.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă îl constituie dreptul de proprietate asupra terenului aferent înscris în CF 1897, nr.top 1527/635-637/a în suprafață de 993 mp.
Potrivit adresei -2304/25.11.2009 emise de Direcția Urbanism din cadrul Municipiului T, imobilul susmenționat a fost inclus în anul 2004 în domeniul public al Municipiului T, aprobat prin HCL 145/2004 și atestat prin HG 1016/2005 (fila 28).
Conform dispozițiilor art.11 al.1 din legea 213/1998 bunurile din domeniul public sunt inalienabile, în sensul că nu pot fi înstrăinate (lit.a).
În consecință, câtă vreme terenul aferent construcției dobândit de reclamantă în baza Legii 112/1995 face parte din domeniul public al municipiului și această apartenență nu a fost infirmată, cererea de recunoaștere a dobândirii dreptului de proprietate formulată de reclamantă nu poate fi primită, admiterea ei echivalând cu încălcarea dispozițiilor legale susmenționate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304, 305, 306 al.2 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.532/A/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.532/A/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/10.12.2009
Tehnored.MM/2 ex/05.01.2010
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
