Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1270/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1270/R/2008
Ședința publică din 5 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.87 din 19 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata pârâtă, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă mandatarul recurentei reclamante numitul -, fără studii juridice, cu procură judiciară depusă la dosar și intimata pârâtă, asistată de av. din Baroul Cluj, cu procură judiciară la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 4 iunie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare de către intimata pârâtă, act ce se comunică mandatarului recurentei.
Față de faptul că mandatarul recurentei nu are studii juridice, i se face cunoscut faptul că în conformitate cu prevederile art.68 alin.4 proc. civ. nu poate pune concluzii în fața Curții de Apel.
Întrebată fiind intimata pârâtă de ce înainte cu o lună de deces mătura lor, a făcut testament atât în favoarea reclamantei cât și în favoarea pârâtei pârâtă, aceasta arată că s-a întâmplat acest lucru având în vedere faptul că sunt surori și au avut o relație bună.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentatul intimatei pârâte solicită respingera recursului, ca nefondat, potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică cu 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la 19.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6763/10.09.2007 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâta, în calitate de nepoate de soră și legatare universale după defuncta, decedată la data de 09.05.2005, cu ultimul domiciliu în C N, s-au prezentat în fața notarului public pentru dezbaterea succesiunii rămasă după defunctă.
Așa cum rezultă din copia dosarului succesoral, notarul a parcurs etapele prevăzute de Legea nr.36/1995, la dosar fiind depuse cererea formulată de reclamanta și pârâta pentru dezbaterea succesiunii, acte de stare civilă, testamentul numitei, acte de proprietate, depoziții de martor, încheierea finală și certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr.59/ 16.06.2005.
In încheierea finală dată de notarul public la data de 16.06.2005 s-a notat că la apel au răspuns și, care au acceptat succesiunea în calitate de legatare universale, în baza testamentului nr.471/ 06.05.2005 BNP Asociați. S-a mai notat ca masa succesorală rămasă după defuncta se compune din următoarele bunuri imobile: apartamentul nr.11 situat în C N--45, -, înscris în CF 49365 C N; dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în C N, Cimitirul, parcela L3 nr.47, în suprafață de 3,75 mp, cu construcții funerare.
La punctul II din încheiere s-a arătat că au calitatea de moștenitori legali - testamentari și în urma partajului voluntar:, nepoată de soră și legatara universală, moștenește apartamentul menționat și cota parte de din locul de veci;, nepoată de soră și legatară universală, moștenește cota parte de din locul de veci. S-a mai notat ca atribuirea bunurilor s-a făcut potrivit partajului intervenit între părți, iar sub această mențiune se află semnăturile părților.
Pe baza acestei încheieri finale, notarul public a emis certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr.59 din data de 15.06.2005, cu aceleași mențiuni ca și cele din încheierea finală.
Este adevărat ca certificatul de moștenitor nu indica cotele de proprietate ce revin fiecărei moștenitoare, dar acest lucru nu atrage nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, neîncadrându-se în cazurile prevăzute de Legea nr.36/1995, privind nulitatea actelor încheiate de notarii publici.
In condițiile în care legea nu prevede expres o astfel de cauză de nulitate, iar aspectele invocate de către reclamantă nu țin de interesul public, ci de cel privat, în cauză nu se poate discuta despre nulitatea absolută.
De altfel, din redactarea actului atacat, rezultă că cele două moștenitoare, având calități identice, moștenesc fiecare cota parte de din masa succesorală, astfel încât neindicarea cotelor de către notar constituie doar o omisiune. Conform prevederilor Legii nr.36/1995, omisiunile sau erorile materiale pot fi îndreptate de către notarul public care a redactat actul respectiv, printr-o încheiere.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că Legea nr.36/1995 permite întocmirea deodată a certificatului de moștenitor cu cel de partaj succesoral, deci se poate reține că certificatul în cauză a fost întocmit în mod legal.
S-a reținut că reclamanta urmărește desființarea partajului consemnat în respectivul certificat. Astfel, reclamanta susține în acțiunea sa că a lipsit consimțământul ei la partaj, fapt contrazis de împrejurarea că reclamanta a semnat personal încheierea finală emisă în dosarul succesoral, în care s-a arătat modalitatea de partajare a masei succesorale și că părțile au fost prezente. Proba contrară acestor mențiuni nu a fost făcută de către reclamanta. De altfel, reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada susținerilor sale, deși sarcina probei îi revenea, potrivit dispozițiilor art.1169 civ.
Având în vedere respingerea primului capăt de cerere și faptul că celelalte petite din acțiune sunt subsidiare și subsecvente primului capăt de cerere, prima instanță a respins și aceste petite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - iar prin decizia civilă nr.87/19.II.2008 a Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul reclamantei reținându-se următoarele considerente:
Așa cum a reținut și prima instanță, în certificatul de moștenitor atacat nu se menționează cotele părți care revin părților în calitate de moștenitoare testamentare ale defunctei, notarul public stabilind direct cotele rezultate ca urmare a partajului voluntar, respectiv întregul apartament și cota parte de din dreptul de concesiune asupra locului de veci în favoarea pârâtei și cota parte de din dreptul de concesiune asupra locului de veci în favoarea reclamantei. Aceleași cote au fost menționate și în încheierea finală din 16.06.2005, ca urmare a partajului succesoral.
Potrivit art.81 alin.2 si 3 din Legea nr.36/1995 încheierea finală va cuprinde, pe lângă mențiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor și legatarilor, bunurile și datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum și alte date care au fost necesare la soluționarea cauzei. Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin buna-învoială, în încheiere se va arată modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărțeala va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege.
