Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1251/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1251/
Ședința publică din 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:,
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în B,-.2, împotriva deciziei civile nr.163 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 mai 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 mai 2009, apoi pentru astăzi, 19 mai 2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 276 din 17 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni în dosarul nr-, s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților, invocată de SA B și excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, invocată de SA; s-a respins acțiunea reclamanților și, împotriva pârâților Comuna, prin Primar, Biroul de Turism pentru Tineret SA și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Prin decizia civilă nr. 163 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gheorgheni, invocată în apel d e apelanți și s-a respins apelul formulat de și, împotriva sentinței civile nr. 276 din 17 martie 2008 Judecătoriei Gheorgheni
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și și au solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra aspectului invocat de reclamanți privind necitarea legală a comunei, prin Primar, pe întreg parcursul dosarului de la instanța de fond. În subsidiar, s-a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate și pe cale de consecință admiterea apelului, constatarea nulității sentinței pronunțate de Judecătoria Gheorgheni și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, conform art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, invocându-se totodată faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, privind constatarea titlului preferabil, invocat de către SA Pe fondul cauzei, s-a solicitat ca în urma desființării sentinței primei instanțe să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamanții au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 5,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că cu ocazia judecării apelului, reclamanții au invocat ca și motiv de nulitate ale sentinței atacate faptul că la instanța de fond la toate termenele de judecată a fost lipsă de procedură cu pârâta Comuna, prin Primar, întrucât instanța de fond în mod eronat a citat Primăria comunei. S-a mai arătat că prin acțiunea introductivă s-a solicitat citarea în calitate de pârâtă a Comunei, neexistând identitate între Comuna prin Primar și Primăria comunei.
Deși reclamanții au invocat acest motiv de nulitate a sentinței primei instanțe, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei excepții invocată la termenul din 27 noiembrie 2008, deși
judecătorii apelului au constatat personal această nulitate, întrucât la termenul din 16 octombrie 2008 au hotărât citarea Comunei prin Primar în cadrul apelului.
Reclamanții au reiterat în recurs excepția necitării legale a Comunei prin Primar și lipsa de procedură cu această parte pe toată perioada derulării procesului la instanța de fond, solicitând pentru acest motiv constatarea nulității sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a invocat totodată faptul că instanța de apel în mod greșit a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gheorgheni. Astfel, la termenul din 27 noiembrie 2008 reclamanții au indicat valoarea imobilului la suma de 510.000 lei (RON) iar instanța de apel nu a pus în discuția părților valoarea indicată de către apelanți. Contrar prevederilor legale, instanța de apel a respins această excepție raportându-se la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SA și, precum și la raportul de evaluare depus la instanța de fond, fără a da posibilitatea reclamanților să dovedească cele susținute de ei, întrucât reclamantul este cel care indică valoarea obiectului în litigiu, iar raportarea instanței de apel la anumite înscrisuri datate din anul 1993, nu poate fi primită.
Reclamanții au invocat și faptul că în mod eronat instanța de apel a reținut prin decizia atacată împrejurarea că instanța de fond nu a schimbat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată. Astfel, instanța de fond a caracterizat capătul de cerere privind revendicarea ca pe o cerere la care se aplică prevederile Legii nr. 10/2001, fără a pune în discuția părților cauza cererii de chemare în judecată și cauza acțiunii, aspect care este contrar principiilor disponibilități și contradictorialității care guvernează procesul civil.
Instanța de fond și cel de apel nu au reținut faptul că imobilul în litigiu a fost vândut cu mult timp înainte de apariția Legii nr. 10/2001 și datorită acestui fapt trebuiau comparate titlurile și nu aplicate în mod retroactiv și unilateral prevederile Legii nr. 10/2001 fără a ține cont de înscrisurile de la dosar.
S-a relevat totodată faptul că instanța de apel în mod greșit a considerat că prima instanță s-a pronunțat în conformitate cu prevederile legale chiar dacă s-au depus anumite înscrisuri și după închiderea dezbaterilor.
Susținerea instanței de apel prin care se arată că nu actele care au fost depuse tardiv, după închiderea dezbaterilor, au determinat luarea soluției de către prima instanță, nu are suport real și este în contradicție totală cu afirmațiile instanței de fond care face referire numai la înscrisurile depuse de către intimată după închiderea dezbaterilor.
În procesul civil există obligativitatea comunicării tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, iar înscrisurile la care au făcut referire reclamanții au fost depuse după închiderea dezbaterilor și nu le-au fost comunicate, iar instanța de fond s-a pronunțat pe baza acestora fără a le da posibilitatea reclamanților să-și formuleze apărarea.
Reclamanții au mai invocat faptul că instanța de apel în mod greșit a considerat că Judecătoria Gheorghenia admis în mod corect excepția prescrierii dreptului material al acțiunii introductive n baza Legii nr. 10/2001. Instanța de fond și instanța de apel au omis în mod intenționat să arate că temeiul de drept al acțiunii este art. 480 și urm. Cod civil, iar Legea nr. 10/2001 nu poate fi aplicată retroactiv la anul 1993, când s-a înstrăinat proprietatea reclamanților.
Excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare a fost admisă de către prima instanță tot în baza Legii nr. 10/2001 însă această lege nu se aplică în cazul reclamanților, care se judecă sub imperiul legilor existente la data când li s-a luat în mod abuziv proprietatea.
În fața instanței de fond, la termenul din 19 februarie 2008, SA Bai nvocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare privind constatarea titlului preferabil, iar instanța de fond nu s-a pronunțat pe această excepție. Susținerea instanței de apel prin care se arată că acest aspect ar fi putut fi invocat eventual de către SA, care însă nu a declarat apel, nu poate fi primită întrucât instanța de apel avea obligația să constate că instanța de fond nu s-a pronunțat pe această excepție, să desființeze hotărârea apelată și să trimită cauza spre rejudecare.
Aceleași chestiuni au fost susținute și în privința motivului de apel, prin care s-a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calități procesuale active a reclamanților invocată de către SA B prin întâmpinare. Excepția invocată fiind o excepție dirimantă este obligatorie pentru instanță, iar legea nu lasă la aprecierea instanței dacă trebuie să se pronunțe sau nu.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că instanța de apel în mod greșit a considerat că sentința atacată este ferită de critici, iar apelul este neîntemeiat.
Sub acest aspect s-a precizat că antecesorii reclamanților de la care a fost naționalizat imobilul în litigiu în baza Decretului nr. 92/1950 făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare, întrucât era casnică iar era ofițer în rezervă.
Pe de altă parte, Statul Român nu și-a întabulat niciodată dreptul său de proprietate în CF nr. 6756 nr. top. 11206, 11207, 11210.
În mod greșit instanța de fond și cea de apel au refuzat să admită faptul că acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile art. 480 și urm. Cod civil, omițând în mod intenționat să arate că reclamanții se judecă pe drept comun și nu pe lege specială.
De asemenea, susținerea că dreptul reclamanților la acțiune este prescris, nu este întemeiată, întrucât dreptul de proprietate nu este supus prescripției extinctive.
Constatând că Statul Român nu a avut niciodată calitatea de proprietar, nefiind întabulat în cartea funciară și că dreptul de proprietate al antecesoarei reclamanților nu s-a pierdut, se poate deduce că statul nu avea vocația transmiterii către pârât a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Vânzătorul SA și cumpărătorul au fost de rea-credință întrucât au cunoscut faptul că în cartea funciară terenul pe care se afla construcția edificată de antecesoarea reclamanților, era întabulat pe numele acesteia la data întocmirii actelor de vânzare-cumpărare.