Astfel, este evident că încheierea finală trebuia să cuprindă în prealabil mențiunea privind cotele părți la care erau îndreptățite părțile în calitate de moștenitoare testamentare ale defunctei, iar abia apoi să se menționeze modalitatea de partaj aleasa de părți și bunurile atribuite fiecăruia. Aceleași mențiuni trebuiau cuprinse și în certificatul de moștenitor, conform dispozițiilor art.83 alin.1 din Legea nr.36/1995.
Cu toate acestea, lipsa mențiunii privind cotele părți la care erau îndreptățite părțile în calitate de moștenitoare testamentare ale defunctei nu poate atrage nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, prima instanță reținând în mod corect că Legea nr.36/1996 nu prevede o astfel de cauza de nulitate absolută.
Această omisiune poate fi remediată în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr.36/1996, potrivit cărora erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum și eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moștenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se mențiune despre aceasta în încheierea finala și pe toate exemplarele certificatului de moștenitor.
In ceea ce privește mențiunile privind luarea consimțământului părților și faptul că acestea au înțeles conținutul actului, tribunalul a considerat că acestea nu sunt necesare nici pentru încheierea finală și nici pentru certificatul de moștenitor.
Raportat la dispozițiile art.81 alin.2 și 3 din Legea nr.36/1995 încheierea finală trebuie să cuprindă mențiunile comune încheierilor notariale precum și mențiunile specifice dezbaterii succesorale. De asemenea, actul de împărțeala va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege.
Totodată, certificatul de moștenitor se redactează pe baza încheierii finale și cuprinde constatările din această încheiere referitoare la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, așa cum rezultă din dispozițiile art.83 alin.1 din Legea nr.36/1995.
Astfel, atunci când actul de împărțeală este cuprins în încheierea finală așa cum s-a întâmplat în cauză, aceasta trebuie să cuprindă mențiunile comune încheierilor notariale, mențiuni enumerate în art.49 din Legea nr.36/1995, în care nu sunt incluse și mențiunile privind luarea consimțământului părților și faptul că acestea au înțeles conținutul actului.
Aceste din urmă mențiuni, prevăzute de art.60 alin.1 și 65 lit. a din Legea nr.136/1995 sunt obligatorii în cazul procedurii autentificării actului și nu pot fi extinse pentru procedura succesorala în lipsa unei dispozițiile legale exprese în acest sens.
Nici criticile apelantei privind lipsa din certificatul de moștenitor a modalității de partaj nu sunt fondate, în condițiile în care atât în aceste certificate, cât și în încheierea finală s-a menționat că ntregul apartament și cota parte de din dreptul de concesiune asupra locului de veci se atribuie pârâtei, iar cota parte de din dreptul de concesiune asupra locului de veci se atribuie reclamantei, evident fără plata vreunei sulte.
In consecință, având în vedere că singurele omisiuni din încheierea finală și din certificatul de moștenitor sunt cele privind cotele părți la care erau îndreptățite părțile în calitate de moștenitoare testamentare ale defunctei care pot fi îndreptate printr-o încheiere notarială, tribunalul a considerat că prima instanță a reținut în mod corect inexistența vreunei cauze de nulitate absolută a acestor acte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel recurenta susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor Legii 36/19895 raportat la respectarea formei cerute ad validitatem ca element constitutiv esențial al actului juridic iar consecința nerespectării lui atrage nulitatea absolută a actului juridic.
Or, susține recurenta înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege.
În aceeași idee, recurenta susține că în mod legal actul trebuia să cuprindă mențiunea că voința părților a fost ca apartamentul să fie atribuit uneia sau alteia din părți cu sau fără plata vreunei sulte. Or, în acest sens (susține recurenta) instanța de apel reține că mențiunea "între părți" ar sugera faptul că apartamentul se atribuie pârâtei evident fără plata unei sulte, ori de aici (susține recurenta) se deduce existența unei liberalități care trebuia și ea să îmbrace forma ad validitatem cerută de dreptul comun (art.813 civ.) pentru validitatea actului.
Recurenta mai susține că sarcina probei revenea petentei pentru partajul voluntar, care trebuia dovedit neputând fi dedus din stări de fapt echivoce.
Intimata prin întâmpinarea depusă la fila 13 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.9 proc.civ. Curtea de apel reține următoarele:
Art.81 din Legea 36/1995 prevede că "în succesiunea în care există bunuri, și când s-a realizat acordul între moștenitori și s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmește încheierea finală a procedurii succesorale. Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia.
Actul de împărțeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat într-una din formele prescrise de lege.
Pe baza încheierii finale (art.83 din Legea 36/1995) în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moștenitor care va cuprinde constatările din această încheiere referitoare la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
Or, raportând aceste dispoziții legale la încheierea finală din 16.VI.2005 fila 8 dos.instanței de fond este de reținut că încheierea finală cuprinde elementele cerute de dispozițiile art.81 din Legea 36/1995, evidențiindu-se faptul că încheierea și atribuirea în mod distinct a bunurilor s-a făcut potrivit partajului intervenit între părți, încheierea finală fiind semnată de ambele părți (recurenta de azi și ).
Ca atare, recurenta la data semnării încheierii finale a cunoscut conținutul acesteia și modul de atribuire a bunurilor făcându-se conform partajului intervenit între părți.
Or, față de această situație, de faptul că încheierea finală a fost semnată de recurentă, susținerile acesteia sunt nefondate.
Instanța de apel a făcut o corectă și legală interpretare și aplicare a legii, a raporturilor juridice dintre părți, nefiind astfel incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 proc.civ. urmând a se respinge recursul reclamantei ca nefondat.
În temeiul art.274 proc.civ. urmează a fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - împotriva deciziei civile nr.87 din 19 febr.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - Pt.- -
în conc.odihnă
Semnează:
GREFIER SECȚIE
Red.EP
Dact./2ex./09.07.2008
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