La toate acestea, trebuie adăugată și prevederea din contractul de vânzare-cumpărare în care se arată că în situația în care fostul proprietar va fi repus în drepturi, vânzătorul nu-și asumă răspunderea pentru eventualele daune.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Gheorgheni reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comuna prin Primar, SA B și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H următoarele:
- să se constate inaplicabilitatea Decretului nr. 90/1950 privind terenul aferent construcției, înscris inițial sub mențiunea de cota 1/3 pare, în CF 6756, cu nr. top 11206, 11207, 11210 și a construcției neîntabulată inițial în cartea funciară intitulată " ", ambele proprietatea numitei, născută, situate în comuna -Izvorul;
- să se constate că imobilul, teren și construcții, descris mai sus, a fost preluat de către Statul Român fără titlu valabil;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 98 din 7 decembrie 1993 încheiat în baza procesului verbal de adjudecare a licitației nr. 17 din 22 noiembrie 1993 între Biroul de Turism pentru Tineret SA B și, prin care a fost înstrăinat imobilul construcție neîntabulat în cartea funciară;
- să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 23583 din 8 mai 1996 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor H pentru o suprafață de teren de 1347 mp atribuit numitului;
- să se dispună rectificarea CF 6756 la poziția B7, în sensul revenirii în această carte funciară a corpului funciar cu nr. top 11206/1, pe numele fostului proprietar de la poziția din această carte funciară și radierea dreptului de proprietate a numitului de pe acest număr top;
- să se dispună rectificarea CF 8494 cu nr. top 11206/1 teren de 1306 mp în sensul radierii dreptului de proprietate a numitului și înscrierea imobilului pe numele vechiului proprietar, antecesorul reclamanților;
- să se dispună restabilirea situației anterioare a cărții funciare precizate prin compararea titlurilor, stabilind ca dreptul de proprietate al antecesoarei reclamanților, dobândit prin cumpărare și construire este preferabil și anterior drepturilor pârâților dobândit de la un neproprietar prin cumpărare, cu reînscrierea dreptului de proprietate al antecesoarei reclamanților;
- să fie obligați pârâții să lase imobilul mai sus descris în deplină proprietate și liniștită posesie;
- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au chemat în judecată Comuna, prin Primar. Cu toate acestea pe parcursul judecării cauzei, în fața prim ei instanțe a fost citat Primarul comunei, fără a se preciza dacă acesta a fost citat ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale, chemate în judecată, sau în altă calitate.
În apel, de asemenea, a fost citat inițial în calitate de pârât Primarul comunei, iar la termenul din 16 octombrie 2008 s-a dispus citarea în cauză a Comunei, prin Primar. Instanța de apel a reținut lipsa de procedură cu această parte, încă nu a clarificat dacă pe parcursul judecării cauzei în primă instanță procedura de citare a fost legal îndeplinită. Conform prevederilor art. 85 Cod procedură civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Dispozițiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, deoarece au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
Având în vedere că în speță prima instanță s-a pronunțat în contradictoriu cu Primarul comunei, care nu a fost citat în calitate de reprezentant al unității administrativ - teritorial chemată în judecată, instanța de recurs reține că sentința pronunțată de judecătorie este lovită de nulitate, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive se impune casarea atât a deciziei civile pronunțate de instanța de apel, cât și a sentinței civile pronunțate de judecătorie și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În recurs au fost invocate mai multe motive de nelegalitate a hotărârilor judecătorești pronunțate în fazele procesuale anterioare, însă având în vedere că nerespectarea prevederilor legale referitoare la citare primează, instanța de recurs apreciază că acestea nu se mai impun a fi analizate, urmând ca aspectele invocate de recurenții reclamanți să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă curtea va admite recursul declarat de reclamanți și va casa integral decizia pronunțată de tribunal și sentința pronunțată de judecătorie și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Gheorgheni.
În rejudecare, instanța va proceda la citarea părților cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie. De asemenea, se va clarifica și valoarea imobilului în litigiu în raport de care urmează a se stabili competența materială de soluționare a cauzei, în condițiile în care reclamanții invocă o anumită valoare, iar din actele depuse la dosar rezultă o altă valoare, urmând ca sub acest aspect să se aibă în vedere și poziția părților din proces. Totodată, se vor pune în discuție și se vor soluționa și celelalte aspecte invocate pe parcursul judecării cauzei referitoare la temeiul cererii de chemare în judecată, excepțiile invocate de părți și chestiunile legate de fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales în B,-.2, județul B, împotriva deciziei civile nr.163 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-.
Casează integral decizia atacată și sentința civilă nr. 276 din 17 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Gheorgheni și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Gheorgheni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
pentru ,fiind
în concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței,
Red. pentru,fiind în concediu
Tehnored.BI/2ex de odihnă, semnează președintele instanței
Jud.fond:
Jud.apel: E; Sz.
-10.07.2009-
GREFIER,
pentru, fiind
în concediu de odihnă, semnează
Prim grefier,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
